2,988 matches
-
dușmane. Cu o ultimă privire, Hecuba contemplă zidurile cuprinse de pălălăi ucigașe când praful și fumul suie spre cer. Puterea nimicitoare a focului distruge întreaga cetate. Imaginea dezastrului închipuit de Euripide se răsfrânge peste veacuri în piesa lui Nicolae Iorga. Eroina lui Iorga se aruncă în flăcările care mistuie Troia. Ca și în Troienele autorului elin, la dramaturgul român focul este prezent în întreaga piesă, cu conotații rău prevestitoare. Când fata îi invocă pe zeii cei noi cinstiți de ea, doica
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și agreabilă, contrar uzanțelor tragice. Sunt respinse ca fiind străine de genul tragediei Orestes și Alkestis, pentru că încep cu o nefericire, pentru a sfârși în fericire și bucurie, ceea ce ține mai degrabă de comedie (traducerea noastră). Intriga axată pe sacrificiul eroinei mitice dispuse să moară în locul soțului ei cunoaște o rezolvare fericită prin intervenția salutară a lui Heracles care reușește s-o smulgă de sub puterea lui Hades și s-o întoarcă în lumea celor vii. Aflat în drum spre înfăptuirea uneia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-i acesta ale cărui aripi/ Radiază atâta întuneric ? (II, p. 216). Când corul vede o ultimă rază pe creștetul muntelui, regina simte că peste ochi i s-așterne întunericul nopții (II, p. 217). Într-o lume guvernată de fatalitate, moartea eroinei e inevitabilă, după cum este și dispariția luminii la sfârșitul zilei. Autorul își construiește compoziția dramatică ca pe o lentă, dar din ce în ce mai copleșitoare acumulare de momente fatidice. Dacă primele două acte ale piesei lui Dan Botta respectă cu destulă fidelitate tragedia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să intervină în favoarea ei ar fi Persefona - fiica Demetrei și soția lui Hades -, stăpână peste tărâmul de dincolo, dar revenind în lumea pământeană o dată cu sosirea primăverii. Dan Botta refuză însă orice deznodământ fericit care ar presupune readucerea la viață a eroinei sale. El îi conferă lui Pan rolul oaspetelui lui Admetos dornic să-i dispute morții sufletul lui Alkestis spre a-și plăti datoria față de gazda sa care a împins cultul ospitalității până la a-l primi în casa lui în momentele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Eliade în Iphigenia (piesă jucată în 1941, publicată în 1951) se oprește la un episod petrecut înaintea războiului troian, sacrificarea Ifigeniei cerută de zei pentru a îngădui declanșarea expediției. În deznodământul piesei sale, Eliade optează pentru soluția sumbră a uciderii eroinei prezentă la Eschil, Sofocle și Lucrețiu. El nu recurge nici la rezolvarea miraculoasă prin substituirea victimei cu o căprioară utilizată de Euripide și Ovidiu și nici la varianta propusă de Stesichoros și Pausanias și preluată ulterior de Racine a jertfirii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
De asemenea, el schimbă ordinea unor evenimente, cum ar fi momentul întâlnirii Clitemnestrei cu Ahile, survenită de data aceasta după, iar nu înainte ca regina să afle că nunta plănuită a fost o simplă capcană. Modificarea esențială privește însă caracterul eroinei principale și modul în care ea își asumă moartea. La Euripide, Ifigenia e un personaj dinamic, privit în evoluție. Copila inocentă și zburdalnică de la început, tânăra care se revoltă instinctiv împotriva morții renunță să lupte pentru viață atunci când are revelația
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru viață atunci când are revelația că i s-a rezervat o misiune patriotică grandioasă. Ea ajunge să ia hotărârea de a se jertfi pentru a ajuta la victoria conaționalilor asupra troienilor și astfel o fată oarecare se transformă într-o eroină. În ce o privește, Ifigenia lui Eliade nu se comportă nicio clipă ca un om obișnuit. Încă înainte de a intra în tabără, ea simte primejdia care plutește în aer în ciuda pregătirilor de nuntă. Aceleași semne sunt interpretate diferit de vizionara
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru ea, iar Ulise îi atrage atenția că la Troia aceiași ostași nu vor ezita să moară în luptă (Ușor le este lor, când nu jertfesc nimic/ Ei își vor da viața pentru Troia - I 2). De fiecare dată, percepția eroinei trece dincolo de suprafața lucrurilor la care se oprește privirea omului comun. Ifigenia are vise prevestitoare. Ei i se arată ursitul, niciodată zărit în realitate, cu trăsături imprecise (Îl văd, dar nu-i ghicesc culoarea ochilor), nepământești : E născut dintr-o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
