2,590 matches
-
a fost un editor, redactor, tipograf, traducător și prozator român, membru corespondent al Academiei Române. A înființat tipografia "Buciumul român", prin intermediul căreia a sprijinit Unirea Principatelor Române. A fost redactor la multe ziare, tipărind, în ziarul "Buciumul român", pentru prima oară, epopeea "Țiganiada" de Ion Budai-Deleanu. A scris drama istorică "Plăieșul Logofăt mare", 1846. Între anii 1848 și 1853, revine ca profesor la Academie, unde predă istoria. A fost o vreme cenzor al publicațiilor din Moldova și apoi director al Arhivelor Statului
Theodor Codrescu () [Corola-website/Science/298310_a_299639]
-
, Achilles sau Akhilleus (greaca antică:"Ἀχιλλεύς ") este un celebru erou din mitologia greacă (cunoscut mai ales datorită epopeii homerice "Iliada"), care a participat la războiul troian de partea grecilor. era fiul zeiței marine Thetis și al muritorului Peleus - regele mirmidonilor din Fthia (sud-estul Tesaliei) și nepotul lui Zeus. Se spune că Thetis fusese râvnită atât de Zeus cât
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
lui Apollo - și cu Briseis au fost luate ca pradă de război de către Ahile și mirmidonii săi. Dar Chryseis a fost dată lui Agamemnon. "Iliada" lui Homer este cea mai cunoscută relatare a faptelor lui Ahile din timpul războiului troian. Epopeea homerică acoperă doar câteva săptămâni din cadrul războiului și nu prezintă moartea lui Ahile. Începe cu retragerea din luptă a lui Ahile, după ce acesta s-a simțit dezonorat de Agamemnon, comandantul aheilor. Agamemnon luase ca sclavă cu ceva timp în urmă
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
nevoit să caute răzbunare pe câmpul de luptă. Lupta dintre Ahile și Memnon este doar o reproducere a luptei dintre Ahile și Hector, singura diferență fiind că Memnon, spre deosebire de Hector, este fiul unei zeițe. Acest episod stă însă la baza epopeii "Aethiopis", care a fost scrisă după "Iliada", probabil în secolul al VII-lea î.Hr. "Aethiopis" este o epopee pierdută, dar există diferite fragmente din ea citate de unii autori de mai târziu. Quintus din Smirna realizează o scurtă povestire a
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
luptei dintre Ahile și Hector, singura diferență fiind că Memnon, spre deosebire de Hector, este fiul unei zeițe. Acest episod stă însă la baza epopeii "Aethiopis", care a fost scrisă după "Iliada", probabil în secolul al VII-lea î.Hr. "Aethiopis" este o epopee pierdută, dar există diferite fragmente din ea citate de unii autori de mai târziu. Quintus din Smirna realizează o scurtă povestire a morții lui Memnon. Așa cum a prezis Hector când se afla în pragul morții, Ahile este ucis de către Paris
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
fratelui său Hector, ceea ce ar sugera că Ahile rămâne invincibil pe câmpul de luptă. După moarte, în cinstea eroului sunt ținute jocuri funerale, iar oasele lui sunt așezate cu cele ale lui Patrocle și Antilohos. Arctinus of Miletus menționa în epopeea sa pierdută despre războiul troian că Ahile își trăiește viața de după moarte împreună cu Elena pe insula Leuke. Armura lui Ahile a reprezentat un motiv de dispută între Odiseu și Aiax, fiul lui Telamon (vărul mai mare a lui Ahile). După
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
în sec. al XIV-lea prin ""La Divina Commedia"", monumentala creație a lui Dante Alighieri (1265-1321), sonetele și scrisorile lui Francesco Petrarca (1304-1374), nuvelele lui Giovanni Boccaccio (1313-1375) reunite în volumul ""Il Decamerone"". Se reiau vechile genuri literare din antichitate - epopeea, satira, epigrama, biografia - și se creează genuri noi, ca sonetul și nuvela ("Novella"). Reprezentanți ai literaturii italiene renascentiste sunt: Dezvoltarea artei în Renașterea italiană are loc la începutul secolului al XV-lea în Florența. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
la taverne, tabere militare, băi publice și cafenele. În dinastia safavidă timpurie (1501-1723), bordelurile pentru prostituați ("amrad khane") erau recunoscute legal și plăteau impozite. Unii cărturari consideră că există exemple de iubire homosexuală în literatura antică, precum poemul epic mesopotamian "Epopeea lui Ghilgameș" sau povestea biblică a lui David și Ionatan. În "Epopeea lui Ghilgameș", relația dintre protagonistul Ghilgameș și personajul Enkidu este văzută de unii ca având o natură homosexuală. În mod similar, iubirea lui David pentru Ionatan este "mai
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
1501-1723), bordelurile pentru prostituați ("amrad khane") erau recunoscute legal și plăteau impozite. Unii cărturari consideră că există exemple de iubire homosexuală în literatura antică, precum poemul epic mesopotamian "Epopeea lui Ghilgameș" sau povestea biblică a lui David și Ionatan. În "Epopeea lui Ghilgameș", relația dintre protagonistul Ghilgameș și personajul Enkidu este văzută de unii ca având o natură homosexuală. În mod similar, iubirea lui David pentru Ionatan este "mai mare decât iubirea pentru femei". În multe societăți din Melanezia iubirea masculină
