2,823 matches
-
realitate și un locutor unic care-l cunoaște perfect. Una dintre problemele ridicate de situația În care un celebru teoretician, nelipsit din bibliografiile de specialitate ale facultăților de Litere, ajunge să facă asemenea afirmații aberante este cea a specializării. Unui eseist ca Genette Îi lipsește deschiderea culturală - iar afirmațiile-i apar cu atît mai naive cu cît le rostește cu superbie. Studiile culturale ar spune mai mult decît naratologia, În cazul autoficțiunii (pornind de la observații formale, dar depășindu-le), și, mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca și spre asocializare Își manifestaseră prezența cel puțin doi romancieri homosexuali de prestigiu: Monique Wittig, care are 27 de ani În 1962, anul nașterii lui Anne F. Garréta, și Tony Duvert, corespondent al publicației de gen Gai Pied (alături de eseistul Renaud Camus: dar deja ne aflăm spre sfîrșitul anilor 1970). Prima primește premiul Médicis pentru romanul său Opoponax (1964), pentru a publica apoi eseul care o va lansa direct În lumea academică americană, Le Corps lesbien (1973). Despre Opoponax (nume
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și supunere a Ființei În fața Celuilalt. Aici cred că se joacă miza gîndirii lui Maurice Blanchot - aici, În Încercarea de a reconcilia poziții incomensurabile prin alăturarea unei fascinații vinovate și a unei speranțe mîntuitoare. În punctul acesta a cărui poziție eseistul francez n-a făcut decît să o aproximeze toată viața stă opera lui Maurice Blanchot, acea operă care, la fel ca la Hegel și la Lévinas, dar atît de diferit la fiecare dintre ei, se ascunde și se acoperă pentru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
, Petru (21.I.1927, Cluj - 15.IV.1997, București), poet, eseist, traducător și editor. Este fiul Călinei (n. Humița) și al lui Aurel Creția, funcționar. La Cluj, a făcut școala primară și a început să învețe la Liceul „Gh. Barițiu”. După 1940 își continuă studiile la București: Liceul „Spiru Haret” (cu
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
, Dimitrie (5.IV.1885, Galați - 7.II.1978, București), eseist, poet și traducător. Este fiul Tudoriței și al lui Constantin Cuclin, profesor de muzică. După ce urmează Liceul „V. Alecsandri” din Galați (1896-1903), devine student la Conservatorul din București (1904-1907), apoi la Conservatorul Național din Paris (1907-1914) și, tot aici, la
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]
-
1998, s-a publicat culegerea de anchete literare din anii ’30 De ce scrieți?, concepută și pregătită împreună cu Victor Durnea. Inteligență fină, împletită cu o mlădioasă rigoare, H. se distinge printr-un scris elaborat, deopotrivă precis și nuanțat, cu subtilități de eseist căruia nu-i prisosește încrederea în sine. Argumentele, și de bun-simț, și de substanță, prezente în volumul postum Atelier de istorie literară (1999), emană o delicată autoritate, cucerind prin expresivitatea ideii. Comprehensivitatea, care este însușirea dominantă, se sprijină pe o
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
DAMIAN, Theodor (28.XII.1951, Botoșani), poet, eseist și editor. Este fiul Dorei (n. Dumitriu) și al lui Gheorghe Damian. Absolvent al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, D. își ia licența în teologie la Universitatea din București (1975), după care face cursurile de doctorat (1975-1978) la aceeași facultate
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
burta lupului (1997), Aruncând mănușa (1999) o parte din articolele polemice, eseurile și studiile critice publicate în această perioadă, cărora le adaugă fragmente din interviuri sau de jurnal, precum și evocări ale unor confrați ca I. Negoițescu, D. Țepeneag, Șt. Bănulescu. Eseistul, care descifrează cu luciditate motivațiile refuzului unor creatori contemporani cu mentalitate închis autohtonistă de a lua parte la aventura spirituală modernă, militează cu argumente proprii în favoarea integrării politice și culturale europene și totodată propune o necesară reevaluare a operelor sau
