6,588 matches
-
venirea lui pe tronul francez, datorită faptului că Henric de Navara era moștenitorul legitim al coroanei franceze în cazul morții lui Henric al III-lea (fără moștenitori). Henric de Navara refuză să recunoască excomunicarea papală. Între trupele catolice, conduse de ducele de Joyeuse, și cele protestante ale lui Henric de Navara are loc bătălia de la Coutras, unde Henric, cu toate că era în inferioritate numerică, învinge trupele regale ale lui Henric al III-lea. Sixtus al V-lea îl excomunică și pe Henric
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
are loc bătălia de la Coutras, unde Henric, cu toate că era în inferioritate numerică, învinge trupele regale ale lui Henric al III-lea. Sixtus al V-lea îl excomunică și pe Henric al III-lea, la sfîrșitul anului 1588, cauza fiind uciderea ducelui de Guise în noaptea de Crăciun. Ambii regi excomunicați pornesc împotriva Ligii catolice care ocupase Parisul. Henric al III-lea, ultimul din dinastia Valois, este asasinat de călugărul dominican Jacques Clément în Saint-Cloud. Fiind fără urmași, pe patul de moarte
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
Edictul de la Nantes, este acordată libertatea credinței, fiind recunoscută religia protestantă cu drepturi egale în administrația statului. Acest edict a asigurat, în Franța, o pace de 96 de ani între cele două religii, pînă la „Edictul de la Fontainebleau”. Prin numirea ducelui de Sully (1597) în fruntea administrației financiare, Franța a cunoscut o deosebită dezvoltare. Infrastructura statului, agricultura au fost modernizate, starea financiară a statului s-a îmbunătățit prin reducerea deficitelor. S-au construit canale, porturi cu vamă pe cereale, s-a
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
exprima cursul evenimentelor.. La 2 aprilie 1814 Kisseleff a fost numit aghiotantul lui Alexandru I. În anii următori el a finalizat cu succes o serie de comenzi importante ale împăratului. În 1815 la Berlin, a fost prezent la logodna Marele Duce Nicolae Pavlovici al Rusiei cu prințesa Charlotte a Prusiei. În 1819 a fost numit Șeful Statului Major al Armatei a 2-a. Acest lucru l-a înfuriat pe noul comandant al armatei, Prințul Peter Wittgenstein, care credea că numirea unui
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
regal al Finlandei, extinsese în mod considerabil lista titlurilor auxiliare ale regilor Suediei. (""Sveriges, Götes och Vendes konung, storfurste till Finland, Karelen, Votski (Salonski) Pätin och Ingermanland i Ryssland och öfver de ester i Livland hertig""). Noul titlu de Mare Duce al Finlandei nu a dus la creșterea într-un fel sau altul a gradului de autonomie a Finlandei. În următoarele două secole, titlul de mare principe al Finlandei nu a fost folosit de toți succesorii lui Johan al III-lea
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
În următoarele două secole, titlul de mare principe al Finlandei nu a fost folosit de toți succesorii lui Johan al III-lea. De exemplu, Carol al IX-lea a folosit titlul de "Rege al finlandezilor". De obicei, titlul de Mare Duce al Finlandei nu era decât un titlu auxiliar al celui de Rege, folosit numai în ocaziile oficiale. Totuși, în 1812, ca o subliniere a dorinței de a menține Finlanda în sfera de influență suedeză în fața pretențiilor țariste tot mai evidente
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
ocaziile oficiale. Totuși, în 1812, ca o subliniere a dorinței de a menține Finlanda în sfera de influență suedeză în fața pretențiilor țariste tot mai evidente, regele Gustav Adolf al IV-lea și-a ridicat fiul nou-născut la rangul de Mare Duce al Finlandei. În timpul războiului finlandez dintre Rusia și Suedia, cele patru stări din Finlanda ocupată au fost convocate în Dieta de la Porvoo pe 29 martie 1809 pentru a jura credință țarului Alexandru I. Ca urmare a înfrângerii suedezilor în război
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
proclamat independența. Prințul Friedrich Karl de Hesse-Kassel a fost ales rege, (în loc de mare duce), marcând noul statut al națiunii. Prințul nu a apucat să domnească nici măcar o zi, în cele din urmă fiind proclamată republica. Împăratul Rusiei domnea ca Mare Duce al Finlandei și era reprezentat în Finlanda de de un Guvernator General. Senatul Finlandei era cel mai înalt corp conducător al Marelui Ducat. Interesele finlandeze erau reprezentate în Sankt Peterburg de Ministrul secretar de stat finlandez. Începând din 1863, Dieta
Marele Principat al Finlandei () [Corola-website/Science/302400_a_303729]
