4,224 matches
-
mai iau cu cititul și printre picături și cu scrisul... Dar trebuie să ies măcar până la C.E.C. să-mi completez nevoia de bani, pentru traiul cotidian. Apelez la un taxi, al cărui număr îl știu și prin somn, iar dispecerul drăguț devine foarte operativ. Abia cobor scările sprijinit în baston și de după colțul străzii și apare taxiul solicitat, cu un șofer comunicativ și deprins să zâmbească... profesional care mă transportă după dorință. Lume suficientă la ghișeu, întreb cine e ultimul sosit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a doua, ea era noutatea: nu doar femeie, ci în plus una tânără și, de ce să n-o recunoască, frumoasă. Nu știau ce e cu ea. De câte ori n-a fost întrebată când va ajunge șeful ei, moderatorul? Sau dacă e drăguță să aducă trei cafele pentru delegația franceză. Sau ce bine era că exista și ceva frumos la aceste discuții plictisitoare, cenușii. Se obișnuise cu asta și, desigur, folosise acest lucru în avantajul ei. Îi punea pe picior greșit pe negociatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dezgustat. —Pur și simplu nu înțelegeți, nu-i așa? Nici tu și nici tâmpiții ăia de liberali elitiști și îngâmfați de pe Coasta de Est sau din Europa. Se aplecă peste masă și ochii îi scânteiară. —Vă plac la nebunie lururile drăguțe, discuțiile, întâlnirile, planurile, contraplanurile, hărțile, hotărârile ONU, ceremoniile, strângerile de mână de la Casa Albă - vă plac la nebunie toate astea. Dar ai stat vreodată să te gândești timp de o secundă nenorocită cum de sunt posibile toate astea? Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ș-a dat totu’ peste cap ș-apoi au fugit pe după colț, în Cartier. — A! Doi indivizi din Cartier, făcu sergentul, părând că s-a lămurit brusc. — Nu, domnule, îl întrerupse bătrânul. Era chiar mama lui. O doamnă cumsecade și drăguță. I-am văzut și mai ’nainte. Polițistu’ ăsta a speriat-o. — Ia ascultă, Mancuso, strigă sergentul. Ești singuru’ om din corpu’ de poliție în stare să-ncerce s-aresteze un băiat care-i cu mama lui. Și pe tataie ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
d-astea. — Și trebuie să spun că fiul dumitale pare încântat să le arunce. — Încetați amândoi! Ăsta-i un loc unde tot omu’ trebe să se distreze un pic. Doamna Reilly zâmbi spre tânăr. Hai să-ți plătesc o băutură, drăguță, în locul ăleia pe care ai vărsat-o. Iar eu cred c-am să mai iau un Dixie. — Trebuie neapărat să plec, o refuză tânărul, cu un suspin. In orice caz, îți mulțumesc. — Pe-o noapte ca asta? se miră doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
autobuzul își începea călătoria către mijlocul abisului. — Uite, un pahar curat, rânji barmanul spre doamna Reilly. — Ce drăguț! Uite, Ignatius, mi-a dat pahar curat. Dar fiul ei era prea preocupat de sosirea la Baton Rouge ca să o audă. — Știi, drăguțule, îi spuse doamna Reilly tânărului, eu și băiatu’ meu am fost într-o-ncurcătură azi. Era să-l aresteze poliția. — O, Doamne! Polițiștii sunt întotdeauna greu de convins, nu-i așa? — Mda, și Ignatius l-a făcut cu ou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost milă de biata femeie. Ar trebui să fi văzut și tu, Lana, cum se purta fiu-su cu ea. S-asculți povestea aia despre autobuzu’ Greyhound pe care mi-a spus-o. Și-n to’ timpu’ ăsta bătrâna aia drăguță stătea acolo și-i plătea băuturile. A trebuit să iau și eu o prăjitură ca să n-o-ntristez. — Uite ce: dacă te mai prind că-ncurajezi oameni de teapa aia și faci să mi se ducă de râpă investițiile, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Băiatu’ ăsta are inimă de piatră. — L-ai răzgâiat, spuse Mancuso. Femeile trebe să aibă grijă să nu-și răsfețe copiii. Câți copchii ai, domnu’ Mancuso? — Trei. Rosalie, Antoinette și Angelo junior. — O, ce frumos! Pot să jur că-s drăguți. Nu ca Ignatius. Doamna Reilly clătină din cap. Ignatius a fost un copil așa de scump! Nu știu ce l-a făcut să se schimbe. Avea obiceiu’ să-mi spună: „Mamă, te iubesc.“ Acu’ nu mai îmi spune. — Te rog, nu plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se ivea acum mutra asta pe care nu o putea identifica. După ce omul cu barbă o luase la fugă, Jones se întoarse cu spatele spre fereastră și deschise revista Life pe care i-o dăduse Darlene. Cel puțin fata fusese drăguță cu el acolo, la Bucuria Nopții. Darlene se abonase la Life în scopul de a se autoeduca și dându-i revista lui Jones îi sugerase că s-ar putea să-l ajute și pe el. Jones se trudi să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