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
, Nicu (18.I.1911, Bitolia, Macedonia - 2002, Fairfield-Connecticut, SUA), poet, eseist și dramaturg. Este fiul Sevastiei (n. Capidan) și al lui Ion Caranica și frate cu Eta Boeriu. Face studii primare și liceale la Turda (1919-1928), unde tatăl său era profesor de muzică. Este coleg de liceu și de facultate cu
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
Operele premiate ale scriitorilor tineri needitați, RFR, 1934, 9; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 180; Călinescu, Ist. lit. (1941), 855; Nichifor Crainic, Cronica măruntă, G, 1944, 3; Ion Ciocanu, Poezia lui Vladimir Cavarnali, „Limba română” (Chișinău), 1991, 2; Gheorghe Gheorghiu, Eseistul Vladimir Cavarnali, LA, 1992, 28 mai; Gheorghe Gheorghiu, Un mag al plaiurilor basarabene, „Moldova literară”, 1995, 139; Dicț. scriit. rom., I, 499-500; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 127-128. M.C.
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
CAZACU, Mihai (8.XI.1912, Mitocu Dragomirnei, j. Suceava), eseist. După absolvirea Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava, urmează facultățile de Teologie și Filosofie-Litere ale Universității din Cernăuți. Este doctor în teologie al aceleiași universități (1942) și doctor în științe filologice al Universității din Timișoara (1972). În anii interbelici a
CAZACU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]
-
, Nicholas (10.XI.1925, Brașov), poet și eseist. Numele la naștere era identic cu al tatălui său, Nicolae Cătănoiu, de profesie comerciant. Mama se numea Anna (n. Priester). Elev de liceu la Brașov, în 1944, anul absolvirii, C. este arestat împreună cu alți două sute de „cadeți”. Experiența dramatică din
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
CAZABAN, Theodor (2.IV.1921, Fălticeni), prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Anei (n. Checais) și al lui Louis Cazaban, inginer de poduri și drumuri. Urmează, până în 1940, cursurile Liceului „N. Gane” din Fălticeni. În 1946 își dă licența în limba și literatura franceză la București, cu o lucrare despre
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
ele foarte diverse, ca de pildă lirismul absenței, al aspirației, al așteptării ș.a. Stelele cardinale (1975) pune sub luptă patru metafore fundamentale, patru puncte cardinale ale poeziei lui Eminescu: gândirea, visul, cântecul și plânsul. Sunt examinate pe rând semnificații multiple, eseistul tălmăcind sau descoperind noi sensuri, cum ar fi gândirea echivalată cu nașterea, zămislirea, care se întruchipează în treimea demon, monarh, mag. De asemenea, visul este și el văzut ca un mod tipic de a crea, cu un rol precumpănitor în
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
melancoliei și a conștiinței tragice a lui Eminescu. Ca tipologie, Alfabetul de tranziție (1986) este o carte înrudită cu I.L. Caragiale față cu kitschul, înfățișându-l pe C. în cea mai autentică ipostază a lui, și anume în cea de eseist, care folosește din plin cunoștințele istoricului literar, adăugându-le altele, mereu bogate și noi, precum cele de istoria mentalităților, de sociologia modei, critica receptării etc., toate lăsându-se comunicate o dată mai mult într-un stil doar aparent didactic, percutant și
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
dintr-un unghi inedit vechea teză a „formelor fără fond”, ajungând la altă concluzie decât cea junimistă. Referindu-se la epoca de tranziție 1830-1860, el observă că „dorul imitației” nu se află neapărat în relații de excludere cu „duhul național”. Eseistul convoacă și aici toate artele spre a demonstra că schimbările se produc în lanț, de la modă, la mobilier și la stilul de viață, și că ele sunt variabile, după sex, vârstă, condiție socială, grad de cultură. În spirit polemic, el
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