-
embriologul scoțian , renumit în societățile științifice pentru faptul că a aflat cum se înmulțesc ornitorincii, a descris dezvoltarea uterină a Koalei în 1884, și a folosit noile informații pentru a plasa koala și monotremele într-un cadru temporal evoluționar. Henric, Ducele de Gloucester, a vizitat Sanctuarul Koala Park din Sydney în 1934 și a fost „interesat intens de urși [koala]”. O fotografie cu el, împreună cu , fondatorul parcului, și o koala, a apărut în ziarul "Sydney Morning Herald". După al Doilea Război
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
altfel și cetatea Bucureștiului avea să cadă pe 16 noiembrie după un asediu de 15 zile. Basarab reușește să scape refugiindu-se peste Dunăre în așteptarea unor vremuri prielnice pentru reluarea tronului, așa cum apare în scrisoarea lui Matei Corvin către ducele Saxoniei. Iar acele vremuri aveau să vină imediat după retragerea armatelor de susținere căci undeva în decembrie 1476 sau la mijlocul lunii ianuarie anul următor Laiotă, în fruntea unui contingent otoman, înainteză spre București. Undeva, între Giurgiu și cetatea de scaun
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
din pădurea Fontainbleu" primește "Crucea Legiunii de Onoare" (1846). În anul 1848 Salonul îi primește de data asta toate cele nouă lucrări propuse. E ales chiar în Juriu (al nouălea cu 353 voturi). În anul 1851 vizitează Anglia. La "galeria ducelui de Westminster" se arată deosebit de impresionat de Rafael și Hobbema. Se pare că în urma acelei vizite, pictorul s-a decis să coboare linia orizontului în peisajele sale. În 1855 Salonul anual se confundă cu "Expoziția Universală". Corot este unul din
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
la 1 iulie 1569 la Lublin, în Polonia, și a creat un stat unic, Uniunea Polono-Lituaniană. Această uniune urma să fie condusă de un singur monarh (ales de către seim) care avea să îndeplinească funcțiile de rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei, cele două țări fiind guvernate cu ajutorul unui Senat și unui parlament unice. Această unire a constituit o etapă importantă în evoluția istorică a alianței și uniunii personale polono-lituaniene și a fost necesar și din cauza poziției precare a Lituaniei
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
pe cale să piardă războiul livonian și să fie încorporată în Rusia. Nobilimea poloneză („șleahta”), pe de altă parte, nu dorea să ofere ajutor Lituaniei fără să primească ceva în schimb. Sigismund al II-lea August, rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei, văzând amenințarea la adresa Lituaniei și implicit la adresa Poloniei, a susținut unirea, câștigând treptat adepți tot mai mulți, până ce la un moment dat a obținut sprijin suficient pentru a evacua cu forța proprietarii de terenuri din Ucraina (care se
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Duce de Anjou. În plus, ca strănepot al unui monarh, el a fost ""Petit-Fils de France"". Ludovic, "le Grand Dauphin", singurul fiu legitim în viață al regelui Ludovic al XIV-lea avea împreună cu soția sa, Marie-Anne-Victoire de Bavaria, trei fii, ducele de Bourgogne (tatăl lui Ludovic al XV-lea), Philippe, duce d'Anjou (care a devenit rege al Spaniei) și Charles, duce de Berry. Mama lui Ludovic, Marie-Adélaïde de Savoia era fiica cea mare a lui Victor Amadeus al II-lea
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
a devenit rege al Spaniei sub numele de Filip al V-lea, moștenind coroana ca pretendent prin bunica sa, Marie-Thérèse d'Autriche, soția lui Ludovic al XIV-lea și prințesă spaniolă. În aprilie 1711, "Grand Dauphin" a murit brusc, iar ducele de Burgundia a devenit noul Delfin. Acest lucru, deși nefericit în sine, nu a fost cauză pentru o mare îngrijorare, deoarece ducele de Burgundia mai avea doi fii, Ludovic, duce de Bretagne și viitorul Ludovic al XV-lea. Lucrul s-
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
soția lui Ludovic al XIV-lea și prințesă spaniolă. În aprilie 1711, "Grand Dauphin" a murit brusc, iar ducele de Burgundia a devenit noul Delfin. Acest lucru, deși nefericit în sine, nu a fost cauză pentru o mare îngrijorare, deoarece ducele de Burgundia mai avea doi fii, Ludovic, duce de Bretagne și viitorul Ludovic al XV-lea. Lucrul s-a schimbat în mai puțin de un an, când Marie-Adélaïde a contactat variolă (sau pojar) și a murit la 12 februarie 1712
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
