9,869 matches
-
Barbu și Al. A. Philippide. Noutățile propuse în interpretarea operei celui dintâi provin din considerarea unitară și organică a poeziei, diferită de abordarea tradițională pe etape. Principalele teme și simboluri sunt astfel văzute în devenirea lor și urmând îndeaproape poetica explicită a lui Ion Barbu. Lui Al. A. Philippide îi consacră în 1985 o micromonografie. Cartea identifică și interpretează temele și imaginile-cheie ce definesc un poet al absolutului și al „căutării nocturne”, al „visului ca modalitate de cunoaștere și categorie morală
GIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287278_a_288607]
-
de pretext, de ramă pentru ficțiune, al amintirilor este adesea mărturisit în paginile lor. În critică, G. se situează în descendența lui E. Lovinescu și Șerban Cioculescu, în general a criticii interbelice, al cărei continuator el se consideră - în chip explicit - a fi. S-a ocupat de autori dintre cei mai diferiți, cu precădere din secolul al XX-lea, mai ales interbelici ori propriu-zis contemporani. Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Mateiu I. Caragiale și I. L. Caragiale au făcut obiectul unor monografii, contribuții
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
leagă de un alt sentiment fundamental (pe care uneori îl și generează), nădejdea, noțiune constituind al doilea nucleu al bipolarității amintite. „O nădejde luminează fețele nemângâiate”, robii continuă un „drum al nădejdilor” și în suflet cresc „mugurii nădejdii”. Profetismul devine explicit: „Din geana zorilor albastre / Eu văd cum tremură și-nvie / Nădejdea visurilor noastre” (În codru). Idealul ca obiect al nădejdii ar fi dor, noroc, sărbătoare sau, în clipa (ipotetică) a realizării, stea: „Ni s-ar stinge-atunci necazul / Ce de mult
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
și februarie 1924, sub redacția lui Pamfil Șeicaru și Cezar Petrescu. De la numărul 4/1919 subtitlul este „Revistă de polemică politico-literară”, iar din 1922, „Revistă politico-socială”. Tot din 1922 director este Pamfil Șeicaru. Fără a avea, la început, un program explicit, publicația își precizează pe parcurs poziția ideologică și morală. Într-un articol intitulat Pro domo (15/1923), care va declanșa reacțiile unor gazetari (N.D. Cocea și M. Mircea în „Facla”, Tudor Teodorescu-Braniște în H.), Pamfil Șeicaru arată că revista „rezumă
HIENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
strategică a acestor lupte pentru definire (de sublimare sau de negare a statutului), esențiale pentru Înțelegerea pregătirii acestor elite, precum și a formelor de reconversie de dupa 1989. Luarea În discuție a calității acestor elite pune, pe de altă parte, În mod explicit problemă fundamentului lor social: este vorba, oare, despre o elită a clasei muncitoare (sau a claselor populare) sau despre o simplă elită funcțională, definită În funcție de posturile pe care le ocupă Într-un aparat, si care Încetează a mai fi o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din sediul Asociației Scriitorilor din București (cunoscut ca loc de tulburări); mutarea Uniunii Într-un alt imobil pentru a o separă de Asociație etc. (SRI, 1996, pp. 221-222). Această polarizare Între elită literară și «partid» nu va lua forme politice explicite decât după 1989. Ea era Întemeiata pe criterii de reprezentativitate diferite, birocratice și polițienești pe de o parte (așa cum o indică sarcina de fișare a scriitorilor trasata funcționarilor de la comitetul central sau folosirea delațiunii), sau pur simbolice (valoarea literară recunoscută
