4,381 matches
-
și o văzu pe Desert Rose ridicând-o de pe masă și Întinzându-i-o lui Charlie, să ia o gură. 17 Întoarcerea la inocență sau o alunecare din eatc "17 Întoarcerea la inocen]\ sau o alunecare din ea" Era o după-amiază frumoasă de duminică, una dintre acele zile de ianuarie din Los Angeles când pare să fie vară. Taxiul mergea printre dealurile verzi din Bel Air, iar Kitty tăcea, fericită că evadase În această insulă de frumusețe și lumină a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Își trase sufletul, Încercând să se calmeze. Nu avea constituția necesară ca să adăpostească atâta furie. Se simțea slabă, amețită, avea temperatură. Se uitase la ceasul de pe peretele mansardei, un Starbust 1946 de George Nelson, o piesă veche. Era 5:05 după-amiază și nu primise nici o felicitare, nici un e-mail de la Charlie. Și nici un telefon. Cu un an În urmă, Îi oferise un trandafir roșu la o petrecere, iar a doua zi Îi trimisese prin poștă un DVD cu Ultimul tangou la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bulgar, pe jumătate american, instalase 7 500 de porți portocalii de vinil, capitonate cu nailon portocaliu, pe care le ancorase de 15000 de baze de oțel, pe 37 de kilometri de alei. Cu inima, gândurile și stomacul răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în șopron, nu se va duce să vadă dacă aduc ceva, nu e zi de cumpărături, cel puțin vom mânca liniștiți, adică va mânca liniștită, eu nu, la sfârșit îi spun ce s-a întâmplat, sau poate mai târziu, pe la mijlocul după-amiezii, în timp ce lucrăm, e la fel de rău să afle înainte de prânz ca și imediat după aceea. Șoseaua făcea o buclă largă la capătul așezării, după ultima casă se vedea în depărtare un uriaș dud negru, de peste zece metri înălțime, acolo se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
argilă care îi trebuia fiicei lui, dar, spre deosebire de atenția scrupuloasă cu care se ocupase de cuptor, lucră fără elan, așa că Marta se văzu nevoită s-o mai frământe o dată pe ascuns ca să reducă impuritățile. Tăie lemne, mătură curtea, și, în după-amiaza în care, timp de trei ore, căzu o ploaie măruntă și monotonă, stătu tot timpul așezat pe un trunchi sub șopron, ba privind fix înainte ca un orb care știe că nu va începe să vadă dacă-și va întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
unul sau pe altul depinde, în general, de graba mai mare sau mai mică pe care o ai să ajungi, fără a uita, totuși, cazurile când cineva sau ceva te împinge de la spate, fără să știi de ce și încotro. În după-amiaza aceea, când ploaia s-a oprit, Cipriano Algor a luat-o pe drumul care cobora în șosea, nu băgase de seamă că fiica lui îl privea din ușa olăriei, însă nici el nu avea de ce să spună unde merge, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cum înainte s-a explicat foarte clar, și avansând odată cu el sentimentele, nu va trebui să ne surprindă că mulțumirea văduvei că va primi un urcior gratis i-a moderat pe moment supărarea care o scosese din casă într-o după-amiază atât de tristă ca să meargă să viziteze ultima locuință a soțului. Bineînțeles că, deși stă încă la intrarea în cimitir, bucurându-se în sinea ei ca o gospodină ce se află de neașteptatul cadou, ea tot va merge acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-l vreau pe stăpânul ăla. Deci fie binecuvântat de mii de ori urciorul spart, binecuvântată ideea de a-i dărui femeii în doliu un urcior nou, și, să adăugăm anticipând ce se va petrece mai târziu, binecuvântată fie întâlnirea din după-amiaza aceea umedă și ploioasă, mustind de apă, chin pentru suflet și trup, când știm bine că, exceptând durerile unei pierderi recente, vremea proastă nu-i atrage pe cei în suferință să meargă în cimitir să-și plângă morții. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