doar prin sacrificiul ei Ahile își poate duce la bun sfârșit misiunea eroică : de când cunosc destinul lui Achile, simt o liniște ciudată... Căci poate, totuși, mi-a fost ursit mie să-l îndrept pe drumul adevăratului său destin (I 3). Eroina își presimte sfârșitul apropiat și îl acceptă pentru că îi înțelege semnificația adâncă. La început, Ifigenia lui Euripide e o copilă tandră și neștiutoare, grăbită să-și salute cea dintâi tatăl iubit, iar dialogul dintre ea și Agamemnon, purtătorul unui secret
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fel de iubire e asta, să-l desparți de tine ca să-l svârli în calea morții ? - I 3). În mod evident, Chrysis și Ifigenia nu aparțin aceleiași lumi. Clitemnestra lui Eliade este mai palidă și mai puțin maiestuoasă decât pătimașa eroină a lui Euripide care își apără dârz fata ajungând ca în tulburătorul discurs final să-i arate soțului la ce se poate aștepta la întoarcerea dintr-un război câștigat cu prețul sângelui propriului copil. După cum sugerează indicațiile de regie, dramaturgul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru că niciunul nu te înțelege... Arată-mi un singur om care să fie cu adevărat îndurerat - III). Ca toți cei aflați în preajma Ifigeniei, îndrăgostitul Ahile este incapabil să discearnă motivația profundă a gestului eroic exemplar săvârșit de fata lui Agamemnon. Eroina lui Euripide e aclamată de mulțimea cuprinsă de admirație. O dată ce și-a acceptat sfârșitul, Ifigenia lui Eliade se întristează doar pentru că sacrificiul ei rămâne neînțeles. Tânăra e recunoscătoare destinului care i-a oferit prilejul glorios de a-și mântui neamul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voința zeilor - II 2). Singura pentru care jertfa are o semnificație și ca atare poate fi asumată și nu doar îndurată e Ifigenia. Victoria în război nu poate fi obținută decât cu prețul unui sacrificiu care să-i asigure eficiența. Eroina e convinsă că va supraviețui etern prin victoria grecilor îngăduită de gestul ei final : Nu mor eu pentru voi toți, pentru împlinirea visurilor și vieților voastre ?... voi toți veți lupta și veți învinge prin mine... Eu voi trăi, fără sfârșit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
timpurie și fără rost care-ți zvârle sufletul sub pământ... nu e același lucru să mori la întâmplare, înainte de vreme și să mori jertfită fiind pentru mântuirea celorlalți (II 2). O dată în plus, Comentariile la Meșterul Manole confirmă teoretic intuițiile eroinei : moartea violentă, rituală, este creatoare ; ea continuă viața și chiar o sporește, în timp ce o moarte naturală nu face altceva decât să încheie ceea ce era deja consumat (p. 113). Întunericul de care se teme Ifigenia nu amenință făpturile excepționale, scăldate pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
XX-lea. Adaptată spiritului modern, legenda a suferit însă modificări substanțiale. Eroii antici sunt mânați de fatalitate și împlinesc justiția divină prin crimă. Clitemnestra lui Eschil își ucide soțul din pasiune pentru Egist și totodată pentru a răzbuna jertfirea Ifigeniei. Eroina lui Petru Dumitriu acționează din imboldul de a-și umple vidul sufletesc. Din prima replică aflăm că regina l-a căutat pe Egist pentru cântecul lui din flaut (De când îmi cânți... mi-a mai trecut acel urât înspăimântător. Eram bolnavă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Din tragedia originală, Everac reține atitudini ale personajelor și argumente folosite de acestea. El notează astfel resentimentele Ifigeniei față de tatăl dispus să o jertfească pentru a-și satisface dorința de a ataca Troia și le transpune în răspunsul dat de eroină acompaniatoarei ei Doris, personaj inventat de autorul român : Nu ești prea aspră cu străinii ? // Mai puțin decât un tată cu fiica lui (scena 12)1 . Tot astfel, el consemnează comentariile privitoare la cruzimea lui Artemis, însă le atribuie altui personaj
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
momentul sacrificării Ifigeniei explică de ce ea nu va reacționa la auzul numelui lui Pilade și astfel identificarea va putea fi întârziată). Everac transferă informațiile privitoare la genealogia Atrizilor din prologul- monolog într-un dialog al Ifigeniei cu Doris în care eroina rememorează istoria crimelor comise în neamul ei blestemat de la ospățul lui Tyest la sacrificiul de la Aulis (scena 8). Mai târziu, ultimele cuvinte adresate de Oreste Ifigeniei înainte de a fi dus la moarte conțin o aluzie la aceeași fatalitate sângeroasă care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în 20 noiembrie 1982 la Teatrul Mic din București în regia Cătălinei Buzoianu, reia mitul Medeei oferind o replică modernă la tragedia lui Euripide consacrată legendarei infanticide. În volumul publicat în 1987, dramaturgul român precizează că nu a pornit de la eroina mitică, ci a ajuns la ea de la un fapt de viață, întoarcerea membrilor unei familii înstărite împotriva soției și mamei lor, de teama ca adevărurile neplăcute spuse de ea să nu-i compromită . Plasată în atmosfera fetidă a unei crescătorii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