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de descentralizare, cu o mare eterogenitate a autorilor de limbă română, dispersați Între mai numeroase state și culturi: de la scriitorii romanofoni cu alte naționalități (cazurile moldovenilor și al israelienilor fiind cele mai cunoscute) la scriitorii bilingvi aparținând sau nu exilului explicit politic, fără a da uitării scriitorii germanofoni sau maghiarofoni originari din România sau trăind În România, legați de spațiul literar românesc că autori traduși și/sau În calitate de traducători. Construcția socială a intelectualilor În pofida reprezentărilor antagoniste ale ideologiei și prăpastiei care
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Gesellschaftswissenschaftler), categorie din care făcea parte după toate aparențele majoritatea publicului din sală. Comparațiile cu alte categorii sau alte grupuri de elită, În aceeași societate (În Germania, de pildă, În diferite momente istorice) sau În societăți diferite urmărește uneori scopul explicit de delegitimare a elitelor socialiste. A se vedea studiile despre RDG adunate de Hartmut Kaelbe, Jürgen Kocka, Hartmut Zwar (coord.) (1994), precum și criticile privind folosirea comparațiilor retrospective de lungă durată. Cf. și Christophe Charle (1995, pp. 85-95). Michael Voslensky a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
dar și cerința ca această optică să nu se confunde cu descrierile din exterior (în speță, ale cercetătorului). De reținut că optica exteriorului nu trebuie considerată automat ca fiind obiectivă, întrucât supozițiile axiologic-ideologice ale cercetătorului - mai mult sau mai puțin explicite - pot influența întregul demers investigațional. S-ar putea desprinde și alte prelungiri în câmpul epistemic și al sporului de deschidere și sensibilitate umană venite dinspre antropologia culturală, dar studiul grupului familial are deosebite semnificații teoretice și de intervenție practică în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
reprezentare a imaginii emice a unui grup de către un cercetător străin este, la rândul ei, o descriere etică, cel puțin ca posibilitate. Intervenția etnografului sau a sociologului se datorează faptului că, în mod obișnuit, clasificările, tipizările, „teoriile” emice nu sunt explicite. Ele trebuie deduse, construite din fragmente de cunoaștere emică de către analistul cultural și social. (Mișcarea postmodernistă în antropologie mizează aproape în exclusivitate pe faptul că raportul de cercetare al unui etnolog este în fapt un text scris pe baza realității
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
legitimată social. Mariajul diferă de alte uniuni interindividuale (cum ar fi prieteniile, familiile incomplete) prin următoarele caracteristici (apud Tischler et al., 1986): se desfășoară într-o manieră publică (și, de obicei, formală); contactele sexuale dintre parteneri figurează ca un element explicit al relației; constituie condiția esențială pentru legitimizarea urmașilor, le dă un statut social acceptat; are tendința de a fi o relație stabilă și de durată. De aceea, deși în cele mai multe societăți (țări) divorțul este permis, în nici una nu este încurajat
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
fata să se „sacrifice”, să se angajeze, să fie o nevastă grijulie (material și afectiv) pentru soțul dedicat studiului. Comportamentul ei pare altruist. Dar acest altruism nu este nicidecum un sacrificiu dezinteresat. El a fost indus de acordul implicit sau explicit (uneori chiar scris) ca după obținerea unui post, mult mai avantajos cu doctorat decât fără, beneficiile (materiale, de prestigiu social) să se împartă între soți (Lemennicier, 1988). Toate sacrificiile tinerei soții (nu se mai întâlnește decât rar cu prietenele, se
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
