3,004 matches
-
atunci niciodată. Mi-am adus aminte de Ester (care în povestirea mea „REM“, scrisă pe când ne plimbam de mână pe cheiul Dâmboviței în fie care noapte, este cea care, deghi zată-n bărbat, a săru tat-o pentru prima oară pe eroina numită acolo Nana, și pe care nici nu mai știu cum o chema în realitate) cu câteva zile-n urmă, pe când umblam la-ntâmplare prin cartie rul evreiesc din inima Cra coviei, privind clădirile negustorești, vopsite bleu și cărămiziu, cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe lângă noi, copacii imateriali, orbiți parcă și ei de faruri o clipă, ca să dispară apoi în noaptea pâlpâitoare. A doua zi, în zori, oița era caldă încă, dar trebuie deja să v-o scoateți din minte, pentru că nu ea e eroina. Am tot soiul de fantezii erotice, dar nu și din astea. Dacă-aș fi găsit în așternut o femeie de cauciuc în locul oiței năzdrăvane, poate că, mai știi... Dar n-o mai lungesc degeaba. I-am cunoscut în dimineața aceea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
le-au dat bacșiș muncitorilor care le-au cărat lucrurile. După vreo două nopți, în peretele nordic al dormitorului principal începe să plângă un copil. De obicei acesta e momentul în care se hotărăsc să sune. Numai asta-i lipsea eroinei noastre, Helen Hoover Boyle, în dimineața aceea - să vorbească la telefon cu noul proprietar. Atâtea bâlbâieli și văicăreli... Ce-i trebuie de fapt acum ar fi o ceașcă de cafea și un cuvânt din opt litere pentru „galinacee“. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o ceașcă de cafea și un cuvânt din opt litere pentru „galinacee“. Trebuie să audă ce se întâmplă pe stația de interceptare reglată pe frecvența poliției. Helen Boyle pocnește din degete până când secretara, din biroul celălalt, se uită la ea. Eroina noastră astupă cu ambele mâini microfonul telefonului și îndreaptă receptorul spre stație, spunând: — E cod nouă-unu-unu. Iar secretara ei, Mona, ridică din umeri și spune: — Așa, și? Așa că trebuie să-l caute în carnetul de coduri. Iar Mona îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
negativă, după care casa n-o să mai aibă absolut nici o valoare, zice. Casa din Crestwood Terrace numărul 325 nu-i deloc rea, în stil Tudor, cu acoperișul complet refăcut, patru dormitoare, trei băi și toaletă de serviciu. Cu piscină îngropată. Eroina noastră nici nu mai trebuie să se uite pe descrierea de catalog. A vândut casa asta de șase ori în ultimii doi ani. O altă casă, cea cu două etaje din Eton Court, stil New England, cu șase dormitoare, patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e mai degrabă albul acela când mergi la schi într-o stațiune de lux din Canada, cu mașină închiriată și șofer la dispoziție, cu 14 valize în set și apartament la hotel de cinci stele. — Mona? Rază de Lună? strigă eroina noastră spre ușă. Și apoi, mai tare: Copilă a Spiritelor? Bate darabana cu stiloul în pagina de ziar împăturită de pe birou și zice: — Cuvânt din șapte litere pentru „rozător“? Din stația radio bolborosesc fel de fel de cuvinte, mormăieli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
părul de pe frunte, și spune: — E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e foarte bine împărțită. Un șnur de mătase neagră i se înfășoară în jurul gâtului și dispare în colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe de cuibușoare tihnite. Dă-o naibii de subtilitate. Pete reci, aburi ciudați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
butonul cu apel în „așteptare“ și spune „Îmi cer scuze“. Spune că opțiunile sunt destul de clare. Noului proprietar nu-i rămâne decât să se mute, să semneze un document de reziliere, iar problema casei rămâne în seama băncii. Sau, zice eroina noastră, îmi acordați exclusivitatea pe bază de confidențialitate. Ceea ce s-ar numi o listare la purtător. Și poate că noul proprietar spune de data asta nu. Dar, după ce între picioare îi va apărea chipul cel hidos, pe când va sta întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cineva, spuneți că ați primit un transfer în altă localitate. Le spuneți că sunteți îndrăgostit de casa asta. Și, în rest, rămâne secretul nostru. — Bill Burrows e pe linia doi, spune Mona din biroul celălalt. Iar în stație zice: „Recepție?“. Eroina noastra apasă un alt buton și zice: „Bill!“. Îi șoptește Monei cuvântul „cafea“. Își smucește capul spre fereastră și-i șoptește „du-te“. „Mă recepționați?“ zice în stație. Așa era Helen Hoover Boyle. Eroina noastră. Moartă acum, dar nu moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
