4,405 matches
-
n.t.). . „Duhurile” care apar în scrierile intertestamentare la care ne referim sunt diferite de „duhul” de care vorbește aici epistola ioanică. Ele sunt mai curând apropiate de energeia planes paulină. Cu toate acestea, duhurile din scrierile intertestamentare, duhul din epistola ioanică și energia paulină fac trimitere la aceeași idee pregnantă a rătăcirii ființei umane. Este ceea ce dorim să evidențiem aici. Règle de la communauté, text tradus, prezentat și adnotat de A. Dupont‑Sommer, în La Bible. Écrits intertestamentaires, vol. I, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Peerbolte, Antecedents..., pp. 142‑169; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 307‑330. . În concepția lui Peerbolte, cele trei personaje malefice ale Apocalipsei fac trimitere la duhurile lui Beliar, menționate de Testamentele celor doisprezece patriarhi, de care am vorbit în subcapitolul dedicat epistolelor lui Ioan. . 1 Enoh 10, 4. . Referitor la acest subiect, vezi dosarul prezentat de P. Prigent, Apocalypse..., pp. 323‑325. „Printre practicile teurgice”, notează el, „una din cele mai importante este ridicarea statuilor zeilor. Se aștepta ca aceste statui, vizitate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ed. a treia, Paris, 1993, și Qu’est‑ce que la philosophie antique?, Paris, 1995 (ed. rom., Ce este filozofia antică?, Polirom, 1997; trad. rom. de G. Bondor și C. Tipuriță, pref. de C. Bădiliță - n.tr.). . F. Scorza Barcellona, Epistola di Barnaba, Torino, 1975; P. Prigent, R.A. Kraft, Épître de Barnabé, SC 172, Paris, 1971; Pseudo‑Barnabé, Lettre, în Les Écrits des Pères apostoliques, Paris, 1990, pp. 261‑313, traducere de Sora Suzanne‑Dominique, o.p., note de Fr. Louvel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pères apostoliques, Paris, 1990, pp. 261‑313, traducere de Sora Suzanne‑Dominique, o.p., note de Fr. Louvel, o.p.; J.C. Pager, The Epistle of Barnabas: outlook and background, Tübingen, 1994; L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 184‑193. . Se crede că epistola a fost alcătuită undeva în Siria sau Palestina (cf. P. Prigent, SC 172, pp. 22‑24. . Expresia nu se regăsește nicăieri în Vechiul și Noul Testament. Ea ar putea fi totuși o trimitere la sk£ndalon din Apoc. 2, 14. . Episodul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scurtarea anului - care apare și în Oracolele lui Hystasp (sec. al II‑lea î.Cr.). Cf. F. Cumont, „La fin du monde selon les mages occidentaux”, în Revue de l’histoire des religions, 103, 1931, mai ales pp. 93 sq. Autorul epistolei citează foarte liber Daniel 7,24. Iată versiunea lui Theodotion: ∗Ξ6∀ ∃∀Φ48γ℘Η <∀ΦϑΖΦ≅<ϑ∀4, 6∀ℜ ∉Β∴ΦΤ ∀⇔ϑ™< <∀ΦϑΖΦγϑ∀4 ♠ϑγΔ≅Η, ™Η ⇓ΒγΔ≅∴Φγ4 6∀6≅℘Η Βς<ϑ∀Η ϑ≅⋅Η ♣:ΒΔ ≅Φ2γ<, 6∀ℜ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ϑγΗ ≡:γ ℘Η ϑ≅¬Η ϑ∀¬ϑ∀ ΒΔς>∀<ϑ∀Η ∗∀∴:≅<∀Η ≅⇔ :<≅< :← ∉Δ2≅⋅Η γ⊃<∀∴ ν∀:γ<, 88 6∀6≅⋅Η 6∀ℜ <≅Φ∴≅ΛΗ ∗∀∴:≅<∀Η, ≅⊂ ≅⇔∗∞ ϑ≅℘Η Δγϑ←< Β≅2≅¬Φ4< <2ΔφΒ≅4Η ϑΗ ΒΔς>γ4Η ®:≅∴∀Η ♣Π≅ΛΦ4<. . În Epistola către Filipeni, Policarp al Smirnei se mulțumește să reia admonestările din cele două epistole ale lui Ioan. În acord cu spusele acestui Părinte Apostolic de la sfârșitul secolului I, Anticristul simbolizează ereticul prin excelență: el neagă întruparea lui Dumnezeu în Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ν∀:γ<, 88 6∀6≅⋅Η 6∀ℜ <≅Φ∴≅ΛΗ ∗∀∴:≅<∀Η, ≅⊂ ≅⇔∗∞ ϑ≅℘Η Δγϑ←< Β≅2≅¬Φ4< <2ΔφΒ≅4Η ϑΗ ΒΔς>γ4Η ®:≅∴∀Η ♣Π≅ΛΦ4<. . În Epistola către Filipeni, Policarp al Smirnei se mulțumește să reia admonestările din cele două epistole ale lui Ioan. În acord cu spusele acestui Părinte Apostolic de la sfârșitul secolului I, Anticristul simbolizează ereticul prin excelență: el neagă întruparea lui Dumnezeu în Isus Cristos, schimbă voit sensul cuvintelor rostite de Isus, în fine, neagă Învierea și Judecata
