4,341 matches
-
și nu cel ce trebuie să învețe (de la alții), postura secundă fiind rezervată, necondi ționat, discipolului. Exemplele istorice și culturale oferite de Steiner alcătuiesc, cum spuneam, un veritabil "film" (diacronic) al predării, populat cu personaje cînd misterioase și oculte, cînd exotice și imprevizibile. Începutul se încheagă în ceea ce autorul denumește "narațiunile hagiografice" despre Empedocle și Pitagora. Influența acestor doi guru ai antichității a fost covîrșitoare, ducînd la crearea unor școli de cosmografie, filozofie și matematică, prelungite prin filiații simbolice pînă în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ele (exegeții descriu chiar o "etapă psihologizantă" a scrisului lui Lessing), personajele nu revelă mutații majore de identitate, așa cum ai aștepta de la un autor care s-a familiarizat, volens-nolens, cu subtilitățile mentaliste și comportamentale ale omului plasat în geogra fii exotice și istorii neobișnuite. La nivelul întregii sale opere, prozatoarea rămîne ancorată în tema socială. Cînd, în interiorul filozofiei ei feministe, Lessing se interesează de femeia marginalizată de sistemul patriarhal, copleșită de "greutatea" subiectului, le trece cu vederea pe femeile marginalizate de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un excelent povestitor, ar putea remedia neajunsul, remodelînd textul și făcîndu-l perfect. Deși ezită inițial, considerînd situația nu numai ilegală, ci și imorală, tînărul profesor acceptă în cele din urmă, mai ales după ce o cunoaște pe Fukaeri, adolescentă dislexică și exotică, după toate semnele, tulburată comportamental și emoțional. Fata a fost crescută de profesorul Ebisuno, prieten și coleg cu un celebru, în trecut, militant stîngist, Fukada. Fukada s-a retras, împreună cu tovarășii săi, renumiți, unde a creat un veritabil Falanster, o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de azi (politicieni, juriști, diplomați, militari etc.Ă mizează ...pe interese economice și strategii militare, pe scheme diplomatice superficiale, Învățate mecanic În instituțiile europene și, ceea ce este și mai grav, pe o infatuare și o sfidare a tot ce este exotic și necunoscut sau, mai rău, neprofitabil. Toate aceste date sunt suficiente pentru a asigura o splendidă ratare a dialogului și pentru o nedefinită amânare a spiritului noului ‹‹Noului Umanism››, cel despre care Eliade a scris pagini revelatoare... Or, aceste Întâlniri
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și nuvela istorică înseamnă neaparat că istoria preocupă în mod sistematic pe creatorul artist. Documentarea prelabilă a autorilor acestui tip de proză artistică este necesară și obligatorie. Altfel, evenimentul vechi servește ca decor, sau numai ca element creator de atmosferă exotică. Sunt încă pline de miez considerațiile lui Georg Lukácks41: "Romane cu tematică istorică există încă din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, ba chiar, cine dorește, poate să considere prelucrările de istorie antică sau de mituri realizate în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
romanele cavalerești sau dintre cele picarești, ori pastorale (mai ales germane), gotice ori baroce. Pentru autorii respectivelor scrieri (Madeleine de Scudéry, Philippe von Zesen, Gauthier de la Calprenéde, Thomas Leland, Horace Walpole, Ann Radcliffe etc.) istoria este un pretext al aventurii exotice, de senzație, lugubre, moralizatoare sau fantastice, lipsind cu desăvârșire interesul pentru redarea veridicului întrețesut argumentat pe canavaua istoriei. Se poate afirma că, până la începutul secolului al XIX-lea, prelucrarea stilistică a expresiei supuse diferenței temporale dintre universul redat și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sunt pătrunse de un suflu conflictual intră în contrast cu percepția comună de mănăstire, asociată cu ideile de liniște și pace; zgomotul, agitația și taifasul continuu se opun tăcerii și cumințeniei monastice; numele proprii care populează acest univers și care sunt fie exotice, de o seriozitate caricaturală, frizând savantlâcul (Epistimia, Platonida, Eudoxia ș.a.m.d.), comice prin rezonanțele lor sau prin nepotrivire caracterologică, fie locale, dar conotând, precum la Caragiale (cel din lectura lui Ibrăileanu), păturile sociale cele mai puțin înclinate spre apofatism
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fructe, cucurbitacee, legume de frunze, legume de păstăi, rădăcinoase, bulboase, tuberculi, grupa verzei, condimentar-aromatice, perene și ciuperci); unii autori consideră rădăcinoasele și tuberculii în aceeași grupă tehnologică; fructele au 6 grupe tehnologice (arbuști, pomacee, drupacee, nucifere, fructe compuse și fructe exotice); b. produse semiprelucrate (materie primă pentru prelucrare în anotimpul rece); din fructe 3 sortimente - pulpe, marcuri, sucuri; din legume 4 sortimente - produse lactofermentate, acidifiate exogen (prin adaos de oțet etc), suprasărate, sucuri; comune 3 sortimente - produse semiprelucrate congelate, ionizate (iradiate
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
