2,649 matches
-
și astăzi bine conservată casa în care a locuit căpitanul Cloșca. Ea este așezată în Coasta Cloșceștilor ce se mărginește la amiazi cu părăul Cloșceștilor, iar la apus cu drumul ce merge spre Câmpeni și cu Apa Abrudului. Casa e edificată din bârne cioplite de brad, cu fața cătră miazănoapte, este astăzi în posesiunea lui Iosif Galdău, un strănepot a lui Cloșca și constă din o galerie și o odae de locuit cu două ferești, una cătră miazăzi și alta cătră
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
Bobâlna, iar cea de-a doua fiind vechea biserică a mănăstirii de la Șimișna, județul Sălaj strămutată în Pustuța în 1795. În 1638 satul avea biserică și preot. Biserica actuală de lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost edificată între 1910-1912. Pe un Minei din 1838, cumpărat în 1889 de Balint Ioan a Vasilichii Bodogului, este o amplă însemnare privind construirea lăcașului: „Această sfântă Biserică s-au edificat de meșter Tămaș David din Curtuiuș, de Ioan Pop din Antăș
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
de lemn, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost edificată între 1910-1912. Pe un Minei din 1838, cumpărat în 1889 de Balint Ioan a Vasilichii Bodogului, este o amplă însemnare privind construirea lăcașului: „Această sfântă Biserică s-au edificat de meșter Tămaș David din Curtuiuș, de Ioan Pop din Antăș și de Pușcaș Nicolae tot din Antăș. Acești trei meșteri au făcut biserica din două biserici din care una au fost biserica din locu și din biserica cumpărată din
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
David din Curtuiuș, de Ioan Pop din Antăș și de Pușcaș Nicolae tot din Antăș. Acești trei meșteri au făcut biserica din două biserici din care una au fost biserica din locu și din biserica cumpărată din Olpretu. S-au edificatu această biserică în anulu 1909 și 1910 și s-au sfințitu în al 6-lea noiembrie 1910 fiind președinte Protopop Alexandru Pop născut în Lujerdiu și cantor de biserică Ioan Popu din locu, născut în anul 1841 și fiind cantor
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
armată și protagonist al unei povești eroice de război, s-a aflat alături de Ecaterina Teodoroiu și Maria Zaharia printre figurile care au devenit prototipuri ale eroilor de război tipici, figuri oferite prin edificarea trecutului, ca model de auto-sacrificiu și patriotism Edificat drept figură simbolică, în perioada României comuniste imaginea sa a servit operațiunii de reamintire „corectă” a Primului Război Mondial și a reprezentării sale viitoare. În aceeași perioadă, într-un cadru naționalist și având caracterul unui erou din popor, a fost considerat de
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
de delimitare confesională din anii 1760-1762 a consemnat existența a 23 de familii ortodoxe. În 1830 a fost construită altă biserică din lemn, renovată în 1911 și demolată în 1927. Biserica actuală de lemn, cu hramul „Sfântul Nicolae”, a fost edificată în 1925 și pictată în 1926 de Vidor Mihai din Dej. Asemănătoare ca formă cu biserica de lemn din satul vecin Antăș.
Biserica de lemn din Blidărești () [Corola-website/Science/310343_a_311672]
-
la cursurile postuniversitare și la sistemul doctoratului de la Academia de Științe Socio-Politice (fostă “Ștefan Gheorghiu”). 1990 - Se reînființează Catedra de Sociologie în cadrul Facultății de Sociologie, Psihologie și Pedagogie a Universității București, continuând tradiția Școlii Românești de Sociologie și Asistență Socială edificată de Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl în anii 1920. 1999 - Facultatea de Sociologie, Psihologie și Pedagogie a Universității București se reorganizează în două facultăți de sine stătătoare, prin desprinderea secțiilor de Psihologie și Pedagogie: Facultatea de Sociologie și Asistență
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București () [Corola-website/Science/309256_a_310585]
-
politice bazate pe ideologia „naturii umaniste” a sistemului comunist. După anul 1989 asistăm la o revigorare a învățământului în Sociologie și Asistență Socială, înființându-se ca facultate distinctă și continuându-se astfel tradiția Școlii Românești de Sociologie și Asistență Socială edificată de Dimitrie Gusti și Henri H. Stahl în anii 1920. 1929-1952 - Asistența socială funcționează ca profil universitar în cadrul Școlii Superioare de Asistență Socială "Principesa Ileana", sub conducerea sociologului Henri H. Stahl; 1952-1969 - Școala Superioară de Asistență Socială de 4 ani
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București () [Corola-website/Science/309256_a_310585]
-