păpușilor, să se reia atacul, fie, dimpotrivă, poate însemna sfârșitul, înfrângerea pe toată linia, debandada, fuga care încotro. Cipriano Algor îl auzea pe subșef spunându-i sacadat și fără să-și întoarcă ochii spre el, În fiecare zi, la patru după-amiază, va trebui să vă descurcați singur sau să aduceți ajutoare, personalul de aici nu vă poate fi pus la dispoziție nici măcar contra cost, și se întreba dacă merită să îndure asemenea rușine, să fie tratat ca un idiot, un nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu e exagerat să spunem că Cipriano Algor oscila între nefericirea cea mai sfâșietoare și desăvârșita beatitudine. Se ridica din pat la prima rază de soare, îmbuca ceva pe fugă și intra în olărie până la ora prânzului, apoi lucra toată după-amiaza și seara, făcând o pauză rapidă ca să cineze, cu aceeași frugalitate. Fiica lui protesta, O să mi te îmbolnăvești lucrând așa și mâncând atât de puțin, Sunt bine, răspundea el, în viața mea nu m-am simțit atât de bine. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vrea să-l țină pe Găsit, Ai auzit foarte bine, așa am spus, Pe Isaura Madruga, Dacă ții neapărat, voi răspunde Pe Isaura Madruga, și atunci tu vei întreba din nou Pe Isaura Madruga, și o ținem așa tot restul după-amiezii, A fost o surpriză enormă, Supriza nu poate fi chiar atât de mare, și tu tot la ea te-ai gândit, Surpriza nu e persoana, pentru mine, surpriza e că dumneata, tată, ai avut această idee, Nu e nimeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în peșteră, am uitat să vă spun că e vorba de o peșteră, va fi păzită zi și noapte, fără întrerupere, în ture de patru ore, pe tablă puteți vedea în ce ordine se va face supravegherea, e ora cinci după-amiază, începem la șase. Unul dintre bărbați ridică mâna, vroia să știe, dacă era posibil, când a fost descoperită peștera și cine o păzise de atunci, Responsabilitatea pentru siguranță, spuse, ne va reveni numai de la ora șase, așa că nu vom putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la ce adâncime se află săpăturile, De ce vrei să știi, Din simplă curiozitate, nimic mai mult. Marçal nu vorbi. Cipriano Algor își ascunse cât de bine putu contrarietatea și spuse că va trage un pui de somn. Își petrecu toată după-amiaza în cameră și nu ieși decât atunci când fiica îl chemă să mănânce, Marçal era deja la masă. Până la sfârșitul cinei, așa cum se întâmplase la prânz, nu se vorbi de săpături, doar când Marta îi aminti bărbatului, Ar trebui să dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ai timp să înveți din ele. Din acest punct de vedere, nu pot să mă plâng. Soarta m-a ajutat să greșesc grav la o vârstă când alții abia își julesc genunchii. Destinul m-a luat de mână într-o după-amiază, m-a scos pe stradă și m-a dus până la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape părăsit, năpădit de ierburi și de păsări. Intrasem de multe ori acolo, cu celelalte haimanale cu care mă înhăitasem, cum zicea tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
urzici, nici un semn de viață. Totul părea, ca și în restul cătunului, ațipit; ai fi zis că numai muștele și vrăbiile erau treze la ora aceea; că pescarii erau duși în larg cu năvoadele, iar femeile își făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu o mutră de porc parfumat și încrezut, care se considera irezistibil ca bărbat, se lăudase prin azil că părăsise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poza decupată din revistă și să-i strig Laurei: „Nu mai crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!” Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecându-i, am luat barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducându-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie într-o după-amiază, împiedecându-te să-ți faci siesta. Încerci s-o alungi din cameră, dar n-ai nici dexteritatea, nici răbdarea portarului. Nu poți s-o prinzi. Dar nu poți nici s-o suporți. Ți se așează pe cap, pe ceafă, bâzâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curând n-avea să se mai recunoască nimic. Am început să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întâmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în lume? Într-o după-amiază am găsit manechinul răvășit de șoarecii care își făcuseră culcuș în el. Asta însemna că nu mai aveam nimic de așteptat acolo. Mi-am zis atunci că manechinul era, cel puțin, o bună ocazie ca să mă împac cu Moașa. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