relațiilor familiale, ceea ce înseamnă nu numai normele morale propriu-zise (respectul, loialitatea, cinstea etc.), ci și concepția mai largă despre viață, despre membrii și valoarea lor, despre responsabilitate. Gurman și Kniskern (1991) afirmă că terapia contextualistă reprezintă una dintre puținele încercări explicite care vizează atât terapia individuală, cât și cea sistematică (vezi 9.3.4.). Pe de altă parte, tocmai pentru că practică un gen de eclectism teoretic, ea nu este tratată îndeobște ca orientare distinctă. • Perspectiva familie-sistem social mai larg (J. Coppersmith
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ierarhică nu este însă una imuabilă, ea se schimbă în funcție de activitățile, evenimentele, episoadele familiale și de schimbarea de calitate a membrilor familiei (venituri, sănătate etc.); - sistemul familial, cu structura sa pe orizontală și verticală, funcționează după anumite reguli, implicite și explicite, cu privire la interacțiunile dintre membrii săi. Dacă regulile sunt rigide, există contradicții între reguli, structuri, roluri, comportamente, probabilitatea de apariție a tensiunilor fiind foarte mare. Foarte nocivă pentru membrii familiei este combinația între regulile rigide, dar netransparente (neexplicite); - dimensiunea fundamentală a
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o analiză a divergențelor perspectivale și o negociere a lor. Evitarea comportamentelor și a interpretărilor pe baza drepturilor asumate, a „tiraniei lui trebuie”. Conflictele apar și mai des între cei doi parteneri atunci când regulile și conținutul lui „trebuie” nu sunt explicite. Cel ce practică reguli rigide și „tirania lui trebuie” asimilează încălcarea regulii de către partener cu ofensa la adresa lui: „Nu m-a așteptat cu masa pusă, nu-i pasă de mine”. • Încercarea de a conștientiza ce scheme și mecanisme de gândire stau
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
un poet al muncii și al libertății), I. Șerbeanu (G.B. Shaw și H.G. Wells, de asemenea un act de revendicare ideologică, în virtutea categoriilor estetice de satiră și utopie practicate de cei doi autori). Apar voci susținând un discurs ideologic marxist explicit: Ion Vitner, Mihai Novicov. Se fac traduceri din lirica rusă. Cronică plastică este semnată de Eliza Repețeanu. Rubrică „Vitrină cărților” cuprinde cronici, recenzii, semnalări de carte. Alți colaboratori: Marin Sârbulescu, Eugen B. Marian, Gh. Niculiță. C.Tt.
REVISTA MUNCII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289234_a_290563]
-
REVISTA ORĂȘTIEI, publicație apărută la Orăștie, săptămânal, între 13 ianuarie 1895 și 5 ianuarie 1900. Director și editor: Aurel Popovici-Barcianu. Subintitulată „Organ social, economic și literar”, R.O. este, inițial, o gazetă fără preocupări politice explicite, care publică articole de informație sau știri și reproduce multă literatură din periodicele din Regat. Începând cu 16 noiembrie 1895, având o difuzare satisfăcătoare, devine în primul rând politică, susținând cauza națională românească. Se militează, în tradiția „Gazetei de Transilvania
REVISTA ORASTIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
din 1936 publicația înregistrează o sensibilă scădere, pierzând din substanță și din colaboratori. Eugen Ionescu debutează în numărul 1/1927 cu poezia Copilul și clopotele, o sinestezie simbolistă de tip macedonskian, urmată de Crinii și de Copacii, un poem de explicită filiație bacoviană, Bujorii albi, un rondel macedonskian, precum și de o Elegie dedicată lui Horia Roman. Poezie de factură simbolistă scriu Horia Roman, Ion Călifar, Alfred Moșoiu, poeme clasice (îndeosebi pasteluri) - C. Fântâneru, Al. Popescu, Mihail Steriade, iar poezie tradiționalistă - C.I.
