2,689 matches
-
12 decembrie 1942. Radu Lecca primise instrucțiuni de la Antonescu, să organizeze emigrarea a 75-80.000 de evrei în Palestina și Siria. Singura condiție era plata transportului (200.000 lei) Killinger a remarcat schimbarea de atitudine a lui Antonescu, care prefera emigrarea, deportării, în consecință, a cerut instrucțiuni de la Berlin. Într-o notă din 9 ianuarie 1943, Ministerul de Externe nazist aprecia că planul lui Lecca, reprezintă o soluție "parțială" inacceptabilă față de cadrul general stabilit la Berlin pentru rezolvarea "problemei evreiești" la
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
80.000 de potențiali inamici. Planul nu a reușit, deoarece Pandelis nu a procurat navele necesare, din cauza escaladării războiului, datorită opoziției naziștilor și a consulatului britanic din Palestina, și nu în ultimul rând, de escrocheriile celor care trebuiau să organizeze emigrarea. Într-o notă a lui Radu Lecca din 30 mai 1944 către Mareșalul Ion Antonescu, acesta menționa: iar despre dr. Filderman : Despre Pandelis și acoliții săi, care organizau emigrarea în Palestina: După mărturia lui A.L. Zissu, Jean Pandelis avea
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
nu în ultimul rând, de escrocheriile celor care trebuiau să organizeze emigrarea. Într-o notă a lui Radu Lecca din 30 mai 1944 către Mareșalul Ion Antonescu, acesta menționa: iar despre dr. Filderman : Despre Pandelis și acoliții săi, care organizau emigrarea în Palestina: După mărturia lui A.L. Zissu, Jean Pandelis avea de la Jewish Agency concesiunea transporturilor de emigranți legali (primiți în Palestina de autoritățile britanice). Radu Lecca nu s-a găsit printre cei arestați în momentul, sau imediat după lovitura
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
Antonescu planul românesc, și el rezultat al negocierilor cu Richter. Acest plan confirma acordul României pentru deportări și stabilea o serie de excepții, în timp ce propunerea germană era mult mai restrictivă. La planul românesc, Lecca a adăugat o stipulare care permitea emigrarea în Palestina a 3 000 de evrei, în schimbul a două milioane de lei."( p.66) Istoricul Jean Ancel citează în acest sens o lucrare proprie. În același sens, Matatias Carp, în "Cartea Neagră", vol. 3, face trimitere la două documente (Nr.
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
evreu nu a fost deportat spre Belzec sau Sobibor, așa cum prevedea planul german. De altfel, la mijlocul lunii octombrie 1943, rapoarte secrete semnalau că există indicii clare că România va urma în cel mai scurt timp un drum propriu în problema emigrării evreilor.( p. 283) Despre implicarea armatei și autorităților în spolierea de bani a evreilor, Raportul final menționează, citându-l chiar pe Radu Lecca: În continuare, în Raportul Raportul Final al Comisiei pentru studierea Holocaustului în România, (p.201), este menționată
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
în politica de spoliere bănească a evreilor": În raport se precizează de asemenea : și : În fine, Radu Lecca mai este menționat în Raportul final în legătură cu procesul "Marii Trădări Naționale".(p. 320) și cu negocierile de la sfârșitul anului 1942 privind eventuala emigrare a evreilor ce urmau să revină din Transnistria.(p. 390) Un document omis în "Raportul final", dar menționat în , datează din 27 aprilie 1944, citat și în , precizează : (document B’nai B’rith International). În "Cartea Neagră", vol.3, Matatias
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
om de afaceri, talentat din punct de vedere tehnic și matematic, iar mama sa a studiat muzica în Dresda și Berlin. Cînd familia a întimpinat dificultăți economice, ei au decis să emigreze în America. Moartea neașteptată al tatălui a împiedicat emigrarea. Otto Lilienthal avea atunci vîrsta de 12 ani. Frații "Gustav și Otto Lilienthal" au mers din anul 1856 la liceul din Anklam care îi poartă numele. Toată viața, frații Gustav și Otto au activat în strânsă colaborare în numeroasele proiecte
Otto Lilienthal () [Corola-website/Science/315992_a_317321]
-
întodeauna provinciei istorice Tras-os-Montes. La recensământul din 2001, au fost numărați aproximativ 230.000 locuitori în intreg districtul. Capitala, cu același nume, avea o populație de aproximativ 25.000 de locuitori. Populația a arătat rate negative în ultimii ani, datorită emigrării și îmbătrânirii. Multe sate și-au pierdut populația și au devenit pustii, ca și cel din dreapta, din apropiere de Chaves. Vila Real este o zonă în care predomină munții joși și văile întinse. Din punct de vedere istoric, a fost
Vila Real () [Corola-website/Science/297304_a_298633]
-