gențiobioză un glicozid, crocina, pigmentul care se găsește în stigmatele florilor de șofran (Crocus sativus). Este o pulbere galbenă sau brun roșcată, greu solubilă în apă, dar solubilă în alcool. Pulberea de șofran este un produs mai scump decât condimentele exotice, întrebuințat în bucătăria orientală pentru colorarea unor mâncăruri sau produse de cofetărie. Conținutul total în pigmenți carotenoidici este mai ridicat la unele legume, cum sunt ardeii lungi (30 mg/100g), ardeii gogoșari (24 mg/100 g), ardeii grași (17 mg
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
președinte al Școlii naționale superioare de peisaj, ex-emineță cenușie a lui Mitterrand și relativ proaspăt membru al Academiei franceze. Parcurs fără greșeală dinspre partea acestui creator polivalent, la care temperamentul și spiritul aventurier, responsabile cu sensul alegoriilor și al observațiilor exotice, se combină cu analistul tăios, impecabil, care-și presară operele cu teorii cerebrale, uneori în exces. De partea cealaltă, clar-obscurul unei derive baudelairiene pe fond de inteligență casantă a unui copil abandonat de părinți, absolvent șomer al Școlii de agronomie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
una din acele "zone economice speciale" pe care le-a creat Deng Xiaoping în 1980, spre a experimenta o formă de capitalism cu economie de piață, dar conducere autoritară a partidului unic. Grainville se lasă pătruns de respirația acestui laborator exotic, unde dă naștere unor personaje ale căror destine se împletesc cu cele ale noii Chine, construită pe dramele revoluției culturale pe care a trădat-o. Îi cunoaștem astfel pe profesorul și scriitorul Thomas, pe fosta sa soție Mei, pe fiica
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dezvăluie, în L'Echange des princesses (Schimbul de prințese), povestea incredibilă a negoțului franco-spaniol, din 1722, de căsătorii aranjate de juna Montpensier și de Infantă, ceea ce prinde foarte bine într-o perioadă fascinată de Suleyman Magnificul și alte aventuri de exotice de alcov. Sigur, vedetele literare sunt numeroase Jean Rolin, Marie Darrieussecq, Christophe Ono-dit-Biot sau Dany Laferrière, între mulți alții să mai semnalăm doar și revenirea discretă și delicată, dar puternică și stranie ca întotdeauna a unei alte figuri marcante de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care o adoptă César care, după periplul său disturbator prin lume nu mai dorește decît previzibilitatea, fie ea și muzeificată, a Vechiului continent. De cealaltă parte, cu Paz, avem o necontenită și veșnic neîndestulătoare căutare a noului, a palpitantului, a exoticului, a pericolului, pînă la atingerea frontierelor animalității și a căutării absolutului în adîncurile obscure ale lumii acvatice. Unul caută lumina pe culmile Olimpului, celălalt se sufocă și se cufundă în abisuri neumblate. Trist e că fiecare dintre ei își dă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
negat autoritatea externă sau caracterul absolut al diverselor imperative morale. Morala devine la rândul său un spectacol acompaniat de discursuri publicitare, care prezintă noile idealuri ale cetățeanului contemporan, între care sunt prezente programatic ideea de corp sănătos, confortul, luxul, vacanțele exotice, relaxarea prin intermediul divertismentului mediatic etc. Este de remarcat faptul că atât Baudrillard, cât și Debord plasează un loc important în economia societății moderne consumului timpului și în special consumului timpului liber. Trecerea de la timpul ciclic al societăților primitive la timpul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
realitatea au fost înlocuite de către simulacre (definite drept copii lipsite de original)"452. De asemenea, Perry consideră că sentimentul de condescendență în legătură cu acest termen și relaționarea sa cu sensul istoriei au fost subminate la Eco de o "fascinație subtextuală către exotic", în timp ce sentimentul de anxietate ce decurge din "concepția distopică asupra viitorului" la Baudrillard este înlocuit cu un "entuziasm pozitiv pentru exces"453. Această interpretare contrastează cu majoritatea comentariilor pe marginea conceptelor discutate, și care îl portretizează de obicei pe Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a călătorit de mai multe ori prin Texas în drumul său spre America"491. Cu toate acestea, ceea ce narează Baudrillard despre America nu intră în categoria amintirilor povestite de un turist care a avut o experiență nouă într-un spațiu exotic; Baudrillard se distanțează, de asemenea, și de modalitatea de a scrie despre America a altor gânditori precum Tocqueville, Emile Levasseur, André Siegfried etc., "America sa siderală fiind universul semnificanților care circulă liber (free-floating signifiers). Spre deosebire de intelectualii europeni timpurii (Tocqueville, Weber
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
driver-writer". Succesiunea rapidă a secvențelor discursive accentuează caracterul imediat și direct al percepțiilor, transformând propria scriitură într-un script sau scenariu de film, efectele textuale obținute fiind de ordinul dialecticii dintre distanțarea necesară față de spațiul american, pentru a descrie nefamiliarul, exoticul și alteritatea sa, dar în același timp înscrierea și prezentarea din interiorul acestui spațiu, pentru a conferi veridicitate și credibilitate lucrării. O referință care apare de câteva ori în text este de altfel Virilio 494, a cărui estetică a dispariței