părții scăunale” pe teritoriul căruia se afla biserica. Deși mențiunile sunt certe, posibilitatea ca iobagii racoviceni să-și fi putut ridica o astfel de biserică în acea perioadă, pare greu de acceptat din următoarelor motive: Epoca în care s-a edificat biserica este cunoscută pentru construirea unor biserici în sudul Transilvaniei cu sprijin direct de peste munți: Conform unor fotografii din 1930 ale ruinelor bisericii, edificiul era o construcție zveltă ce acoperea o suprafață de circa 219 stânjeni pătrați. Soclul ei, care
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
fiind vândut la licitație cu prețul de strigare în valoare de 200 florini. Tradiția orală consemnează faptul că locuitorului care l-a cumpărat pentru a folosi lemnăria, i-au mâncat lupii toate vitele în acel an. Biserica actuală a fost edificată între anii 1887-1890, la construcția sa participând toți racovicenii, acțiunea lor începând de fapt cu ani înainte, respectiv din 1875 când s-au construit cele două cruci existente și astăzi la capetele satului, spre Avrig și spre Tălmaciu. Construirea bisericii
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
influențele franceze rămânând însă prezente. În 1873 a fost introdus sistemul apusean de recrutare, iar guvernul Meiji a făcut importuri mari de puști, tunuri și muniții europene și americane. Mai înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Japonia își edificase un uriaș imperiu, care includea Taiwanul, Coreea, Manciuria și părți din nordul Chinei. Japonia considera că edificarea și apărarea unei sfere de infleunță sunt necesități economice și politice, care ar fi prevenit strangularea țării de către puterile ostile, care ar fi
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
astfel că a poruncit construirea mănăstirii Cotroceni, cea care a devenit cea mai importantă ctitorie a sa. În cadrul ctitoriei realizată de Domnitorul Șerban Cantacuzino se remarcau biserică „Adormirea Maicii Domnului“, asemănătoare tipologic bisericii episcopale din Curtea de Argeș, precum și grandiosul palat domnesc, edificat în spiritul baroc, specific civilizației occidentale europene a acelor vremuri. Sub aspect arhitectonic, ansamblul de la Cotroceni cunoaște câteva momente de referință: primul este legat de numele ctitorului Șerban Cantacuzino (1678-1688); al doilea datează din perioada domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei
Muzeul Național Cotroceni () [Corola-website/Science/308858_a_310187]
-
și-a luat numele de la apelativul "Măgura" dat de localnici dealului înalt pe care acesta se află. Tradiția spune că vatra satului s-a mutat de mai multe ori și o dată cu satul și biserica. Documentele oficiale datează biserica ca fiind edificată în anul 1707, pe baza anului înscris cu caractere chirilice ce încă poate fi citit pe peretele de sud a bisericii. Referitor la această inscripție, istoria locală consideră că anul 1707 este doar anul în care biserica a fost adusă
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
a monumentelor istorice sub codul LMI: . Străjuind valea de-a lungul căreia satul se așterne, biserica de lemn se află amplasată pe un deal în centrul satului. Înlocuind probabil o altă biserică de lemn, actuala biserică de lemn a fost edificată, conform specialiștilor, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Momentul exact al construcției nu ni se păstrează menționat pe vreun document sau în vreo pisanie. Cu toate acestea, piciorul mesei altarului păstrează înscrisă data ""10 AUGUST 1845"". Din aproximativ aceeași perioadă
Biserica de lemn din Solomon () [Corola-website/Science/309820_a_311149]
-
de documente aflate la Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Statului referitoare la preoții, bisericile și parohiile greco-catolice din Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea au fost publicate iar printre acestea regăsim și solicitarea comunității din Valea Loznei de a-și edifica o biserică. Pentru a ilustra cât mai fidel importanța acestui document pentru procesul de construire al bisericilor din aceste parohii mărginașe, așa cum era și satul Valea Loznei, redăm în întregime acest document: Cererea credincioșilor din Valea Loznei, semnată de prim-
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
parohii sau filii din țară. Inventarele întocmite cu această ocazie erau însoțite de un istoric al bisericii precum și o fotografie a acesteia. Din aceste documente datate în 1974, păstrate în arhiva parohială aflăm că biserica din Valea Loznei a fost edificată în anul 1870 din lemn de ștejar, informație păstrată și în pisania de pe fațada balconului. Inițial biserica a fost acoperită cu șindrilă schimbată în mai multe rânduri. La intrare deasupra ușii se găsea sculptată în lemn o cruce simplă. Altarul
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