stepele din Kuban, litoralul de nord al Mării Caspice in preajma Astrahanului precum și în Caucaz. Devastarea așezărilor din Rusia Kieveană, inclusiv a capitalei Kiev, în timpul invaziei mongole din 1239, urmată de nesiguranța drumurilor comerciale din această zona geografică au determinat emigrarea masivă a comunităților iudaice spre Regatul Poloniei. Diverși cercetători, în frunte cu cei din prima parte a sec. XX, ca Mihail I. Artamonov (fondatorul hazarologiei, șef al sitului arheologic dedicat excavării resturilor fortăreței hazare Sarkel), Douglas M. Dunlop și Abraham
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
aceea. Pe durata secolelor XVIII și XIX populația Suediei a crescut considerabil, scriitorul Esaias Tegnér afirmând în 1833 că aceasta era datorită „"păcii, vaccinului împotriva variolei, și cartofilor"”. Între 1750 și 1850, populația Suediei s-a dublat. Conform unor erudiți, emigrarea în masă în America a devenit atunci singura cale de a evita foametea și revoltele; mai mult de 1% din populație a emigrat anual între anii 1880-1890. Cu toate acestea, Suedia a rămas o țară săracă, având o economie aproape
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Conform tradiției, Harald Hårfagre a reușit să unească aceste regate în 872 d.Hr., în urma Bătăliei de la Hafrsfjord din Stavanger, devenind astfel primul rege al unei Norvegii unite. Era vikingă, secolele VIII-XI d.Hr., a fost caracterizată de expansiune și emigrare. Mulți norvegieni s-au stabilit în Islanda, Insulele Feroe, Groenlanda și în unele părți ale Britaniei și Irlandei. Orașele britanice/irlandeze moderne Limerick, Dublin și Waterford au fost fondate de coloniști norvegieni. Tradițiile nordice au fost înlocuite treptat de creștinism, în
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
societale, guvernarea condusă de prim-secretarul partidului comunist, Władysław Gomułka, a început liberalizarea vieții în Polonia. În 1968, aceasta tendință a fost anulată, când demonstrațiile studenților au fost reprimate și o campanie antisionistă, inițial vizând adepții lui Gomułka, a cauzat emigrarea majorității evreilor rămași în Polonia după Al Doilea Război Mondial. În decembrie 1970, au avut loc noi tulburări și greve în trei porturi principale: Gdańsk, Gdynia și Szczecin, izbucnite din cauza majorării prețurilor la produsele de bază. Grevele au reflectat nemulțumirea
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
stabilirea în Dobrogea a numeroși români din alte provincii, iar în anii '20, în special în partea de sud a județului se așază numeroși aromâni, astfel că vechii "dicieni" și "mocani" devin minoritari. Tot în această perioadă are loc o emigrare masivă a turcilor din Dobrogea în Turcia, ca urmare a politicii lui Mustafa Kemal Ataturk de a încuraja stabilirea musulmanilor din Balcani în noul stat turc. Cadrilaterul a fost recuperat de Bulgaria în anul 1940 prin Tratatul de la Craiova, când
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
a doua parte: poem cinematografic, cu poeme recitate pe imagini exotice (Italia, Egipt). Geniu sublim (Eminescu), scenariu de film, scris în 1966 de scriitorul Cristian Petru Bălan și achiziționat oficial de Centrul Cinematografic București, secția scenarii film, în 1967. După emigrarea autorului în America, scenariul a fost publicat în 1996, la editura Western Publishing din Chicago, câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară din București ș.a.). În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
dezvoltare economică și implicit a diferenței nivelului de trai. Fenomenul "brain drain" sau "exodul inteligenței" a căpătat o extensiune mare (persoanele super-dotate fiind racolate spre occident). Conflictele militare din nordul Africi au contribuit în ultimii ani la intensificarea fluxurilor de emigrare a refugiaților spre statele din sudul Europei, acestea confruntându-se cu mari probleme legate de preluarea acestora-în special Italia. La nivelul continentului, bilanțul migratoriu este predominant negativ cu excepția unor state ca Marea Britanie, Germania, Franța, Suedia etc. Principalele țări emițătoare de
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
cele mai importante fiind din URSS, Polonia și România. Astfel, începând cu din 1960, etnicii germani din Polonia și URSS (în special din Kazahstan, Uzbekistan, Rusia și Ucraina) s-au strămutat în Germania Occidentală. Nu puțini, pentru a-și ușura emigrarea, se mutau din republicile central asiatice în republici situate în vest, între care RSS Moldovenească. Începând din decembrie 2004, aproximativ șapte milioane de cetățeni străini au fost înregistrați în Germania și, astfel, 19% din locuitorii țării au origini străine. În
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
persecuțiile periodice din Europa Vestică, persecuții ce s-au intensificat după Moartea Neagră (1348-1349), când unele grupuri din Occident i-au acuzat pe evrei ca fiind cauzatori ai bolii. Mare parte din Polonia a fost cruțată de această boală și emigrarea evreilor a adus beneficii într-un stat în curs de dezvoltare. Cea mai mare creștere a numărului evreilor a avut loc în secolul XIX, când ei au constituit 7% din întreaga populație poloneză. În general, regii Poloniei și nobilimea erau
