7,503 matches
-
victor50>: nu mă tentă <maya>: chiar vii? Cu tine nu m-aș bilbii <victor50>: de ce nu? <maya>: că știu că ție nu ți-ar pasă. Nu trebuie să mă controlez Drace! <victor50>: din păcate, nu pot. Biletele de avion sunt epuizate. Or mai fi la clasa ‘business’, dar ‘business’-ul meu nu-i atît de înfloritor... <maya>: daca știam, iti spuneam mai demult <victor50>: maya, nu veneam, oricum. Am deja aranjat revelionul, am program pentru fiecare zi din această vacanță <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
că nu mai rezistă. Această avertizare poate să se manifeste fie printr-o stare de leșin, fie prin apariția unei slăbiciuni generale care nu-ți mai permite să mai faci ceva, oricum, prin semne destul de clare că organismul este aproape epuizat. Dacă nici de aceste avertizări nu se ține cont, În cele mai grave situații este posibilă chiar și moartea. ─ Pot să Înțeleg că și În această situație, totuși organismul mai are ceva În depozit? Desigur că mai are, dar foarte
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
putea Întîmpla? Oare În această stare, nu uităm practic de problemele care ne frămîntă, deoarece sîntem convinși că problema se va rezolva, cu ajutorul pe care ne bazăm? Eliberîndu-ne de aceste frămîntări, acea energie care se irosea din cauza stresului care ne epuiza resursele, corpul nostru o poate folosi pentru a rezolva dezechilibrele care au apărut din cauza acelei situații grave care ne amenința și sănătatea organismului. Nu ți se pare că ar fi o explicație logică pentru ceea ce se Întîmplă atunci cînd un
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
folosite acele resurse de rezervă ale organismului, și, cînd a apărut o nouă situație gravă, organismul nu mai avea suficiente resurse de rezistență ca să facă față unui nou eveniment grav, deoarece nu avusese timp suficient să-și refacă acele resurse epuizate În alte evenimente, sau solicitări la care fusese supus organismul Înainte. Dar nu cred că asta e o deosebire Între oameni. Eu aș crede că mai degrabă e vorba de faptul că unii oameni trec prin mai multe situații dificile
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
-și reveni, Își vor reface resursele de rezistență și vor putea astfel să facă față unor situații dificile În viitor. Cei care nu le iau În seamă și-și solicită organismul ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, practic Își epuizează resursele și dacă sînt nevoiți să facă față unei situații foarte dificile, nu mai au resurse suficiente pentru ca organismul să-și poată reveni. Acești oameni, cu oricîtă evlavie s-ar ruga, dacă nu au suficiente resurse de rezistență, cum ar
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Unii dintre ei vor rezista foarte bine În confruntarea cu ele, știind să-și folosească În mod economic resursele. Alții, crezînd că resurselor lor nu se sfîrșesc niciodată, se vor implica În tot mai multe situații solicitante și Își vor epuiza astfel resursele În eforturi insuficient justificate. În a doua categorie intră cei care deși nu au suficiente resurse de rezistență la confruntarea cu evenimentele vieții, cred despre ei că au o bună rezistență organică și psihică și că ar putea
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ceea ce se Întîmplă În viața lor, cheltuindu-și energia pe situații mai puțin importante, pot ajunge În timp să se simtă ca și cum ar fi debusolați, incapabili să-și folosească resursele cu folos și cheltuindule fără socoteală, ajung să și le epuizeze. Dar dacă știu ce vor și se implică În cele ce se Întîmplă, de ce nu știu În ce anume trebuie să se implice, adică de ce nu știu ce este mai important pentru ei? Dintre oamenii care știu ce vor, sînt unii care
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
sau doar i se părea - Îl omora, aproape. Pentru că, atunci, Într-o străfulgerare, Înțelegea tot, simțea tot, gîndea infernal, adică distrugător. Preț de o clipă; subclipă; timp cu semn invers, inexistent, În afara vremii, nu avea denumire. Un consum care Îl epuiza, de aceea, imediat, uita tot. Dacă o singură zi ar fi trăit așa de intens, aceea ar fi fost ultima din viața sa. Banalitatea celorlalte probabil l-ar fi salvat. De fapt, nu fusese În pericol real, din pricina aceasta, niciodată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