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
vânătoare, așa cum apar, de pildă, în celebrul "Obelisc negru" al regelui Salmanasar al III-lea. Odată cu apariția și evoluția scrisului, apare și literatura ca o nouă formă de expresie a creativității umane. Literatura sumeriană este reprezentată, în primul rând, de Epopeea lui Ghilgameș, scrisă prin secolul al XVII-lea î.e.n. Aici apar 30 de mituri despre cele mai importante divinități sumeriene și akkadiene. Altă lucrare celebră a literaturii babiloniene este Enuma Eliș, care descrie crearea lumii. Muzica se dezvoltă în acea
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens major (departe de absolutul concept ulterior din filozofia greacă); în miturile timpurii, acești zei au chiar puteri limitate (mai ales în epopeile homerice); de ex. când Zeus își izgonește fiica (Thetis), îi cere: "Du-te fără ca Hera să te poată zări" ("Iliada", I, 522-523); aceștia au nevoie de informatori și crainici, ca să afle despre mersul lumii; sunt supuși surprizelor și manevrați de
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
Mircea Eliade și J.P. Mallory au fost de părere că diviziunea Aesir/Vanir nu este decât o expresie a tendinței generale indo-europene de a împărți divinitățile în două grupuri, ca în cazul titanilor și olimpienilor, din mitologia greacă și a epopeii indiene "Mahabharata". Zeii Aesir și Vanir sunt de obicei dușmani cu giganții (singular: Jotun, plural: Jotnar; în engleza veche, Eotenas sau Entas). Giganții din mitologia nordică sunt asemănători cu titanii și giganții din mitologia greacă. De obicei cuvântul "Jotnar" se
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
București, în Editura librăriei Școalelor C. Sfetea, volumul de versuri "Fire de tort". Autorul își însoțește cartea și cu câteva note, o exprimare a atitudinii sale fata de acuzația de plagiat, dar și o dezvăluire a existentei unui proiect de epopee: În 1896 iese de sub tipar volumul "Fire de tort". Se tipărește în traducerea lui Coșbuc "Eneida" de Vergiliu. Colaborează la " Povestea vorbei" și la "Literatură și artă română" (București). În 1897, traducerea "Eneidei" lui Vergiliu primește premiul Năsturel-Herescu al Academiei Române
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
virtuozitate extraordinară”", publică un necrolog pe care-l încheie cu următoarele cuvinte: În ziarul "Lumina", din București, Liviu Rebreanu publică, la 14 mai 1918, articolul "George Coșbuc", afirmând printre altele: După cum însuși a mărturisit-o, Coșbuc intenționa să realizeze o epopee, astfel încât "„baladele”" și celelalte poeme luate din "„poveștile poporului”" pe care le-a scris, să capete "„unitate și extensiune de epopee”". Deși nerealizată pe deplin, cele mai izbutite poeme ale sale se încadrează într-o viziune unitară, alcătuind o monografie
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
14 mai 1918, articolul "George Coșbuc", afirmând printre altele: După cum însuși a mărturisit-o, Coșbuc intenționa să realizeze o epopee, astfel încât "„baladele”" și celelalte poeme luate din "„poveștile poporului”" pe care le-a scris, să capete "„unitate și extensiune de epopee”". Deși nerealizată pe deplin, cele mai izbutite poeme ale sale se încadrează într-o viziune unitară, alcătuind o monografie epico-lirică a satului românesc. Regăsim în creația sa natura românească, muncile câmpenești, datinile atașate marilor momente ale existenței, erotica țărănească, revolta
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
a acordat un premiu la concursul literar pentru traducerea unei versiuni din "Odiseea", din care va publica fragmentar în revistele literare românești începând cu anul 1902 și parțial, în 1918, la Casa Școalelor. Utilizând octava pe care marii creatori ai epopeii Renașterii (Boiardo, Ariosto, Tasso) o acreditaseră ca strofă epică prin excelență, Coșbuc a prezentat în limba română sensurile fundamentale ale poeziei homerice. Versiunea sa este o transcriere fidelă, de o rară expresivitate și fluiditate. A dat, de asemenea, echivalențe creatoare
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
2.108. Mulți autori antici, precum Tacitus, Lucius Annæus Florus, Gaius Suetonius Tranquillus, Strabon. Numele lui Arminius este probabil derivat de la zeul Irmun. Însă, probabil că numele său inițial începea cu „Seg-/Sig-”. Acesta se găsește, spre exemplu în unele epopei precum „Cântecul Nibelungilor” (care datează din secolul al XIII-lea) și „Völsunga saga” în care eroul-dragon respectiv se numește „Sigfrid”. În ciuda victoriei pe care Arminius a obținut-o, acesta nu-și făcea mari speranțe în legătură cu rezistența sa în fața romanilor, așa că
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
