10,740 matches
-
în septembrie 1879 ajunge din nou în România. Peste mulți ani, episodul răpirii și evadării va fi evocat în Amintiri din trecutul depărtat (1916), care dovedește talentul autorului pentru proza memorialistică. După reîntoarcere, participă la organizarea cercurilor socialiste și la editarea primelor publicații românești de orientare socialistă: „Besarabia” (1879), „România viitoare” (1880) și, îndeosebi, revista „Contemporanul” (1881). Odată cu obținerea concesiunii restaurantului gării din Ploiești (1882), situația materială a familiei sale se îmbunătățește radical. D.-G. a avut trei copii: Ștefania, pianistă
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
gât și să-l silesc / Din ce-are mult și mie-un dram / Să-mi dea - să am!” Majoritatea compozițiilor nu sunt altceva decât simple versificări. La jumătatea anilor ’70 autorul revine la literatură, de data aceasta ca prozator, odată cu editarea a două romane autobiografice, Eu și ai mei (1973) și Cei care au plecat (1975). Ambele caută să aducă în prezent, într-un mod cât mai cuprinzător, o atmosferă socială, dar și percepția individuală a unor întâmplări din anii copilăriei
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
, revistă satirică săptămânală apărută la București, între 25 noiembrie 1879 și 10 februarie 1880, la 13 și 20 aprilie 1886 și între 10 mai și 18 septembrie 1888. N. T. Orășanu redacta această „foaie umoristică”, a cărei editare a fost obligat deseori să o întrerupă în urma intervenției autorităților. Atitudinea obișnuită la N. T. Orășanu este de veșnică opoziție, criticile fiind egal îndreptate către toate partidele politice. Predomină satira neiertătoare, cu violențe de limbaj și cu atacuri personale, care
FARFARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286960_a_288289]
-
film, muzică, arte plastice, filatelie, sport, precum și articole pe teme economice. În dorința de reașezare a valorilor după noi repere, politica editorială urmărește participarea scriitorilor românilor din afara granițelor, difuzarea moștenirii interbelice (inclusiv reluarea unor articole din seriile interbelice ale revistei), editarea scriitorilor interziși și a materialelor respinse de cenzura comunistă, o intensă campanie de traduceri, astfel încât revista să contribuie direct la conturarea momentului cultural, nu doar la reflectarea lui. La rubrica „Pagini din literatura exilului”, devenită „Recuperări”, semnează Eugen Ionescu, Monica
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
a-l supraevalua ori a-l trata cu facilă ironie. O biografie, îndeosebi spirituală, a Selmei Lagerlöf (1988) este, de fapt, un elegant eseu cu privire la locul cu totul special al prozatoarei suedeze în literatura de evocare a lumii copilăriei. Prin editarea libretelor operelor lui Richard Wagner traduse de St. O. Iosif (Rienzi, Olandezul zburător, Tannhäuser, Lohengrin), F.-S. adaugă o contribuție prețioasă la stabilirea principalelor ecouri wagneriene în cultura română. SCRIERI: Emil Gârleanu, București, 1968; Tânărul Maiorescu, București, 1974; Minunata călătorie
FILIMON-STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286993_a_288322]
-
la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Aurora română”, „Umoristul” ș.a., i-a servit lui Iosif Vulcan atunci când s-a hotărât să scoată o revistă literară proprie. La începutul lunii aprilie 1865, adresa Prefecturii Poliției din Pesta o cerere pentru editarea unei publicații periodice. El schițează cu acest prilej și un program editorial, așa cum, probabil, pretindeau autoritățile. Revista își propune, potrivit declarației redactorului, să contribuie la răspândirea unor cunoștințe generale, mai ales de artă și literatură; orice luare de poziție politică
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
cu un talent filologic nativ, F. este la curent cu traducerile de poezie și proză românească apărute în Germania. Din Viena se adresează în scris Astrei (18 iulie 1881), cu rugămintea de a i se trimite literatură română în scopul editării unui volum de traduceri (corespondența a fost publicată de G. Barițiu în ziarul „Observatoriul”). Semnificativă este opinia lui despre creațiile populare românești, pe care le consideră „unice în felul lor”, multe dintre „perlele poeziei românești” fiind cunoscute cititorilor germani datorită
FISCHER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287008_a_288337]
-
cunoștințe” și în care urmau să se publice nuvele, romane, istorii și „scurte conțepturi” traduse din principalele limbi europene. F.d., editată de J. Gött, a fost susținută material de Rudolf Orghidan, negustor din Brașov, care va participa financiar și la editarea altor periodice brașovene. Revista are caracter de magazin duminical, după modelul unor periodice germane din Transilvania, și cuprinde articole și informații de istorie, geografie, tehnică, botanică, precum și numeroase articole de cultură generală. Aici s-a publicat literatură puțină și neinteresantă
FOAIA DUMINECII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287040_a_288369]
-
anului, Rudolf Orghidan își retrage subvenția (prin care va susține în 1838 „Foaie literară” a lui G. Barițiu), iar foaia lui I. Barac e nevoită să-și întrerupă apariția. F.d. a constituit o experiență care a permis să se pregătească editarea, în Transilvania, a altor reviste corespunzătoare necesităților epocii. Periodicul a contribuit, în același timp, la cultivarea cititorilor și la trezirea interesului pentru lectură. R.Z.
