2,897 matches
-
zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
crispat continuarea, dar Tavi urlă, un lătrat gros, înăbușit, gata să zguduie casa. Ce forță adunase negrul Dingo, captivul! Doamna își retrase mâna de pe gâtul lui puternic și rece. O ținu o clipă în aer și îl pocni scurt, cu dunga palmei. Tavi icni, privind-o în ochi. Repetă urletul surd, sinistru. Cantul palmei îl izbi iarăși, rapid, de trei ori. Calmat, se întinse pe podea, cu capul pe geanta musafirului. Voi, dumneata... cei ca voi, vreau să spun, încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mai liberi decât credem, mutulache? Mai liberi decât credem. Răspunde, javră, răspunde... puișor. Vorbea rar, se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei, țuguiate, pe dunga paharului. — Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se oprea după fiecare cuvânt. Se auzea și un plescăit, parcă, o sorbitură, un plescăit. Tolea mai avansase, crispat, încă un sfert de pas. Prin dunga ușii se vedea acum o fâșie de oglindă, buzele roșii ale Venerei, țuguiate, pe dunga paharului. — Spune, hai, spune, potaie. Ni se pare? Ni se pare că ei știu tot. Dresați, da. Să credem că știu. Să nu mișcăm. Că nu se poate. Spune, spune că tu le știi pe toate. Pe toate le știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se treacă voluntar la apărare. S-au dus la bufet și s-au luat și cu alții care mai era acolo și s-au îmbătat ceva de pomină. Tata s-a suit în clopotnița bisericii și a bătut clopotul în dungă, de mobilizare. Ăialanții se-ncolonase pă șosea și defilau și cântau cum cântă recruții când pleacă la armată. Mai să-i ia cu miliția, să-i ducă la bulău. - Cehoslovacia a fost în șaișopt. Asta cu planul lui Valev a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu ninsese. Plouase mai toată noaptea și acum, în zori, copacii, cu poleiala de ghiață, cu țurțuri sticloși, aleile înghețate, cu chiciura cenușie, straturile goale, doar cu tufe sticloase și ele, se conturau grotesc pe fundalul unui cer brăzdat de dungile primilor raze de lumină, zgribulite sub straturi de chirceală parcă și ele. Atunci i-a venit ideea să înceapă seria gravurilor cu parcuri, cu copaci, cu siluete înghețate. Numise ciclul „Destin“, dar nu-i primiseră lucrările cei de la Uniune. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
revista pe telefon. O recunoscu imediat: Flacăra, numărul acela din preajma Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane. Insul își scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un semn spre zidul de trestii. Apăru mai întâi un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn (model 1937), era într-un costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-l ține captiv palmă ei, dar ea nu-și retrage mâna de sub mâna mea care, cu ceva mai multè greutate, plimbè mouse-ul dintr-un loc în altul readucând pe ecran pagina cu tabloul lui Manet, Atenție sè nu ieșiți de pe dunga asta verticalè, spunând asta îi eliberez mâna și mouse-ul, indicându-i, apoi, pe ecran cum sè deruleze pagina în sus și în jos, explicându-i, Mergeți cu sègeata în mijlocul imaginii și dați un click! Ascultètoare se strèduiește sè împingè sègeata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie. Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă În mocnitul întuneric și cu fața spre fereastă. El s-așează lângă dânsa, fruntea, ei o netezește, O desmiardă cu durere, suspinând o drăgostește, Pleacă gura la ureche
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țâțâni s-aruncă. O candelă bătrânul aprinde - para lungă Se-nalță-n sus albastră, de flacăre o dungă, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. {EminescuOpI 94} Și în tăcere crudă ei nu știu ce aștept-... Cu mîna-ntinsă magul îi face semn să șadă, Arald cu moartea-n suflet, a gândurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
l-au legat și i-au scos ochii, Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii... Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie, Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee Și pătează umbra verde cu misterioase dungi, Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară, Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară - O să-ți spue de panglice, de volane și de mode, Pe când inima ta bate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
schimbe în natur-un fir de păr, Este piedica eternă ce-o punem la adevăr. Așa dar, când plin de visuri, urmărești vre o femeie, Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi: Nu uita că, doamna are minte scurtă, haine lungi. Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară, Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară, Ș-o să-ți spue de panglice, de volane și de mode, Pe când inima ta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cuprind. {EminescuOpI 214} CE TE LEGENI... Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pămînt? De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreții mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Și de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rîndurele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