absența lui. Se aflase probabil că ținea un jurnal pe care nu-l predase la arhivă. Cei care-l căutau, negăsindu-l, fiindcă jurnalul se afla acum la mine, se enervaseră și lăsaseră cărțile răvășite, aruncate pe jos. Într-o după-amiază a venit la mine extrem de tulburat. — M-a chemat Moașa. Era acolo și Arhivarul care nota tot. — Și? — M-au întrebat dacă știam... Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. Dacă știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuia să sosească Agliè, voia să provoace pe cineva, iar el nu Înțelegea pe care dintre ei doi, iar ea Îl Întreba dacă nu era cumva paranoic. După Uscio căutaseră o trecere și, traversând un sătuc ce dădea impresia unei după-amiezi de duminică În Sicilia pe vremea Burbonilor, un câine mare negru se așezase drept În drum, ca și cum n-ar fi văzut niciodată un automobil. Belbo Îl lovise cu bara din față, părea un fleac. Însă Îndată ce coborâseră din mașină Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prezență vie, silueta cuiva, vreun invitat al Stăpânilor, care tocmai repeta specular același itinerar ca și mine? Cine ar fi strigat primul? Ciuleam urechea. La ce bun? Eu nu făceam zgomot, mergeam pe vârfuri. Deci și el la fel. În după-amiaza aceea studiasem atent Înșiruirea sălilor, eram convins că și pe Întuneric aveam să găsesc scara centrală. În schimb, iată că rătăceam aproape pe bâjbâite și-mi pierdusem orientarea. Poate că prin unele săli treceam acum a doua oară, poate n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
R-C), dar dacă o acționezi, face să se-nvârtă o roată, roata un inel, inelul... ce face, cine ascultă inelul? Cartonașul glăsuia: „Curenții induși de câmpul terestru“. Fără pic de pudoare, Îl pot citi până și copiii În timpul vizitelor lor de după-amiază, căci omenirea credea că merge Într-o altă direcție, se putea Încerca orice, chiar experimentul suprem, zicând că servea pentru mecanică. Stăpânii Lumii ne-au Înșelat timp de secole de-a rândul. Eram Învăluiți, Îmbrobodiți, seduși de Complot și scriam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai văzusem mașina aceea imensă, mai Înaltă decât mine, cu pereții găuriți de un șir de tambuchiuri, de guri de aer, cine voia să mă convingă că era un aparat de radio? Păi sigur, Îl cunoșteam, trecusem pe lângă el În după-amiaza aceea. Centrul Beaubourg! Sub ochii noștri. Și, Într-adevăr, la ce anume ar fi putut servi ditamai lădoiul În centrul Luteției (Luteția, bocaportul mării de nămol subteran), acolo unde odinioară era Pântecul Parisului, cu trompele alea captatoare de curenți aerieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
precaut. Miezul nopții se apropia. Trebuia să mă ascund În observatorul meu Înainte ca Ei să sosească. Cred că era ora unsprezece, poate mai puțin. Traversasem sala lui Lavoisier fără să aprind lanterna, având vii În minte halucinațiile din timpul după-amiezii, străbătusem coridorul cu machete feroviare. În naos se afla deja cineva. Vedeam niște lumini, mișcătoare și slabe. Auzeam zgomote de pași, obiecte mutate din loc sau târâte. Am stins lanterna. Mai aveam oare timp să ajung la gheretă? Mă furișam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pastile, destule ca să mă otrăvesc. Apoi nu-mi mai amintesc. 117 Nebunia un vast pavilion deține, din orice loc primește pe oricine, mai ales dacă are aur și putere cu sine. (Sebastian Brant, Das Nerrenschilf, 46) Mă trezisem pe la două după-amiază, confuz și catatonic. Îmi aminteam exact totul, dar nu aveam nici o garanție că ceea ce-mi aminteam era adevărat. Mai Întâi mă gândisem să dau o fugă până jos să cumpăr ziarele, apoi Îmi spusesem că, În orice caz, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]