exotice, dorință pe care și-o exprimase de mai multe ori. Începu să citească reclamele, singurele lucruri care îi stârneau interesul în reviste. Selecția din Life era excelentă. Îi plăcea reclama la Asigurări pe Viață Aetna, cu fotografia unei case drăguțe pe care un cuplu tocmai și-o cumpărase. Bărbatul care prezenta loțiunea de bărbierit Yardley părea stăpân pe sine și bogat. Iată cum îl putea ajuta pe el revista. Voia să arate exact ca bărbații aceia. Când Fortuna te împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ale căror vârfuri de metal zgâriau în mers dușumeaua. — A, era și timpul, îi spuse Lana. — Ai angajat alt cioroi? Băiatul privi spre Jones printre cârlionții bine unși cu briantină. Ce s-a-ntâmplat cu ultimu’? A dat ortu’ popii? — Drăguțule, spuse blând Lana. Băiatul deschise o geantă lucitoare făcută de mână și-i dădu Lanei un teanc de bancnote. — A mers totu’ bine, George? întrebă ea. Le-a plăcut orfanilor? — Le-a plăcut cea de la pupitru, cu ochelarii. Credeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cumpărați la solduri, scârțâiau provocator așa cum mergea, roșie și trandafirie, pe trotuarul de cărămidă spartă. Deși o vedea de ani de zile îmbrăcată astfel, apariția mamei sale în ținută de gală avea întotdeauna un mic efect asupra valvei sale. — A, drăguță, spuse doamna Reilly cu respirația tăiată, când se întâlniră lângă bara din spate a Plymouth-ului, care bloca trecerea de partea aceea. S-a întâmplat ceva îngrozitor! — O, Doamne, ce mai e acum? Ignatius își imagină că s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tânăr ambițios. E posibil ca salariul să se schimbe curând. — Așa crezi? Oricum, tot sunt mândră de tine, copile. Scoate-ți haina. Doamna Reilly deschise o conservă de tocăniță și o vărsă într-o cratiță. Este cumva și vreo fată drăguță care lucreaz-acolo? Ignatius se gândi la domnișoara Trixie și spuse. — Da, este una. — Nemăritată? — Așa pare să fie. Doamna Reilly îi făcu cu ochiul și îi aruncă pardesiul deasupra dulapului. — Uite ce, drăguțule, am pus tocana la încălzit. Deschide-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cred că-s nepoții lui. Nu-i ciudat? Cine-ar putea să-ntrebe de mine? — Nu știu, fetițo, da’ ia seama. Cineva ș-a pus ochii pe tine. — Vai, Santa! Sunt prea bătrână, fetițo. — I-auzi ce zice. Ești încă drăguță, Irene. Am văzut o grăma’ de bărbați care trăgeau cu ochiu’ la tine, acolo la popicărie. — Hai, fii serioasă! — E adevăru’ gol-goluț, fetițo. Eu nu mint. Prea te-ai dat la fund multă vreme cu fiu’ ăla a’ tău. — Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îhî! Hai, zău, Lana! Dă-ne o șansă, mie și papagalului. Ai să vezi ce grozavi suntem. Pe vremuri, bătrânilor de tipul celor din clubu’ Kiwan le plăcea să vină și să privească cum se bâțâie pe scenă o fată drăguță. Acum e nevoie și de un animal. Știi ce-i rău cu oamenii din zilele de azi? Nu-s întregi la minte. E greu pentru un om să câștige un ban cinstit. Lana își aprinse o țigară și își uni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pare rău că te-am sculat de pe planșeta aia. — Fii bun și nu amesteca planșeta în discuția noastră. — O, îmi pare rău dacă am insultat-o. — Lasă-mi planșeta în pace. Asta-i tot ce am spus. Încerc să fiu drăguță. Nu vreau să începem să ne certăm și aici. Oprește chestia aia afurisită și taci din gură. Vreau să fac un duș. — Vezi? Te înfurii pentru nimic! Nu lăsa sentimentele tale de vinovăție să se răsfrângă asupra mea. — Ce sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca. Pleacă dracului de lângă sobă, Charmaine, du-te de te joacă pe trotuar până nu vin la tine și-ți ard una peste gură. O voce de copil îi răspunse ceva. — Doamne, continuă Santa cu voce calmă. Copiii