FOAIA DUMINECII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287040_a_288369]
-
în „Revista elevilor” și câștigând un concurs literar național. Ar fi compus tot atunci, în mai puțin de o lună, un roman în care valorifica și experiența de „brigadier” la Salva-Vișeu, roman remarcat de un critic cunoscut și propus spre editare, publicat însă numai după un sfert de veac sub titlul Crivățul bate năpraznic (1974). Va fi fost totuși o recomandare solidă pentru admiterea tânărului la Facultatea de Filologie din București și îndeosebi la Școala de Literatură „M. Eminescu”, frecventată timp
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
1941; Costache Negri, București, 1966; Retroproiecții literare, București, 1973; Umbre pe pânza vremii, București, 1985; Excursie în Ciclade, Constanța, 1996; 7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954), București, 1997; Visul cavalerului, Constanța, 1998; Figuri în filigran, București, 1999; Odiseea editării „Poeziilor” lui Eminescu în prima sută de ani (1884-1984), Constanța, 2000; Jurnal intermitent (1945-1947. 1964-1984), Constanța, 2001; Existențe și creații literare, Constanța, 2001; Balada morții lui Edgar Poe, Constanța, 2003. Traduceri: Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, București, 1942 (în
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
membru al Academiei de Stiinte și al Institutului de Stiinte Bizantine din Palermo, al Societății de Lingvistică din Paris și al comitetului internațional al revistei „Philologus”. Este înmormântat la Român. La început M. și-a îndreptat atenția spre cercetarea, traducerea, editarea și prezentarea unora dintre scriitorii Antichității (Epicur, Lucrețiu, Heraclit din Efes, Horațiu și Vergiliu, Tacit, Aristofan). Principala să lucrare de sinteză, considerată moment de referință pentru studiile clasice românești, este Istoria literaturii latine (1947), din care s-a tipărit doar
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
211-221, 249-261; Marin Beșteliu, Alexandru Macedonski și complexul modernității, Craiova, 1984; Craia, Orizontul, passim; Flămând, Intimitatea, 54-63; Daniel Dimitriu, Grădinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski, Iași, 1988; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 35-46; Negoițescu, Ist. lit., I, 154-160; I. Funeriu, Al. Macedonski. Hermeneutica editării, Timișoara, 1995; Florea Firan, Constantin M. Popa, Macedonski. Bacovia. Simbolismul românesc, Craiova, 1993, 1-154; Z. Cârlugea, Alexandru Macedonski - Palatul fermecat. Eseu asupra barocului macedonskian, Târgu Jiu, 1997; Dicț. analitic, I, 145-146, II, 34-36, III, 83-84, 146-148, IV, 226-228; Nicolae Oprea
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și întâmplătoare și Chiril nu atinge nici profunzimea și nici coerența metodologică a unui Origen sau a unui Didim (a cărui influență, de altfel, nu se manifestă în opera lui Chiril). BIBLIOGRAFIE Indicăm edițiile curente ale textelor grecești, însă, în ce privește editarea ulterioară a unor fragmente - mai ales în versiuni antice - aceste date trebuie completate cu CPG III, nr. 5200-5210 (reproducerea întregului detaliu ar fi prea lungă). Închinarea și cultul în duh și adevăr: PG 68, 133-1125. Glaphyra: PG 69, 9-678. Comentariu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care se folosește acum, publicată la Paris de Morel în 1638 și reprodusă în PG 78, conține 2012 epistole repartizate în cinci cărți (numerotarea lor nu e lipsită de probleme). Starea actuală a epistolarului este rezultată în urma unei munci de editare prin care unele scrisori au fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-au păstrat doar extrase. Unele nu sunt scrisori adevărate, ci doar exerciții de stil (de ex. II, 216 care e o parafrază
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alții (Chadwick) îl consideră o distanțare de calcedonism. Bibliografie. Textul tratatelor 1-10: PG 65, 905-1140; însă pentru 1, 2, 5, mai bună este ediția din Macarie din Corint - Nicodim Hagioritul, Philokalia ton hierôn neptikôn, Venezia 1782, pp. 91-123. Tratatul 11: editarea fiecăruia din cele două manuscrise în J. Kunze, Markus Eremita: ein neuer Zeuge für das altkirchliche Taufbekenntnis, Dörffling & Franke, Leipzig 1895, pp. 6-9; J. Cozza-Luzi, Nova Patrum Bibliotheca ab Angelo Maio collecta X/1, Sacrum Consilium propagando Christiano nomini, Roma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trecute sub tăcere (în primul rând Melania cea Bătrână, Rufin, Ieronim), sau sunt amintite în trecere (de ex. Paulin din Nola sau Augustin). Numeroase și importante, deși risipite, sunt amănuntele referitoare la liturghie cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. franc., amplă introd. de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris 1962 care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma 1905 (și cu textul latin, cu introd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un „realism al fantasticului”, iar eseistului i se relevă susținuta preocupare pentru expresia poetică. Critica lui G. cuprinde și alte teritorii, rezultatul fiind o serie de antologii, prefețe și postfețe la scrieri de Ștefana Velisar-Teodoreanu, Bogdan Amaru, Ion Vinea și editarea pentru întâia oară a Filosofiei religiei de Nae Ionescu (în „Viața românească”, 1990-1991). Începând cu 1990, publică în „Viața românească” fragmente dintr-o Istorie a literaturii române. G. e un spirit sistematic, iar stilul său critic se definește prin sobrietate
GIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287278_a_288607]
-
lui Cantemir (1993), precum și de un volum de povestiri - Cele două roze. Povestiri după W. Shakespeare (1994). Continuă și situată de fiecare dată între izbânzile domeniului, activitatea de traducător a lui G. vizează cu deosebire opera lui Shakespeare, a cărei editare completă în românește o coordonează, precum și alte scrieri din literatura engleză și din cea americană. SCRIERI: Anna-Mad, București, 1942; Ultimul peisaj al Orașului Cenușiu, București, 1946; Modalitatea conformistă a dramei, București, 1948; Primăvară în Valea Jiului, București, 1949; Întâmplări din Marea
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
România liberă”). A semnat traduceri din limba franceză, a scris scenarii de filme documentare. Este autor al unor studii, analize și comentarii juridice, apărute în publicații de specialitate, multe dintre ele în străinătate. A întocmit - alegând și adnotând textele, îngrijind editarea etc. - două culegeri de documente juridice, care interesează și istoria literară, Prigoana și Principiul bumerangului (1996), prima privind procesul Constantin Noica, Dinu Pillat ș.a., cealaltă - procesul Lucrețiu Pătrășcanu. A fost distins cu Premiul pentru proză al Academiei Române (1991). Volumul de
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
a realizat lucrarea Cât îi Maramureșul (1993; Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române). A înregistrat materiale etnografice și folclorice în majoritatea localităților din Republica Moldova și în cele românești din regiunile Cernăuți, Odessa și Nikolaev, din nordul Maramureșului (Ucraina). Participă la editarea corpusului Creația populară moldovenească (șaisprezece volume; îi aparțin două volume: Balada și Folclorul obiceiurilor de iarnă, în colaborare cu V. Zelenciuc), a colecțiilor de folclor pe zone (șapte volume), Mărgăritare (cincisprezece culegeri; îi aparțin două cărți). Are preocupări privind geneza
HANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287404_a_288733]
-
A debutat cu articolul Sofocle: „Antigona” în „Limbă și literatură română pentru elevi” (1985), colaborând cu articole la revistele „Limbă și literatură”, „Limbile moderne în școală” și „Studii clasice”. Și-a dedicat opt ani din viață studierii, transcrierii, traducerii și editării manuscrisului inedit al florilegiului de poezie latină Illustrium poetarum flores, realizat de Ioan Inocențiu Micu-Klein în timpul exilului la Roma. Cu câteva luni înainte de a muri, H. a descoperit sursa-model a cărturarului român, lucrarea omonimă a umanistului italian Ottavio Fioravanti (secolul
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
și în fabrică. În 1969 obține un pașaport turistic și împreună cu soția sa (autoare, mai târziu, a unui roman memorialistic, Bénie sois-tu, prison, semnat Nicole-Valéry Grossu), pleacă și rămâne în Franța ca exilat politic. Curând își începe activitatea publicistică cu editarea revistei „Catacombes” (1971-1992), consacrată cauzei creștinilor din lumea comunistă, indiferent de confesiune sau etnie. Prin intermediul acestui „mesager” al speranței, prin cărțile publicate în Franța, prin conferințe și emisiuni radiofonice, duce o lungă și neobosită campanie de unire a energiilor în
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
Universității ieșene, încheindu-și însă doar studiile de filosofie, în 1916, cu o teză de licență despre Spinoza. În a doua jumătate a anului 1911 H. se alătură grupului modernist de la revista „Versuri”, devenită „Versuri și proză”. Contribuie bănește la editarea ei și, după un timp, îl va înlocui pe poetul I.M. Rașcu, cel care o inițiase, la conducerea publicației. Suita de schițe lirice pe care le publică în „Versuri și proză” în anii 1911 și 1912 este reluată într-o
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
prima reeditare (pe cont propriu) a scrierii lui Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele (1910), însoțită de o substanțială introducere, cuprinzând un istoric al familiei Goleștilor, o biografie a autorului și prezentarea lucrării. O întreprindere deosebit de dificilă a fost continuarea editării extraselor din colecția Hurmuzaki, lui H. datorându-i-se apariția volumelor XVI-XVIII din Documente privitoare la istoria românilor (1912-1916). Din aceleași preocupări provine și publicarea a două documente (francez și spaniol) referitoare la Vitejiile lui Mihai-Vodă apreciate în Apus. 1595-1599
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]