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
notha (necanonice). Canonul Noului Testament, prezentat de acesta împăratului Constantin, nu cuprinde Apocalipsa; ea este totuși enumerată printre homologoumena. Se pare că el a fost influențat în această privință de Lucian al Antiohiei care nu admitea canonicitatea Apocalipsei și a epistolelor 2 Petru, 2 și 3 Ioan și Iuda. Eusebiu lărgește totuși „Noul Testament cel Mic” antiohian, incluzând aici epistolele contestate. Se pare că Apocalipsa a fost reintegrată în canonul Bisericilor din Asia Mică în momentul condamnării lui Lucian și Eusebiu ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
homologoumena. Se pare că el a fost influențat în această privință de Lucian al Antiohiei care nu admitea canonicitatea Apocalipsei și a epistolelor 2 Petru, 2 și 3 Ioan și Iuda. Eusebiu lărgește totuși „Noul Testament cel Mic” antiohian, incluzând aici epistolele contestate. Se pare că Apocalipsa a fost reintegrată în canonul Bisericilor din Asia Mică în momentul condamnării lui Lucian și Eusebiu ca arieni. Așa cum putem vedea, canonul Noului Testament acceptat de Chiril coincide cu al lui Eusebiu al Cezareii. Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
J. Forget, „Saint Jérôme”, în Dictionnaire de théologie catholique, Paris, 1924, vol. 8, col. 940. . Ibidem, col. 941. Cf. Praef. In Par. Juxta LXX, PL 29, col. 404; Praef. Quaest. In Gen., PL 23, col. 936. . Ibidem, col. 941. Cf. Epistola 57, 7, precum și Prefață la Paralipomena, PL 28, coll. 1325‑1326. . Tu autem describe ea tripliciter in consilio et scientia, ut respondeas uerba ueritatis his qui proponunt tibi. . Legătura între cele două pasaje a fost făcută de A. Penna, Principi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dell’esegesi di S. Gerolamo, Roma, 1950, pp. 49‑58 și de P. Jay, „Saint Jérôme et le triple sens de l’Écriture”, în Revue des études augustiniennes, 26, 1980, pp. 214‑227. . Ad Hedybiam, cap. 12, în Saint Jérôme, Epistole, VI, text selectat și tradus de J. Labourt, 1958. . Commentaire sur Amos 4,4‑6, în PL 25, col. 1027D; Commentaire sur Ézéchiel 16, 30‑31. . De același autor, vezi și L’exégèse de Saint Jérôme d’après son „Commentaire
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate acestea sunt atât de încețoșate și fragmentul este greu de lămurit, să‑l rugăm împreună pe Domnul, ca spălându‑mă de toate păcatele mele, să pot mai întâi înțelege taina Lui și apoi să așez în cuvinte cele înțelese” (Epistole 18, 6). . Cf. Epistola 85. Despre toate aceste probleme, cf. Praefatio lui F. Glorie la ediția sa, S. Hieronymi presbyteri commentariorum in Danielem, libri III <IV>, op. cit., pp. 751‑759. . În cartea a XII‑a din Contra Christianos, Porfiriu arătase
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de încețoșate și fragmentul este greu de lămurit, să‑l rugăm împreună pe Domnul, ca spălându‑mă de toate păcatele mele, să pot mai întâi înțelege taina Lui și apoi să așez în cuvinte cele înțelese” (Epistole 18, 6). . Cf. Epistola 85. Despre toate aceste probleme, cf. Praefatio lui F. Glorie la ediția sa, S. Hieronymi presbyteri commentariorum in Danielem, libri III <IV>, op. cit., pp. 751‑759. . În cartea a XII‑a din Contra Christianos, Porfiriu arătase că scrierea lui Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