ăștia-s drăguți, dar uneori... nici nu știu ce să mai zic. Charmaine, du-te naibii afară și joacă-te cu bicicleta, dacă nu vrei să vin la tine și să-ți mut fălcile din loc. Stai puțin, Irene. Doamna Reilly o auzi pe Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când în când. Știi cum e Angelo, dar ar fi trebuit să vezi cum îl băteau pe el maicile când era copil. Una l-a-mpins de s-a lovit de tablă. D’aia a ajuns Angelo un om așa drăguț și atent. — Maicile-l iubeau pe Ignatius. Era un băiețel așa de scump! Câștiga tot felul de iconițe pentru cum învăța catehismul. Ar fi fost mai bine să-i crape capu’. Când se-ntorcea acasă cu toate iconițele alea, suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gemu. Ceea ce-ți trebe ție-n casa aia, fetițo, i-un bărbat, ca să-l pună pe băiatu’ ăla pe roate. Am să ți-l găsesc eu pe bătrânelu’ ăla drăguț care m-a-ntrebat de tine. — Nu-mi trebe nici un bătrânel drăguț. Tot ce doresc e un fiu drăguț. — Nu-ți bate capu’. Las’ pe Santa! Aranjez eu. Omu’ de la piața de pește zice că nu știe cum îl cheamă pe bătrân. Da’ aflu eu. Cred că l-am văzut alaltăieri mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
casa aia, fetițo, i-un bărbat, ca să-l pună pe băiatu’ ăla pe roate. Am să ți-l găsesc eu pe bătrânelu’ ăla drăguț care m-a-ntrebat de tine. — Nu-mi trebe nici un bătrânel drăguț. Tot ce doresc e un fiu drăguț. — Nu-ți bate capu’. Las’ pe Santa! Aranjez eu. Omu’ de la piața de pește zice că nu știe cum îl cheamă pe bătrân. Da’ aflu eu. Cred că l-am văzut alaltăieri mergând pe St. Ferdinand Street. — A-ntrebat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să s-obișnuiască omu’ de mic, crede-mă. Îi spun lu’ Ignatius așa: „Ai grijă când traversezi strada, fiule“. — Trebe să fii atent cu traficu’, Irene. Nu te superi că-ți spun pe nume? — Cum dorești. — Irene e un nume drăguț. — Așa crezi? Ignatius spune că lui nu-i place. Doamna Reilly făcu o cruce și bău până la fund paharul. Am o viață grea, domnu’ Robichaux. Dumitale nu-mi pasă dacă-ți spun. — Spune-mi Claude. — Dumnezeu mi-e martor, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
numa’ jacheta aia strâmtă, plină de găuri.“ Și ea a zis... — Te rog, strigă Ignatius furios. N-am nici un chef să ascult istorioare în dialect. — Ascultă, Ignatius. Femeia aia-mi rupe inima. A zis: „Nu-mi pasă mie de frig, drăguță. S’t-obișnuită cu el.“ Așa-i că-i curajoasă? Doamna Reilly privi emoționată spre Ignatius, ca să vadă dacă-i împărtășește părerea, dar nu văzu decât o mustață batjocoritoare. Nu-i nemaipomenit? Așa că știi ce-am făcut, Ignatius? I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Darlene. Oricine poate insulta o curvă. Da’ ramoliții ăștia vor să vadă o fecioară dulce și nevinovată dezbrăcată și insultată. Trebe să-ți folosești creierul, pentru numele lui Dumnezeu, Darlene. Trebe să fii pură. Vreau să arăți ca o fată drăguță și rafinată care rămâne surprinsă când pasărea-ncepe să-i smulgă hainele de pe dânsa. — Cine spune că nu-s rafinată? întrebă ofensată Darlene. — Foarte bine. Ești rafinată. Da’ atunci să fii rafinată și pe scena mea. Asta-i ceea ce dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu vreo două luni. De fapt aș vrea să știu cam ce notă voi căpăta la acest curs. A, da, spuse vag domnul Talc. Euforia lui plină de speranță se dezumflă. În fond toate studentele erau la fel. Fata aceasta drăguță semăna acum cu o femeie de afaceri cu privirea oțelită, care controla și aduna profitul notelor ei. Spui că mi-ai adus o lucrare, nu-i așa? — Absolut. Era într-un dosar galben. — Să văd dacă pot s-o găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Începe să fie amuzant. Așteaptă numai să-și înfigă dinții ăia de cinci sute de dolari în tine. — Cine mi-a luat apărătoarea de ochi? întrebă cu o voce cruntă domnișoara Trixie. Unde mă aflu? Ia-ți mâinile de pe mine! — Drăguțo, începu doamna Levy, dar domnișoara Trixie adormise din nou, într-o rână, mânjind canapeaua cu crema de pe față. — Ascultă, Zâna cea Bună! Cât te-a costat până acum acest mic joc? Și să știi că n-am de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]