față de reședința de județ Sf. Gheorghe. Istoricul comunei și resurse naturale: datorită apelor tămăduitoare, așezarea era cunoscută chiar de romani sub numele "Castrum agua vivarum". Încă din secolul al XVII-lea, în jurul izvoarelor de apă minerală au început să se edifice adăposturi de lemn și scânduri (vara veneau bolnavii din împrejurimi). Cu trecerea timpului renumele apelor minerale din Vâlcele a devenit din ce în ce mai cunoscut. Un aport deosebit la acest lucru l-a avut contele Nemes, care în anul 1770 a ridicat o
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
care se afla în localitatea Chendrea din comuna Bălan, județul Sălaj a fost edificată cel mai probabil înainte de anul 1733, când în conscripția lui Inocențiu Micu-Klein comunitatea din Chendrea era amintită cu aproximativ 150 suflete, biserică și casă parohială. Unele surse bibliografice susțin faptul că vechea biserică de lemn avea hramul "Sfinții Arhangheli Mihail
Biserica de lemn din Chendrea () [Corola-website/Science/310414_a_311743]
-
Catedrala Sf. Vasile cel Mare, situată în strada Polonă nr. 50, este prima biserică română unită cu Roma (greco-catolică) edificată în București. Patronul bisericii este arhiepiscopul Vasile cel Mare, iar sărbătoarea de hram pe 1 ianuarie. În data de 30 august 2014 a avut loc ceremonia de instalare în funcție a primului episcop al Eparhiei Sfântul Vasile cel Mare de
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
spiritual. A fost denumit Constantinopol după numele fondatorului sau. Constantinopolul era un port la mare într-o poziție strategică, amplasat pe strâmtoarea Bosfor. Era protejat de fortificații ridicate, transformându-l într-un centru inexpugnabil. Constantinopolul era simbolic "Noua Romă", fiind edificat pe șapte coline, având 14 unități administrative, borna aurita, propriul forum, propriul senat, preluate după modelul Cetății Eterne, fiind un adevărat bastion al civilizației române. În timp ce imperiul se extindea, unul dintre cultele orientale, cel creștin, câștigă tot mai mulți adepți
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
pentru a stăpâni în două toate moșiile, printre care și satul Corjeuți. Mai târziu satele au fost totuși împărțite, deoarece în 1713 Agafița, sora lui Preda Palade stolnicul, dăruiește ginerelui său Ioan Neniul spătar jumătate din Corjeuți. În 1770 este edificată prima biserică din lemn. În 1774 la Corjeuții se găseau 125 de gospodării. La 1795 proprietara satul este Maria, fiica lui Gheorghe Moțoc. În anii 1812-1821 satul aparținea la 2 moșieri: Matei Krupenski (primul viceguvernator al Basarabiei, 1816-1823) și Zamfirachi
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
funcționează 2 instituții de învățământ. Liceul teoretic este frecventat de circa 1300 de elevi (2008). La începutul anului școlar 2013/2014 în liceu 23 de clase complete, în fiecare clasă de la 20 până la 38 de elevi. Clădirea liceului a fost edificată în 1973. În 2008 s-a construit o minicazangerie modernă la liceu, reînnoindu-se integral sistemul de încălzire. Gărdinița „Miorița” are o capacitate de 8 grupe de copii. În 2008 la grădiniță erau înscriși 130 de copii repartizați în 5
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
în lunca Prutului s-au așezat oieri din Munteni cu familiile sale. Oierii au format o stână și o brânzărie. Datorită calității bune, brânza era cumpărată de localnicii din regiune. De aici ar fi provenit denumirea satului. În 1803 este edificată Biserica Sf. Arhanghel Mihail din piatră în locul uneia mai vechi din lemn. Satul este menționat în raportul rotmistrului Gripari din octombrie 1811 având 28 de suflete de moldoveni. La recensământul din 1817, Brânza făcea parte din oculul Prutului, ținutul Ismail
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
Prima școală în satul Răuțel a fost deschisă în 1934 într-o casă mică. Ulterior a fost transferată într-o altă clădire care nu s-a păstrat. În prezent în sat funcționează Liceul Teoretic „Alexei Mateevici” amplasat într-o clădire edificată în anii ’40, ulterior i s-a alipită o anexă construită în 1971. În prezent instituția dispune de două blocuri, situate la o distanță de jumătate de kilometru unul de altul. În cadrul liceul activează Asociația Părinților și Pedagogilor (APP) „Răuțel
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
Dacă e să credem acestei legende astfel două sate pe ambele maluri ale acestui rîu, poartă același nume; Pogănești. Cu toate acestea izvoarele menționează că Pogăneștii din Republica Moldova este atestat la 5 decembrie 1625. Deja în în 1801 s-a edificat în piatră la Pogănești biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Tot această sursă menționează că satul Pogănești a fost întemeiat de proprietara moșiei Maria De Roma din coloniștii aduși de ea pentru lucrări, însă în afară de aceasta aici mai existau și
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]