maximum a motorului, urletul mașinăriei, amestecat cu al său, viteza năucitoare, fumul frînau, poate, porniri bestiale, trupul lui Thomas era clădit pentru confruntări, lupte adevărate, bătăile la care participa uneori - Întrerupte de poliție tocmai cînd se Încingeau mai tare - nu epuizau complet pornirile ancestrale de vînător. Pe străzile din Copenhaga nu erau nici lupi sau urși, nici cerbi sau măcar iepuri, și nici În alte orașe. Prea multă vitalitate pentru un viitor profesor de etică. Ar fi rîs o săptămînă Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vinovată, nevinovată, un măcel! În pat se luptă doar doi, un bărbat și o femeie, de obicei, uneori chiar trei - și trînte În grup, mai nou, au loc, dar nu se dușmănesc vreunii: nici nu se iubesc; călăreală; apoi beau; epuizați, de cele mai multe ori adorm. Paradisul. Fără violență! Bine, atunci de ce să moară, cîndva, el, tocmai el? I se părea nedrept. Era sănătos, puternic, cîștigase cursa primordială, decisivă - fusese spermatozoidul Învingător În cursa spre uter, Împotriva posibililor săi frați; ivit dintr-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sărutat-o pentru prima oară. S-au rușinat amândoi, au izbucnit în râs și s-au sărutat din nou, dar mai lung și mai „lipicios”, cum l-a caracterizat pe el fata, după aceea. Vorbeau mult și parcă niciodată nu epuizau subiectele ancorate în literatură de toate felurile și în călătorii virtuale pe care le visau să devină realitate, cândva. La câțiva pași de ultima intersecție pe care o avea de trecut până la părculeț, ridică bastonul și se pregăti să îl
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mai era nevoie să-l... Dar, chiar așa.... spune-mi, te rog frumos, în afara Craiovei... cunoști un oftalmolog în care să ai încredere în sensul în care ai putea apela pentru propriii tăi ochi, ca să zic așa? întrebă Eugen, după ce epuizară subiectul principal. - Oftalmolog? Pentru tine, cumva?! Aaaa! Pentru pacientul despre care vorbeam, presupun... - Da, presupunere corectă! Cred că este foarte important pentru viața acestui om să-și recapete vederea cel puțin parțial... Dacă este posibil, bineînțeles... - Dacă este posibil, firește
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
polenizare socială are loc în tim pul deplasării, minusculi subatomi din existența dumneavoastră se agață de alte ființe sau obiecte mișcătoare, încep să călătorească împreună cu ele și să se împrăștie în univers. să nu vă mire, deci, că uneori ajungeți epuizat la birou sau că seara, întors acasă, sunteți deja mort. orice ieșire din sinea dumneavoastră, din cocoloșul protector al patului sau al livingului, îi permite lumii exterioare să vă ciugulească voluptuos, să vă devore cu ferocitate, să vă macereze și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
turiști sau de curioși... reiau însă firul narațiunii mele. Cînd am trecut pragul acestei cafenele eram atît de obosit încît nu m-am uitat prea bine nici la numele firmei și nici la clienții din cafenea. mi-era sete, eram epuizat, doream să mă așez puțin ca să-mi adun gîndurile și să cer un pahar cu apă minerală și o cafea. Ceea ce am și făcut. m-am îndreptat direct spre bar, m-am așezat pe unul din scaunele înalte de la tejghea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
durează numai trei ani. Și s-a demonstrat deasemenea științific faptul că un sentiment amoros nu poate dura mai mult de un an și jumătate, maximum doi, hai, doi ani și șase luni, întrucît așa este făcută chimia internă. se epuizează excitanții. (Bine, domnișoară ri, și ce vreți să fac eu acum, la ora trei dimineața, înafară de faptul că vă șterg din cînd în cînd lacrimile și că vă mai pun și să vă suflați tare nasul în batistele mele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
capul cînd începe efectiv să vă sărute sînii ordinea cuvintelor și înțelesurile încep să se tulbure poemul scris pentru sînii dumneavoastră nici nu se mai întoarce de altfel întreg din această experiență iată-l : decimat, stors, cu obrajii în flăcări, epuizat ca după o bătălie ratată ce faci, nefericitule, îl întreb, ai sărutat sînii domnișoarei ? poemul se bîlbîe, nici nu știe de unde vine întrebarea a devenit un ciudat instrument de inventat timp o clepsidră formată din doi sîni 41. „Dacă ei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
jocurile electronice. Dispariția limbilor regionale. Concurența acerbă dintre chinezi și americani pentru a-și impune propriul model de capitalism pe planetă... Domnul Busbib simți un fel de sfîrșeală în corp și se așeză pe treptele de la intrare, alături de pubelele goale. epuizat cum era, cu privirile încețoșate, nu făcu niciun gest de protest cînd niște insecte negre cu antene lungi începură să i se așeze pe față, pe mîini, pe umeri. Zeci, sute de mici bestii scîrboase, din piciorușele cărora se scurgeau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