abandonată de soțul pentru care a comis cândva o crimă se răzbună împotriva rivalei, ca și a propriilor copii, din dorința de a-i provoca cea mai mare suferință bărbatului infidel. Caracterul personajelor prezintă de asemenea destule similitudini : ca și eroina mitică, Marghioala este pătimașă, capabilă de orice excese în iubire, gelozie și ură ; ca și Iason, Ionel este un profitor interesat, dornic de putere. Și alte trăsături individuale se regăsesc în cele două lucrări dramatice, de pildă cunoștințele particulare ale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
planurile malefice îi confirmă reputația de magiciană : O, pe Hecate, preaslăvita doamna mea,/ Locuitoarea vetrei mele din adânc,/ Cu care mână-n mână-am uneltit mereu [...] Începe, nu cruța nimic din știința ta. Dăruită cu o intuiție ieșită din comun, eroina lui Dumitru Radu Popescu este suspectată de cei din jur că se ocupă cu farmecele. Dida susține că e o vrăjitoare, o nebună care prezice când va ploua, cu exactitate (I, p. 615). Știind prea bine că soția lui nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fosfor... O să ne înecăm în lături, căutând să fugim de-aici, ca niște șobolani (III, p. 645). Unele argumente întrebuințate de personajele antice reapar și în versiunea din secolul al XX- lea. Notabilă este, de pildă, interpretarea sacrificiului comis de eroină mai puțin din iubire decât din dorința de a-și părăsi barbarul ținut natal pentru civilizata Eladă. Când Medeea îi reproșează lui Iason că a uitat cum și-a trădat țara de dragul lui, el îi răspunde că această acțiune i-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prin minte și Medeei : Vai mie, sărmana, moartea mi-o chem. [...] ce-aș folosi/ De-acuma, trăind ? Ba moartea, vai, vai/ Coboare să-i las netrebnicu-mi trai. În Ca frunza dudului din rai, unde acuza de nebunie planează mereu asupra eroinei, cei din jur iau în calcul eventualitatea ca ea să-și curme viața ca răspuns la înjosirile îndurate. Când Marghioala declară că mai grea pedeapsă decât cea pe care și-o va da singură nu există, Ionel ripostează : Vrei să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nici măcar în teatru, dar în viață ! (IV, p. 664), însă sinuciderea evocată de autorul elin ca și de cel român rămâne o alternativă plauzibilă. Mai multe detalii din tragedia elină se regăsesc în piesa lui Dumitru Radu Popescu. În Medeea, eroina își pune în aplicare planul de răzbunare abia după ce se asigură că are unde să se refugieze după săvârșirea masacrului. Venit de la Delfi, din mijocul cel sfânt al lumii, unde a consultat oracolul în legătură cu șansele sale de a procrea, Egeu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care țin), rugăminte suspectată de Dida drept vicleșug (E șireată, vrea un răgaz de câteva ceasuri, să-și adune boarfele... Dar trebuie să fim cu ochii în patru, cine știe ce măgărie mai pune la cale ! - IV, p. 662). Solicitarea comună a eroinelor în situație similară contribuie la apropierea lor peste secole. Instrumentele răzbunării sunt aceleași în cele două piese : focul și sabia. Medeea ezită o clipă la care din aceste arme să recurgă : Să le topesc în foc iatacul lor de miri
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înjunghie pe Dida, ca și pe Romanița și pe Marian, cu așa-zisa sabie a lui Napoleon adusă spre vânzare lui Ionel, adevărată sabie a lui Damocles (II, p. 631), care atârnă deasupra tuturor întreaga piesă. În sfârșit, cele două eroine ies din scenă în chip similar. Iason îi menește cumplitei colchidiene : Ascundă-se-n pământ, cu aripi zboare sus/ În adâncimile văzduhului, de vrea/ Să scape de pedeapsa caselor regești. Medeea își face ultima apariție pe acoperișul palatului într-un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dea seama de cauzele măcar posibile ale suferinței. Cusurul tragic îi determină totodată păcatul și pedeapsa, nemăsura lui fiind contemplată de omul măsurii, Odiseu, spre a fi remediată de zeu (p. 77). Pe o treaptă superioară de evoluție se află eroinele din Electra și Antigona. Cu ele se intră în lumea opțiunilor morale în care omul poate trece dincolo de propria sa determinare, modificând-o prin asumarea de răspunderi și prin sacrificiul de sine (p. 78). O ordine superioară, etică și spirituală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]