CĂRTĂRESCU, Mircea (1.VI.1956, București), poet, prozator și eseist. Este fiul Mariei (n. Badislav) și al lui Constantin Cărtărescu, inginer. După terminarea Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Română (1980), fiind profesor, până în 1989, la o școală generală bucureșteană, apoi funcționar la Uniunea
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
, Dumitru (19.X.1957, Sângătin, j. Sibiu), poet și eseist. Este fiul Mariei și al lui Dumitru Chioar, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca în anul 1980, devenind doctor în filologie în 1999. Debutează în 1976, în revista „Transilvania”, cu un grupaj de poeme. Prima carte, Seară adolescentină
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
, Ion (pseudonim al lui Stelian Diaconescu; 24.V.1923, Rușavăț, j. Buzău - 21.VII.1986, Lausanne, Elveția), poet, eseist și traducător. Este fiul Eleonorei și al lui Mihai Diaconescu, agricultori. Urmează Liceul „B. P. Hasdeu” din Buzău (1934-1942), după care se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1948
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
bacovian. Poezia lui Bacovia are calitatea, subliniază C., de a putea fi înțeleasă în orice cultură; ea nu este însă una rudimentară, ci încearcă, prin mijloace rafinate, să construiască un „primitivism sui-generis”. Aceasta este și judecata care îl îndeamnă pe eseist să afirme că poemele de maturitate ale lui Bacovia, departe de a evidenția o sleire a puterilor creatoare ale poetului, sunt produsul unei alte tehnici de lucru decât aceea caracteristică versurilor de tinerețe, o tehnică perfect conștientizată și deliberată. Interesant
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
, Traian (21.VII.1906, Hatna-Dărmănești, j. Suceava - 4.XI.1966, București), poet, prozator, eseist și dramaturg. Este fiul Rahilei și al lui Grigore Chelariu. Cum obligațiile de serviciu, ca lucrător ceferist, îi impuneau tatălui său, Grigore Chelariu, să-și schimbe mereu locul de muncă, C. face clasele primare la Măriței, Ițcani, Suceava, ba chiar
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
, Iordan (18.XI.1924, Galați - 23.V.2006, București), prozator, poet și eseist. Este fiul Paraschiței (n. Țăranu) și al lui Aurel Chimet, grefier. A urmat Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați, terminat în 1944, după care s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită magna cum laude
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
, Pavel (23.IV.1922, Corabia), prozator, dramaturg și eseist. Este fiul Elenei (n. Crăciunescu), croitoreasă, și al lui Ion Chihaia, funcționar. Învață la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, după care va absolvi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1944). Colaborează cu pagini de proză (schițe
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
sale, cel dobrogean, văzut încă de pe acum ca o alternativă la dimensiunile existențiale „mioritice”, definite de Lucian Blaga, și chiar ca o subdiviziune particulară a specificității „bărăganice”, ilustrată de scriitori ca A. I. Odobescu și Panait Istrati și teoretizată de un eseist ca Vasile Băncilă. Există în piesa lui C. o chemare a necunoscutului, o neurastenie a stepei presimțind marea, o salvare purificatoare prin moarte din mlaștina vieții, adevărată obsesie a dramaturgului ce vrea să sugereze eliberarea continuă, până la zbor, prin scufundarea
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
cuprinde, pe lângă eseul mai amplu care dă titlul volumului și care-și propune să fie „un portret și o mărturisire”, o serie de articole care documentează aspecte periferice ori centrale ale epocii interbelice, din perspectiva temei avute în vedere. Interesul eseistului și istoricului literar pentru Nae Ionescu și grupul „Criterion” (Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu ș.a.) transpare și în Luciditate și nostalgie (1996), volum în care mai pot fi citite eseuri și schițe de studiu despre I.L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Petru
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]