sadovenian, denumit „romantism eroic”. Comparând acțiunea din cele două romane ("Șoimii" și "Nicoară Potcoavă"), Constantin Ciopraga remarca diferența între „mișcarea romantică” din "Șoimii" și „înțelepciunea liniștită a maturității” din "Nicoară Potcoavă", iar Cornel Regman scria că "Nicoară Potcoavă" este o epopee tristă din care „a dispărut orice urmă de iluzionare romantică și romanțioasă”, precum și „zgomotoasa iresponsabilitate a eroilor din "Șoimii"”. Criticul Nicolae Manolescu considera că "Șoimii" este un roman „schematic și superficial epic, pripit”, „o nuvelă înrudită cu acelea de haiduci
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
operațiuni din Balcani, iar împreună cu fotograful rus Samson Chernov au filmat lupta de la Sirmia și lupta pentru Zemun, în septembrie 1914. Cu toate acestea, după ce teritoriul Șerbiei a fost ocupat, studioul de filmare a încetat complet să mai funcționeze. Întreaga epopee a sârbilor între 1915-1916 a fost acoperită de un scurt metraj, filmată de cameramani străini. În 2009, regizorul sârb Srdjan Dragoevici a regizat filmul „Sf. Gheorghe doborând balaurul”. Acest film a devenit unul din cele mai costisitoare filme produse în
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
2008) - Editură "Porțile Orientului"; • "O istorie legendară a Iașilor" (2009) - Editură "Porțile Orientului"; • "1500 scriitori români clasici și contemporani" (2010)- Editură "Porțile Orientului". • Serialele de cărți școlare „Comoara literaturii române“, „Capodopere din literatura universală“ - Editură "Porțile Orientului" • Repovestiri pentru școlari: Epopeea lui Ghilgameș, Cântecul Nibelungilor, Cântecul lui Roland, Inima rece ș.a. •"Povestea limbii române" - Editură "Porțile Orientului", în claborare cu George Bădărău. •"Pe urmele scriitorilor din vatra limbii române"(2003) - Editură "Porțile Orientului", în colaborare cu Dumitru Vacariu. • Serialul „Planetă animalelor
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
comunistă), a fost prezentat elogiativ, în 1981, în emisiunea culturală a postului de radio Europa Liberă. Un punct forțe al activității sale literare îl constituie piesele de teatru radiofonic, în interpretări strălucite la Radio Iași și Radio București, o adevărată epopee națională la microfon. Piesele au fost publicate în volumul "Teatru istoric", apărut într-un tiraj impresionant pentru cărțile de teatru.“ "Virgil Cuțitaru" "Ioan Holban" - „Cronică“ "Aurel Leon" - „Cronică“
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
la premiile filmului european, dar și Zmeura pentru cel mai prost remake sau cea mai proastă continuare. Pe Rotten Tomatoes filmul a primit o cotație de 26%. Luând o scurtă pauză de la genul science fiction, Emmerich a regizat în continuare epopeea revoluției americane "Patriotul)". Unul dintre cele patru filme regizate de Emmerich la care el n-a contribuit la scenariu (celelalte fiind "Soldatul universal", "Anonymous" și "White House Down"), filmul a avut parte de succes comercial și de aprecierile criticii, fiind
Roland Emmerich () [Corola-website/Science/319178_a_320507]
-
poetului ardelean. Baltazar l-a asigurat pe Coșbuc că-i va mai arăta trei compoziții istorice pe care le-a și enumerat „"... un episod din 1877, Capul lui Bathory înaintea lui Mihai și coperta în care am încercat să rezum epopeea noastră națională"”. Nu se știe nimic (vezi secțiunea Controverse, incertitudini) despre soarta acestor ilustrații și proiecte, iar din investigațiile pe care Vasile Florea le-a făcut în analiza edițiilor de după anul 1902 asupra operei lui George Coșbuc, a rezultat faptul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
6 mai 2003, p. 2; V.Ursu. I.L își lansează noul său roman, Oltpress, 30 mai 2003, p. 2; - Dan Stanca: Un roman nostalgic, Rom. Liberă 23 oct. 2004, p. 15: ”I.L. face din drama refugiaților basarabeni o adevărată epopee..." - Ion Murgeanu: „O mare surpriză este pentru noi cartea prietenului nostru dl. Ion Lazu: Scene din viața literară. După ce credeam că, altcum spus., epuizasem autorul. Chiar și în urma experienței unei colaborări in duo, la volumul Himera literaturii, dialog epistolar. Descoperim
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
Comerciale este îmbogățită cu fresca semnata de Cecilia Cuțescu-Storck (1879-1969), aceasta este închinată istoriei comerțului românesc. Autoarea avea să afirme: “"Momentele cele mai însemnate din istoria comerțului românesc din timpurile cele mai îndepărtate până în zilele noastre se desfășoară ca o epopee în imagini și culori"”. • la revenirea învățământului economic cu trei secții (1938) cea de a III-a, va fi "Comercială, Industrială"; În urma fuzionării (1947) cu Academia de Studii Cooperatiste, se constituie "Academia de Științe Comerciale și Cooperatiste" - pentru prima dată
Facultatea de Business și Turism a Academiei de Studii Economice () [Corola-website/Science/316596_a_317925]