e aranjat cum trebuie. Suferința, îmi spun, nu ne face mai puțin frivoli. Port un pulover negru, ușor decoltat, părul este strâns în coadă pentru a-mi face gâtul să pară mai lung, sunt îmbrăcată cu pantaloni mulați, gri cu dungi. E o ținută plictisitoare de serviciu, dar m-am îmbrăcat așa fiindcă aveam să vin aici după muncă. Mi-a intrat în cap că într-o astfel de ocazie trebuie să fiu cât mai discretă. Mă simțeam de parcă aș merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și accentul său e din ce în ce mai apropiat de cel londonez. Barney disprețuiește încercările lui Finn de a căpăta un nou chip; spune că poți scoate omul din provincie, dar nu și provincia din om. Barney locuiește în Chelsea, poartă cămăși în dungi, cu butoni, își dă întâlnire cu tot felul de blonde care chicotesc întruna și se numesc Tuppy sau Wiggles și vorbește ca un adevărat absolvent de la Sandhurst. Când se poartă prea autoritar, îl strigăm Maiorul Barney. Într-un fel, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Piccadilly Circus, când l-am văzut urcând pe cea de vizavi. Mi-a sărit inima din piept, dar mi-am dat seama imediat că nu e el și m-am liniștit. Avea părul strâns în coadă, purta un pulover cu dungi, o geacă de piele și blugi. Maxilarul semăna cu al lui Patrick, ascuțit și puternic - însă nu era ras. Această diferență m-a făcut să mi-l amintesc pe Patrick și mai clar, contrastul mi-a accentuat acuratețea memoriei. Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nici un gram de grăsime în plus. Poartă un slip îndrăzneț, mult mai strâns pe corp decât se poartă de obicei în Anglia; un fel de pantaloni scurți care sunt mai degrabă în stilul anilor ’20 din Italia, scurți și în dungi, ca boxerii, și îi pun în evidență perfecțiunea feselor. Are mai mult păr pe corp decât aș fi bănuit, dar nu e dezgustător. După Patrick, care avea un piept ca de mătase, nu prea mă mai dau în vânt după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Vijay roșește de-a binelea. — Nu, n-am vrut să zic - eu doar - se bâlbâieel. Mi se face milă. — Am o cămăruță încântătoare chiar lângă cea a lui Daisy și a lui Finn. Are pereții albaștri și un fel de dungi în relief - nu știu cum să explic - ca și cum cineva a luat un piaptăn și a scrijelit, pe verticală, varul încă umed. Sună dubios, dar e foarte plăcut. Oricum, nu stau singură acolo, o să mai fie cineva, adaug eu, uitându-mă la băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dejun la Tiffany’s: vreau să strig „Atenție! Cade!“ și să o privesc cum se prăbușește. Puțin îi mai lipsește. Nu-i trebuie decât un ghiont. Doi filfizoni se chinuie s-o agațe pe Daisy. Unul poată un tricou cu dungi, altul o cămașă cu un imprimeu maro deschis pe fond alb. Altfel, au aceeași mutră. Fiecare ține câte o sticlă de șampanie și abia prididesc să-i reumple paharul, de îndată ce ea îl golește. O strategie nu prea subtilă, dar adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am certitudinea că lui Jake îi este la fel de dor de mine pe cât îmi e mie de el. Îi ignor protestele și îl las singur pentru câteva clipe, ca să se schimbe. Peste două minute, își face apariția în slipul lui cu dungi și ia aceeași poză cu care credeam eu c-o voi surprinde pe Daisy. —E bine așa? mă întreabă, rânjind. A!, nu, așteaptă, trebuie să mă țin și eu cu mâna de fund... — Te fac de comandă dacă mă spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de la catedră până la ușă, pe care ieșeam dat afară de profesorul de matematică, de cel de astronomie sau de cel de fizică, dar știam atunci când pășeam cu zgomot spre toaleta băieților, aprinzându-mi chiștocul, că numai Gustav mă înțelegea, știind că dunga mea era zarea oprită de a fi zare de proful de matematică, de proful de astronomie, de proful de fizică, pentru că nu aveau inimă, în piept le bătea ritmic volumul, dimensiunea clară a tot ceea ce era pe pământ pulbere. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne certăm pentru un fleac, vă spun eu, de două ori, îngăimă nepotul morții cu gura plină de caramele, după care și-a luat cămașă albă de pe umeraș parcă-i tablă, așa-i de apretată pantalonii de cangar, călcați la dungă și haina mirosind puternic a naftalină. Alese o cravată, ba nu, un papion, ei, bravo, doar nu merg la nuntă, le așeză la loc în cutie, fără să se grăbească, adună câteva scame de pe covor, singurul din toată căsoaia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la coadă. Am început să scriu cele văzute și... Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase. Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând cu fidelitate trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile unei menghine strânsese cu bacurile zimțate capul lui Gustav. Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea romanul cu un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase. Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând cu fidelitate trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile unei menghine strânsese cu bacurile zimțate capul lui Gustav. Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea romanul cu un câine negru la picioare și, în timp ce scria, ficțiunea devenea realitate în celălalt capăt al orașului, în Cartierul Pisc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]