rămas alături de ea în timpul bolii, a rămas cu inima frântă de moartea soției sale și a murit înainte de sfârșitul săptămânii de aceeași boală. După o săptămână era clar că cei doi copii ai cuplului au fost infectați. Fiul cel mare, ducele de Bretania, a fost tratat frecvent prin luarea de sânge într-un efort de a-l salva. La 8 martie 1712 a murit. Fiul cel mic, ducele de Anjou, a fost tratat de guvernanta sa, Madame de Ventadour, care a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
clar că cei doi copii ai cuplului au fost infectați. Fiul cel mare, ducele de Bretania, a fost tratat frecvent prin luarea de sânge într-un efort de a-l salva. La 8 martie 1712 a murit. Fiul cel mic, ducele de Anjou, a fost tratat de guvernanta sa, Madame de Ventadour, care a interzis tratamentul aplicat fratelui mai mare. În cele din urmă, Ducele de Berry, cel mai mic fiu al "Marelui Delfin" și, după moartea fratelui său mai mare
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
într-un efort de a-l salva. La 8 martie 1712 a murit. Fiul cel mic, ducele de Anjou, a fost tratat de guvernanta sa, Madame de Ventadour, care a interzis tratamentul aplicat fratelui mai mare. În cele din urmă, Ducele de Berry, cel mai mic fiu al "Marelui Delfin" și, după moartea fratelui său mai mare, regent probabil al celui mai recent Delfin, a murit într-un accident de vânătoare în 1714. Ca urmare a acestor decese, acum soarta dinastiei
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
grele care stăteau pe umerii săi. El era un orfan acum, fără frați în viață, fără unchi sau mătuși legitimi cu excepția lui Filip al V-lea, și fără veri primari legitimi (cu excepția celor din Madrid). Unica lui relație apropiată era ducele de Orléans, nepotul de frate lui Ludovic al XIV-lea. La 1 septembrie 1715, Ludovic al XIV-lea a murit de cangrenă după o domnie de 72 de ani. În august 1714, el a făcut un testament care urma să
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
insistența celei de-a doua soții a lui Ludovic, Françoise d'Aubigné, marchiză de Maintenon. Testamentul stipula că până noul rege va ajunge la vârsta majoratului, națiunea urma să fie guvernată de un Consiliu de Regență alcătuit din paisprezece membri. Ducele de Orléans (fiul fratelui mai mic al lui Ludovic al XIV-lea) urma să fie președintele consiliului însă toate deciziile urmau să fie luate prin vot majoritar. Componența Consiliului, inclusiv Maine, Toulouse și diferiți membri ai administrației lui Ludovic al
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
a luat adio de la curtenii apropiați și de la miniștri, la 26 august, Ludovic le-a spus: "Respectați întotdeauna ordinele pe care vi le va da nepotului meu Philippe d'Orléans; el va guverna regatul"". În timpul zilelor de dinainte de moartea regelui, ducele de Orléans s-a întâlnit și a făcut promisiuni diferitor aristocrați, clerici și membri ai Parlamentului din Paris pentru a se asigura de sprijinul lor. El a promis aristocraților locuri în noul guvern pe care intenționa să-l formeze; a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
XIV-lea, a fost o sesiune specială a Parlamentului din Paris. Au participat nu numai magistrați, care erau de obicei acolo, dar și de aristocrați și prinți de sânge. A fost citită voința regelui și s-a decis viitorul guvern. Ducele de Orléans s-a adresat Adunării. El a declarat cererea sa de regență și a cerut să i se acorde puteri depline. A menționat recenta conversație pe care a avut-o cu bătrânul rege, în care Ludovic a afirmat că
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
la Versailles. În octombrie același an, Ludovic a fost oficial încoronat la Reims. La 15 februarie 1723, regența a luat sfârșit, Parlamentul a declarat majoratul regelui. Inițial, Ludovic al XV-lea a lăsat afacerile de stat în continuare în mâna ducelui de Orléans. Ducele a fost făcut prim-ministru la moartea cardinalului Dubois în august 1723 însă în luna decembrie a aceluiași an, Filip al II-lea de Orléans a murit. În urma sfatului lui Fleury, Ludovic al XV-lea l-a
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
octombrie același an, Ludovic a fost oficial încoronat la Reims. La 15 februarie 1723, regența a luat sfârșit, Parlamentul a declarat majoratul regelui. Inițial, Ludovic al XV-lea a lăsat afacerile de stat în continuare în mâna ducelui de Orléans. Ducele a fost făcut prim-ministru la moartea cardinalului Dubois în august 1723 însă în luna decembrie a aceluiași an, Filip al II-lea de Orléans a murit. În urma sfatului lui Fleury, Ludovic al XV-lea l-a numit pe vărul
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]