soare, de lună și de stele. Ba, chiar ne-a fost frică că nu vom mai putea citi în adevăr Scriptura de nu-l vom mai fi crezut pe Iosue, care spune: «oprește-te, soare!» (Ios 10,12). Ne-am epuizat într-o mâhnire amestecată cu o dezamăgire arzătoare pentru că nu suntem în centru universului și, așa cum știu toți, supărarea adesea devine acidă și poate duce la răzbunare. Sunt mulți cei care ne-au făcut să suferim... uneori în mod rușinos
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
îi apreciaz( c( nu pot (nv((a nimic. Acesta nu este decît un exemplu de rezultat al unei anchete din care deprindem o perspectiv( proprie studen(ilor medicini(ți angaja(i (n studii de lungă durată (i care doresc s( epuizeze foarte repede obiectivele pe termen lung care le sînt fixate. Aceast( perspectiv( sau aceast( cultur( studen(easc( se dezvolt( (n contact cu constrîngerile lumii medicale (i spitalice(ți: studen(îi trebuie s(-(i adapteze idealul exigen(elor organiz(rîi din
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
copiii. Ori iubește pe bărbat și bate pe copii, ori iubește pe copii și bate bărbatul. Eu am experiență de la moșie, sunt, cum s-ar zice, vindecat de anume romantisme. Unul care ține în chip exagerat la un câine este epuizat sufletește și scoate cuțitul la tată-său. Emotivitatea, delicatețea sufletească, astea sunt produse ale inteligenței, sunt complicațiuni superioare. Am observat că părinții cu copii mulți iubesc rău copiii, în bloc, dimpotrivă, sunt plini de afecțiune aceia care n-au deloc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în glumă orice, se șicanau între ei, pe unii timizi mai mult, pe alții cu tupeu, mai puțin cum se obișnuiește în asemenea situații. Florin îl prezentase rapid și plecase prin cămin să-și salute alți prieteni. Cum tocmai își epuizaseră subiectele de conversație considerau că a venit momentul să glumească pe seama noului intrus, mai mic, mai neștiutor, credeau ei, care-i urmărea atent. El, noul boboc, putea fi ținta ironiilor celorlalți care nu-i știau istoria și îl considerau novice
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și nici gândirea nu mai au - în felul acesta - vreo legătură cu timpul, iar existența se definește ca o suspendare. Tot ce se petrece în tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindcă nu se îndreaptă nicăieri, ci se epuizează în finalitatea internă a actului. Devii cu atât mai esențial, cu cât răpești "istoriei" tale caracterul de temporalitate. Privirile spre cer n-au dată, iar viața în ea însăși e mai puțin localizabilă decât neantul. În dorul după absolut există
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să-și însușească avantajele descompunerii pentru a nu rămâne o construcție în vânt. Morala cere purificare. Dar de ce? Ce anume să înlăturăm? Desigur, vulgaritatea. Ea nu poate fi însă îndepărtată decât trăită până la capăt, până în ultima umilire. Numai după ce ai epuizat toate posibilitățile ei de chin poți vorbi de purificare. Răul moare doar istovindu-și vitalitatea. De aceea, triumful moralei implică un exercițiu dureros în mocirlă. Înecul în ea e mai greu de sens decât o puritate de suprafață. Decadența în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lume nu ne mai leagă decât faptul de a trăi în ea și golul pozitiv al inimii. Avantajul neantului față de eternitate este că nu poate fi pătat de timp. De aceea se asemuiește el zâmbetului melancolic. Specificul soartei umane se epuizează în prestigiul metafizic al chinului. Omul trebuie să sufere până la scârba de suferință și de el însuși. Să nu fie Dumnezeu starea de eu a neantului? În nopțile de veghe și-n orice noapte, nu mai respirăm în timp, ci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stinși nu se aprind decât de dorul morții; sângele nu se-nflăcărează decât într-un imn de agonie. Scobor sau urc spre povârnișurile firii? Un animal care a văzut viața și care vrea încă să trăiască: omul. Drama lui se epuizează în această îndîrjire. Într-o inimă în care s-a așezat nimicul, irupția dragostei e atât de nespus de sfâșietoare fiindcă ea nu găsește nici un teren de înflorire. De ar fi să cucerești numai femeia, ce ușor ar fi! Dar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]