celălalt. Iar în stație zice: „Recepție?“. Eroina noastra apasă un alt buton și zice: „Bill!“. Îi șoptește Monei cuvântul „cafea“. Își smucește capul spre fereastră și-i șoptește „du-te“. „Mă recepționați?“ zice în stație. Așa era Helen Hoover Boyle. Eroina noastră. Moartă acum, dar nu moartă. Așa arăta o zi obișnuită din viața ei. Asta era viața ei înainte să apar eu. Poate că asta este o poveste de dragoste sau poate că nu. Depinde de cât sunt dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
însoțește trecutul în fiecare zi a viitorului tău. Așa este. Asta este. Helen Hoover Boyle este toate astea la un loc. Cu toții suntem bântuiți de ceva și bântuim, la rândul nostru. Acum, în ultima zi obișnuită a vieții ei normale, eroina noastră spune în telefon: — Bill Burrows? Chemați-o și pe Emily lângă dumneavoastră să asculte, pentru că v-am găsit o casă perfectă. Scrie cuvântul „asin“, apoi zice: — Din câte mi-am putut da seama, vânzătorul e cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
povestesc: Abia de mergeam „copăcel”, Abia eram mai măricel, Stare deloc nu aveam, Toată ziua mă jucam. Aveam o imaginație bogată, Mă credeam regină-n lumea toată, Și aveam un rege tare frumos, Cu păr galben, mătăsos. Mă credeam o eroină, Mă credeam o balerină, Cu premiu de aur curat, De la concursuri câștigat. Mă credeam o frumoasă zeiță, Îmbrăcată-ntr-o fustiță, Când la grădiniță mă duceam Și copiilor legi dădeam. Mă credeam o majoretă Cu o frumoasă beretă, Toată ziua
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
azur. Ramona râde de fericire și bate din palme de încântare. Iris își privește cu drag sora și în sufletul ei știe că a avut o idee bună să vină în această zi la Câmpia de Jeleu. Iris se simte eroina visului, pentru că în momentul următor se trezește în camera ei. Pe biroul de lângă geam zărește o bucată de ciocolată amăruie cu umplutură de cireșe negre și un pahar cu limonadă. Zâmbește. Știe cum să prețuiască lumea din visul ei. Închide
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aventuri și revelații interioare, desfășurate, toate acestea, în climate onirice. Cheia pătrunderii în lumea fabuloasă a cărții ne este dată în Prologul acesteia și reoferită în Epilog. Adoptând ca imagine emblematică necontenitul mers al lui Charlot, din scurt metrajele sale, eroina poveștilor pornește și ea la drum... La un drum fantastic. Ea întreprinde o călătorie de speța celei dantești sau asemănătoare cu cea a lui Gulliver în țara piticilor, a uriașilor și a cailor. Coboară în propriul inconștient, inclus la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asemănătoare cu cea a lui Gulliver în țara piticilor, a uriașilor și a cailor. Coboară în propriul inconștient, inclus la rându-i în inconștientul colectiv, al umanității, sursa miturilor și a basmelor. Prin călătoria aventuroasă în propriile zone sufletești abisale, eroina povestitoare își recuperează o dată cu fantasmele vârstei paradiziace, eu-rile virtuale. Acesta poate fi sensul grupării episoadelor narative în trei cicluri: Animus, Anima și Animus și Anima. Psihia umană sugerează această distribuire a textelor prozastice e complexă, multiplă, eterogenă, contradictorie. În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de comedie, măritată în 1939 cu Clark Gable. A murit într-un accident de avion, în timp ce se deplasa la un miting pentru strângerea de fonduri pentru armata americana. A fost decorată post-mortem de președintele F.D. Roosevelt, care a considerat-o eroină căzută la datorie. Hedda Hopper ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1885" \o "1885" 1885HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1966" \o "1966" 1966), actriță și jurnalistă HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/United States" \o "United States" americană. În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca să Își confirme. Apropie cartea de lumânare și recitește fraza. Din nou este complet nelămurită. Minnie este obișnuită cu povestirile În care ți se spune de la Început care sunt personajele - cum Îl cheamă pe erou și cum o cheamă pe eroină, unde locuiesc și cum arată - Înainte să Înceapă acțiunea propriu-zisă. Fraza asta parcă e scoasă din mijlocul a ceva. Nu-ți spune cine este „el“ sau cine este cealaltă persoană sau ce s-a Întâmplat Între ei, decât, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult În povestire, cu atât se Îngroașă pâcla confuziei ei. După o vreme, cele două personaje primesc nume și pare să se nască posibilitatea ca ele să se Îndrăgostească, dar John Marcher este un individ rece, iar May Bartram o eroină iritant de reținută. Nu se spune nicăieri dacă este drăguță ori frumoasă, sau ce haine poartă, pe pagină după pagină acoperite cu litere mărunte, În paragrafe lungi și intimidante, despre o Întâlnire pe care au avut-o cândva În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