latin, intr., trad. și note de P. Agaësse, S.J., Paris, 1984, SCh 75; Agostino, La terza navigazione, intr., trad. și note de G. Reale, Milano, 1994. Expresia ad Parthos este problematică, întrucât este sigur că Ioan nu a adresat nici o epistolă parților. Au fost avansate mai multe ipoteze: „Unii consideră cuvintele ad Parthos ca traducere a grecescului ΒΔ∈Η ΑςΔ2≅ΛΗ, transcriere greșită a lui ΒΔ∈Η Β∀Δ2Ξ<≅ΛΗ. Alții consideră că ΑςΔ2≅ΛΗ ar fi o deformare a numelui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Theodoret. Ultima datează din 1890: N.N. Glubokowskij, Théodoret. Sa vie et ses œuvres, 2 vol., Moscova (în rusă). A comentat toate cărțile Profeților, Psalmii și Cântarea Cântărilor. S‑au păstrat de asemenea de la el Întrebări la Octateuh, Regi și Paralipomena. . Epistola 81 (SC 98, p. 196). . Theodoret a fost implicat in controversele cristologice care au opus multă vreme Bisericile Alexandriei si Antiohiei. În timp ce Chiril redacta Anatemele împotriva condiscipolului său, Nestorie, care nu recunoștea Fecioarei însușirea de „maică a lui Dumnezeu”, Theodoret
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asemenea, L’Exégèse de Théodoret de Cyr, pp. 281‑320. . Este un topos al apologeticii creștine antiiudaice. Generațiile prezente dețin dovezi istorice care confirmă validitatea profețiilor. Vezi, printre multe alte scrieri, tratatul De Christo et Antichristo al lui Hipolit și Epistola 199 a lui Augustin. Referitor la aceasta, Theodoret notează în Comentariul la Daniel: „Aceste lucruri [legate de venirea Anticristului] au fost spuse odinioară în chip ascuns; noi însă le aflăm din experiență. Avem sub ochii noștri împlinirea celor vestite: strângerea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scrie toate cuvintele românești folosite ca exemple sau în texte-model numai cu caractere latine. A doua ediție a gramaticii (1805) va fi îngrijită (și îmbunătățită) numai de el. Un scurt rezumat al ideilor sale lingvistice și istorice se dă în Epistola... către Ioan de Lipszky (1804), o broșură în latină. Dar opera vieții lui Ș., elaborată timp de peste treizeci de ani, este scrierea istoriei integrale a românilor, o amplă sinteză documentară, cu sute de surse variate, de la istoricii antici la cei
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
ea motiva îndestul grija ce trebuia arătată acestui „grup”: „Cucernicia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii” (Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov 1, 27). Văduvele creștine, sărace ca totdeauna, dar poate mai insistente în obținerea dreptății („2. Zicând: într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. 3
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu privire la văduve (cu elemente ce vor fi reluate în scrierile Părinților Bisericii ori vor servi drept temei unor instituții din creștinismul primar) - la „cele cu adevărat văduve”, lipsite adică de copii și de orice alt sprijin - se află în prima Epistolă către Timotei (capitolul 5): „3. Pe cele văduve cinstește-le, dar pe cele cu adevărat văduve. 