REVISTA LITERARA A LICEULUI „SF. SAVA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
paginile. Pe lângă studii, se desfășoară și lungi serii de editoriale pe teme de istorie, geografie și învățământ, caracteristice fiind clișeele, sintagmele-lozincă și formulele de discurs bazate, toate, pe ideea de național, renaștere românească, mesianism istoric și politic, cu rădăcini, uneori explicite, în programele culturale ale lui Mihail Kogălniceanu și în dezideratele revoluției pașoptiste. Poemele din R.M. evoluează de la un romantism minor, posteminescian (Tiberiu Crudu, sub pseudonimul T. Mârza) până la clasicismul livresc (G. Tutoveanu), de la simbolism (George Voevidca), uneori de nuanță decadentistă
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
importante ale culturii românești, mereu în pas cu actualitatea literară și critică, textele care dau substanță acestor rubrici reprezintă elementul esențial ce contribuie la acreditarea revistei ca una dintre cele mai influente ale epocii. Primul număr apare fără un articol-program explicit. Declarațiile de intenții se regăsesc însă în câteva luări de poziție ulterioare, precizând orientarea revistei și zonele de interes către care se îndreaptă atenția acesteia. Astfel, în nota intitulată Paul Zarifopol (6/1934), semnată de redacție la moartea redactorului-șef
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
Aiud, lunar, din martie până în iunie 1930, având ca redactor pe Ovidiu Hulea, ca secretar de redacție pe Emil Giurgiuca, iar ca director administrativ pe G. Avramovici (administrația și editura la Arad). Deși în articolul-program fondatorii refuză orice ideologie literară explicită, ei își exprimă totuși intenția de a continua o anumită tradiție a culturii transilvănene și preferința pentru o literatură „în care se înveșmântează etnicul nostru”, promițând să încurajeze năzuințele „de a tălmăci marele suflet al națiunii”. Orientarea tradiționalistă este evidentă
ROMANIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289320_a_290649]
-
însă spiritul coordonator a lui C. Diaconovici. Programul politic al acestui lunar politico-literar este - în mare - cel al Partidului Național al Românilor din Ungaria și Transilvania, așadar revendicativ față de puterea statală din monarhia dualistă. Legăturile cu conducerea partidului nu sunt explicite, pentru a nu atrage atenția oficialității, dimpotrivă, uneori, prin comentarii critice, se manifestă o oarecare independență față de șefii organizației politice. Totuși, relații strânse cu aceștia sunt sesizabile, semnificativ în acest context fiind faptul că odată cu interzicerea Partidului Național dispare și
ROMÄNISCHE REVUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289348_a_290677]
-
mijloacele sugestiei, ale reinterpretării mitului și ale parabolei, stări difuze, deschideri spre insolitul din cotidian, proiecții în fantastic și mister (Acvariul, Dispărând într-o bună zi, Ninge pe contrabas, Vară indiană, Dimineața unei nimfe, Întoarcerea lui Odiseu). Dimensiunea experimentală rămâne explicită în câteva tablete eseistice, transpuse în registru epic (Joc secund, Cuvintele), în filigranul cărora se pot citi confesiunea de atelier și crezul estetic al scriitorului. Latura autoreflexivă a prozei lui R. este constitutivă romanelor, mai elocvent în Febră vesperală. Condiția
RUNCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
literaturii române de condamnare a războiului, versurile sale oferind imaginea unui prim material, insuficient prelucrat artistic, regăsit în poeziile de gen ale lui Camil Petrescu. Dacă proza și mai ales versurile i-au fost comentate în câteva cazuri cu ostilitate explicită, autorului reproșându-i-se „brutalitățile senzuale”, „decadentismul modern”, „nota morbidă”, „indiferentismul estetic”, „nihilismul formei” și chiar „denigrarea neamului” prin zugrăvirea procesului de dezumanizare la care este supus luptătorul din tranșee, dramaturgia - Omul de prisos (1921), Teatru. Creditorii, Șacalii, Turmele (1922
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
spirituale și determină un anumit profil al personalității. De fapt, între cultură - înțeleasă în sens larg - și structura personalității indivizilor ei subzistă un permanent circuit cauzal, ceea ce asigură celor două entități o relativă stabilitate și unitate în timp. Implicit și explicit, contextul sociocultural propune un model de personalitate, o personalitate de bază, adică tipică, reprezentativă pentru o anumită cultură. Conceptul de personalitate de bază a fost lansat în antropologia culturală de Abraham Kardiner (1939) și utilizat apoi drept cadru teoretic în
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]