est le vin à quatre sous Qui nous sert de champagne! Ca toate familiile numeroase, și familia Du Maurier Își avea limbajul propriu compus din nume de alint, zicale și aluzii, pe care Herny le Învăță rapid. Beatrix, botezată după eroina romanului Henry Esmond, era „Trixy“. Sylvia era cunoscută drept „Tornada“, datorită temperamentului său exploziv, numele lui Marie Louise fusese prescurtat dând „May“, În timp ce Du Maurier Însuși era „Kiki“ (rămas de la o doică din copilărie, care Îi spunea manneken“) și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
multe dintre ele. Între logodna și nunta lui Trixy, citi Une Vie a lui Maupassant, abia publicată În Franța, care stârnise un val de controverse provocate de descrierile sale explicite, mai ales cele legate de luna de miere petrecută de eroina inocentă - șocul brutal al primului contact sexual, disperarea cu care Îndura, zi după zi, pretențiile de țap ale soțului și, apoi, prima senzație mirată de plăcere sexuală. Într-o zi fierbinte, pe o coastă de deal pustie și Împădurită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gură În alta, chiar și Între Îndrăgostiți, i se părea dezgustătoare. Nu-i Împrumută și nu-i recomandă cartea lui Du Maurier, considerând că ar fi fost lipsit de tact să o facă Într-un asemenea moment, mai ales că eroina nu apuca să se bucure prea mult de dragostea soțului (odiosul Julien avea să o Înșele curând). Era ușor de văzut că prietenul său era profund afectat de faptul că fiica mai mare se pregătea să părăsească nu peste multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
niciodată nimic pentru a o pune În practică. De aceea, când Îi parvenise vestea morții ei, simțise, pe lângă durere, și o oarecare vinovăție, de care se eliberase promițându-și că Îi va imortaliza spiritul În opera lui, În special prin eroinele lui. Istoria pe care i-o relatase lui Du Maurier, ca și altora, a unei iubiri de tinerețe Înăbușite cu cruzime de soartă tocmai când stătea să Îmbobocească, explica și, În același timp, pecetluia o existență de celibatar, dedicată artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locurilor, și de semne ale unei integrități artistice reale. Înclina mai cu seamă către povestiri despre acte de renunțare eroică și sacrificiu de sine, comise de femei, În chestiuni sentimentale, și, dacă uneori conflictele emoționale pe care le concepea pentru eroinele sale păreau puțin forțate, lucrul acesta era infinit preferabil obstacolelor banale și hotărârilor facile tipice pentru „poveștile de amor“ obișnuite. Pe scurt, era de partea Îngerilor - adică de partea lui - În marele război estetic În care se considera Henry angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Duelul, cu desueta și practic goala sa idee de „onoare“, era Întruparea dramatică a diferențelor de ordin etic dintre Europa și Lumea Nouă, iar mișcătoarea reconciliere dintre Valentin și inamicul său, Înainte de moarte, pregătea pentru reunirea finală a eroului cu eroina. Henry era de părere că, și așa, modificase destul de mult spiritul inițial al romanului, Îngăduindu-le să se căsătorească. Om evident pragmatic, Compton capitulă. — Foarte bine, dar faceți ceva ca să Înveseliți publicul ceva mai devreme, spuse el. Parcurseră actele anterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a aranja o Întâlnire Între ea și Compton, și fu răsplătit cu acceptul ei În luna aprilie. Perspectiva de a avea „un star“ În curs de afirmare În spectacol Îi Întări Încrederea În viitor. Faptul că o americancă juca rolul eroinei franțuzoaice și un englez Îl interpreta pe eroul american nu Îl deranja câtuși de puțin. În teatru, ca În orice altă artă, iluzia desăvârșită se crea prin stăpânirea profesionistă a tehnicilor necesare, nu printr-o autenticitate de amator. O bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]