4. Dacă vreo văduvă are copii sau nepoți, aceștia să se învețe să cinstească mai întâi casa lor și să dea răsplătire părinților, pentru că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sabia împăratului”344. Episcopul Macarie știa de scrisoarea trimisă în taină („și a trimis singur stăpânitorului turcesc o scrisoare pe ascuns, ca și cum ar fi aripi, cerând ajutor de la dânsul”345), dar de-abia de la Ureche aflăm de implicarea Doamnei, căci epistola trebuia scrisă într-o limbă accesibilă Aulei de pe Bosfor: „Și știind carte sârbească Elena doamnă-sa, au scris la împăratul cu mare jalbă și plângere, poftând ca să se milostivească să-i erte și o au pecetluit, și o au dat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe Elena Brancovici - de care va depinde atât de mult în anii următori starea politică a Moldovei - vorbind sârbește (poate chiar în slavona sârbă... Și de cealaltă sârboaică măritată cu un Voievod român, de la Despina Malița s-a păstrat o epistolă autografă redactată într-o slavonă cizelată, în care Doamna Despina le confirma sibienilor că un anume Hratui era - prin 1513 - într-adevăr trimis domnesc: „întru tot cinstitului și de toată cinstea vremelnicului și bunului nostru prieten, domnului Mateiaș, pârgarmeșter, multă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din partea noastră pe preacinstitul cumnat chir Scarlatachi pentru brățarele de diamant, ca să facă rost să mi le trimită și pe aceste cât mai curând...”), nu putem fi siguri că trăsăturile acestea aparțin dictării pe care o asculta logofătul ce scria epistola. de cele mai multe ori „privatul” scrisorilor era încadrat în protocol - cu formule de „intitulatio” (uneori cu pretenții voievodale 348) și de „salutatio”, ca în scrisorile pe care Ecaterina Salvaressi, văduva lui Alexandru al II-lea Mircea, le expedia Mărioarei Vallarga la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mila lui Dumnezeu Eu, Doamna Doamnă Ecaterina a toată Ungrovlahia, sănătate și salutări surorii mele Mărioarei, și de la fiul mieu Mihnea Voievod salutări, și către călugărițe închinăciune, și tuturor alor noștri salutări...”349 sau depersonalizat în clișeele genului (ca în epistola prin care Doamna Marica, văduva lui Constantin Brâncoveanu, încerca, în 1717, făcând destulă retorică, să recupereze un rest de bani depozitați la Brașov: „Cinstitului și al nostru de bine voitor și vecin de aproape, dumneata jupâne Filștai [Filstich], marele județ
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de cântăreți, 75 de ușieri, ostiari ș.a.m.d. (la un loc 600 de persoane)168. Văduvele - măcar cele trecute în rândul diaconițelor - își aflau astfel un loc de frunte în cadrul comunităților bizantine. Un discurs al Bisericii apusene despre văduvie Epistola Fericitului Augustin către „Iuliana văduva”, „religiosae famulae Dei”, falsă epistolă, de fapt (să ne amintim că și Neagoe Basarab își intitulase o orație funebră Scrisoare către oasele maicii sale...), cuprinde tratatul (autorul îi și spune astfel undeva în text) De
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un loc 600 de persoane)168. Văduvele - măcar cele trecute în rândul diaconițelor - își aflau astfel un loc de frunte în cadrul comunităților bizantine. Un discurs al Bisericii apusene despre văduvie Epistola Fericitului Augustin către „Iuliana văduva”, „religiosae famulae Dei”, falsă epistolă, de fapt (să ne amintim că și Neagoe Basarab își intitulase o orație funebră Scrisoare către oasele maicii sale...), cuprinde tratatul (autorul îi și spune astfel undeva în text) De bono viduitatis. Intrând în aceiași serie cu cărțile De bono
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]