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
societale, guvernarea condusă de prim-secretarul partidului comunist, Władysław Gomułka, a început liberalizarea vieții în Polonia. În 1968, aceasta tendință a fost anulată, când demonstrațiile studenților au fost reprimate și o campanie antisionistă, inițial vizând adepții lui Gomułka, a cauzat emigrarea majorității evreilor rămași în Polonia după Al Doilea Război Mondial. În decembrie 1970, au avut loc noi tulburări și greve în trei porturi principale: Gdańsk, Gdynia și Szczecin, izbucnite din cauza majorării prețurilor la produsele de bază. Grevele au reflectat nemulțumirea
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
a speranței de viață sau Franța, care este singurul mare stat din UE care a reușit să mențină o rată a natalității suficientă la care se adaugă un flux imigraționist masiv de populație africană și arabă alături de rate scăzute de emigrare a locuitorilor. Creșterea speranței de viață și scăderea natalității va duce în viitorul apropiat la creșterea presiunii financiare pe sistemele sociale (de pensii, sănătate). <noinclude> Dintre multele limbi și dialecte folosite în UE, 24 sunt oficiale: bulgară, cehă, croată, daneză
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
500.000 de etnici aromâni. Singura dată exactă se găsește printre cele ale recensământului populației din 2011 din Albania, unde 3.848 de persoane se declară de limbă maternă aromână, din 8.266 care se declară de etnie aromână. În urma emigrărilor din regiunile natale, aromâna se mai vorbește și în Europa Occidentală (Franța, Germania), S.U.A., Canada, America Latină și Australia. Istoria externă a aromânei cuprinde trei perioade. Prima perioadă, cea preliterară, de la formarea idiomului până la începutul secolului al XVIII-lea, este practic
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
să fie considerați sabotori și deferiți justiției. Astfel de procese au abundat în anii 1949 și 1950. Regimul comunist a fost restrictiv în ce privește libertatea de ieși din țară, iar emigranții erau considerați trădători. În perioada 1959-1989, statul român a permis emigrarea a aproape 200.000 de etnici evrei, pentru care Israel a plătit sume importante în valută forte, produse agricole și alte diverse avantaje. a obținut, în 1975, clauza națiunii celei mai favorizate, printr-o serie de concesii făcute Washingtonului, inclusiv
România comunistă () [Corola-website/Science/296889_a_298218]
-
de etnici evrei, pentru care Israel a plătit sume importante în valută forte, produse agricole și alte diverse avantaje. a obținut, în 1975, clauza națiunii celei mai favorizate, printr-o serie de concesii făcute Washingtonului, inclusiv acceptul de a permite emigrarea evreilor către Israel sau Statele Unite ale Americii. Circa 230.000 de șvabi și sași au fost vânduți de Nicolae Ceaușescu Germaniei, pentru care statul german a plătit aproximativ trei miliarde de mărci. Potrivit declarațiilor lui Heinz-Günter Hüsch, avocatul care a
România comunistă () [Corola-website/Science/296889_a_298218]
-
200.000 de etnici germani din România. În perioada 1970-1973, operațiunea „Peregrinii” a adus în visteria României peste șase milioane de dolari din vânzarea românilor get-beget. Cetățenii români ale căror rude doreau să plece din țară sau chiar candidați la emigrare erau contactați și li se cereau bani, apartamente în România, mașini și alte lucruri de valoare în schimbul promisiunii de emigrare. Tarifele practicate mergeau de la 800 până la 10.000 de dolari de persoană. O analiză detaliată a crimelor comise de regimul
România comunistă () [Corola-website/Science/296889_a_298218]
-
de dolari din vânzarea românilor get-beget. Cetățenii români ale căror rude doreau să plece din țară sau chiar candidați la emigrare erau contactați și li se cereau bani, apartamente în România, mașini și alte lucruri de valoare în schimbul promisiunii de emigrare. Tarifele practicate mergeau de la 800 până la 10.000 de dolari de persoană. O analiză detaliată a crimelor comise de regimul comunist în România a fost făcută de Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România creată de președinția României în
România comunistă () [Corola-website/Science/296889_a_298218]
-
nou specificat vechiul nume. Cei patru elevi au fost acuzați de „huliganism grav în grup". În Transnistria, situația este și mai rea. După războiul din 1992 dintre separatiști și Republica Moldova, populația românofonă a fost persecutată în mod repetat, ducând la emigrarea a unui număr de 5.000-10.000 de românofoni din regiune. Deși în Transnistria trăiește un număr semnificativ de românofoni, limba română nu este folosită în public aproape niciodată. Școlile românești reprezintă circa 11% din numărul total de școli din
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]