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind aceea că doar în această modalitate poate fi teoretizată lumea contemporană. Pentru a realiza acest lucru, se folosește de jocuri de limbaj, experimente lingvistice, de îmbinarea teoriei cu elemente poetice etc.; * strategia transformării obiectului de studiu într-un obiect exotic, nou, prin extragerea lui din câmpul obișnuit al analizelor și categoriilor și prin recadrarea sa conceptuală, care îl transformă dintr-o prezență familiară într-o alteritate radicală; * utilizarea limbajului poetic, retoric, pentru a-și manifesta aversiunea față de sistemele închise și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în vederea destituirii discursului cu sens și a tuturor conceptelor ca: adevăr, obiectivitate, realitate etc.; * strategia paroxistică, a aducerii receptorului în "penultima poziție înaintea extremității", a sfârșitului, prin tehnica paradoxurilor, a afirmațiilor extreme, a repudierii categoriilor și prin căutarea necontenită a exoticului, excentricului și a locurilor necomune; * strategia ambivalenței, care, înlocuind logica bivalentă, conduce la polarizarea și tensionarea conceptelor în interiorul unui text, astfel încât acesta își pierde funcția de comunicare pentru a se deschide unei funcții-joc, ritualice; * strategia reversibilității, întâlnită în special în schimbul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Texas and Baudrillard on America", în Theory, Culture & Society, Sage, London, Newsbury Park and New Delhi, vol. 8, 1991, p. 121. 492 Ibidem, p. 126. Aici se poate descoperi și predilecția lui Baudrillard pentru America și nu pentru alte locuri exotice, precum Japonia. În acest sens, notează: "Este invers decât în Japonia, într-un anume fel. Am putea spune că în semnificantul vid putem să proiectăm un soi de bogăție totală a semnificației. În Japonia, semnele sunt foarte gravate, foarte ritualizate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Sabina o citise demult, cu pampas, indieni și gauchos. După cîteva luni, vocea străinei a început să se-audă timid. După un an, Claudia și-a dat primele examene în limba română. Bolivia era departe, un platou doldora de fructe exotice, cu piețe pestriț pictate, cu oameni blînzi, cu crucifixuri, poncho-uri și, în casele orășenilor, cu servitoare. Claudia le vorbi într-o zi despre cei patru frați ai ei mai mici. Nu-i semănau. De fapt ea le părea tuturor
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
să le vizioneze alături de colegi de clasă și, implicit, de suferință. Odată cu sfârșitul copilăriei (atât în sensul comun, cât și în sensul conferit sintagmei de Arthur C. Clarke), atunci când acest tip de distracție își pierde aura ilicită ori pe cea exotică, majoritatea evită să mai citească astfel de volume (sau să privească astfel de filme). Se crede, îndeobște, că literatura și filmele horror nu ascund talent autentic, ci doar skill de manufacturier, obișnuit să producă, în serie, metafore tocite și din ce în ce mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Nu pot încheia succinta trecere în revistă a numelor relevante pentru secolul al XVIII-lea fără a menționa contribuția lui William Beckford. Excentricul și luxuriantul său roman Vathek (1786)26 nu se înscrie în tipicul goticului, ci reifică propensiunea pentru exoticul oriental al Califului de la Fonthill, cum era poreclit autorul său. Publicată, inițial, în franceză, opera descrie aventurile rocambolești ale eroului eponim, nepot al lui Harun al-Rashid, și ale iubitei acestuia, Nouronihar. Setting-ul pare desprins din Halima, duhul Șeherezadei bântuind (și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tipic, ni se prezintă, în mod cert, o întâlnire terifiantă prin implicații. Procedeul este unul de Rahmenerzählung, Băltărețu fiind rugat să-și povestească aventura cu domnitorul țării. Sunt de reținut atât sacadarea acțiunilor expuse la timpul prezent, cât și comparația exotică: "Mavrogheni sta la fereastră; cum mă vede, sare ca o maimuță pe armăsar [...] se oprește la Colțea, descalecă, intră în biserică, se închină la toate icoanele și, când să iasă, stă la ușă și mă întreabă răstit: "Trimis-ai haraciul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Stere s-ar putea descoperi deznodământul de la mal al teribilei lupte pentru supraviețuire din valurile agitate ale apei. Peisajul ostil al Siberiei, detaliile tumultuosului fluviu asiatic Obi sau ale afluentului acestuia, Irtiș, în fine, vegetația tundrei, deopotrivă austeră și exotică, sunt tot atâtea elemente care compun setting-ul consistent al narațiunii. Detaliile sunt aproape teratologice, de respirație dantescă, iar simpla enumerare, efectuată prin parataxă, devine sugestivă: "Prin mâzga hleioasă câteva zeci de pitici, pociți și stranii, se băteau într-un vălmășag
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]