3,497 matches
-
întotdeauna nopțile nedormite, excesele, alcoolul, femeile, fără a-i afecta mobilitatea facială, de iepure (ne împuia capul cu aventurile lui și habar n-am cum trecea clasa). Altul, cu nume românesc, dar despre care se șoptea că este evreu, avea faimă (tot șoptită) de homosexual (fără altă precizare); mie mi se părea, după figură, cam libidinos. Pentru că îl consideram deci și eu homosexual, îmi era cam silă să vin în atingere fizică cu el. Atingerea fizică de K. (într-un fel
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de „strălucirea“ mea, să nu se ocupe de mine cu severitatea acordată celorlalți elevi, mai norocoși astfel la învățătură decât mine, deși lor nu le-a folosit la nimic limba Eneidei. Nu mă îndoiesc că aici, ca și la Aiud, faima mea se datora împrejurării că, unicul devorator de cărți fiind, mă detașam net în această privință de ceilalți. Cu mintea ageră, ce-i drept, eram în stare, datorită bogăției informațiilor, de cele mai năstrușnice asociații de idei, încât nu se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
totdeauna punctul meu slab, fiindu-mi adesea tot atât de antipatică precum trigonometria - a însemnat totuși un mare succes. Datorită profesorului de română, care, deși nu-mi fusese dascăl, mă știa, căci provenea de la Liceul „Dr. C. Angelescu“ și care, cunoscându-mi faima, voia s-o reflecte asupra școlii întregi, impresionându-l pe președinte cu performanțele mele. Mă prevenise în acest sens, dar nu se putea prevedea reacția președintelui comisiei, vestitul matematician Petre Sergescu. Mătăhălosul Sergescu, cu fața lui mare și rotundă, profesor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
D’Alembert, Boulanger, Rouelle, Le Chalotais și tot el i-a expulzat pe iezuiți. Când comparăm cruzimea iezuiților față de Port-Royal cu blândețea enciclopediștilor, se vede bine diferența dintre regnurile, moravurile și inimile celor doi regi. Cel dintâi era lacom de faimă și lua zarva drept glo rie; al doilea era un om de lume care făcea meseria cea mai urâcioasă ăaceea de rege) cu cât mai puțină tragere de ini mă îi stătea în putință. Nu se va găsi multă vreme
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
lui cum asiști la pierderea unei partide. Într-adevăr, supliciul acestui mizerabil a fost mai degrabă pedeapsa unui plan neizbutit, decât o satisfacție pe măsură pentru regi, pentru popoare și pentru morală. Ea, femeia aceasta, a luat asupră-și povara faimei lui și ea, recunoscându-se drept cauză a atâtor nenorociri și a atâtor crime, nu-i lasă decât titlul de abject instrument al unei furii care mai durează încă, fără să fie în stare nici să plângă, nici să roșească
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
În Rămășițele zilei, America privește cu îngăduință Anglia, ca pe un aliat în mizerie. În Artist al lumii plutitoare, America domină o Japonie cu capul plecat. Artistul îngenuncheat spre sacrificiu, artistul lumii plutitoare dispărute este Masuji Ono, fost pictor cu faimă în timpurile militariste de dinainte celui de-al Doilea Război Mondial, dezastru după care Japonia și-a schimbat cu totul politica veche. Lumea plutitoare este lumea plăcerilor de la lăsarea serii, pe care Ono a învățat să le picteze de la Mori-san
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cowboy-ii și visează să fie ca Popeye the sailorman, în ciuda explicației lui Ono că un samurai e cu mult mai demn. Prins și strivit între încercările celor două fiice ale lui de a da uitării, de a șterge vechea lui faimă și neștiința totală a nepotului lui în ce privește vechea Japonie, Masuji Ono e neputincios. Tot ce poate face e să-și amintească lumea plutitoare a tinereții, să viseze trecutul și faima apusă, toate pierdute și disprețuite de prezent. Nu mărturisește, însă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui de a da uitării, de a șterge vechea lui faimă și neștiința totală a nepotului lui în ce privește vechea Japonie, Masuji Ono e neputincios. Tot ce poate face e să-și amintească lumea plutitoare a tinereții, să viseze trecutul și faima apusă, toate pierdute și disprețuite de prezent. Nu mărturisește, însă el trăiește o tragedie, adânc ancorată în tragedia țării lui, dar și a propriei îmbătrâniri în același timp. Intriga romanului se concentrează asupra căsătoriei fetei mai mici a lui Ono
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în intenția lui. Pe când era membrul influent al unui comitet de stat, Ono l-a turnat pe Kuroda. La vremea aceea, Kuroda milita pentru direcția în care Japonia merge în prezent. Kuroda este deci omul prezentului, influent, cu putere și faimă, cum a fost și Ono cândva. Ono ar vrea să ne convingă că pictorul Kuroda e un nerecunoscător, că nu are dreptate să-i întoarcă spatele. El își ordonează amintirile în așa fel încât să fim de partea lui, și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
apropie de sfârșit, cred, și îmi tot spun că n-are importanță. Ce contează? Dar când mă gândesc la toată bucuria ei ce tristețe. Cândva toată lumea respecta cărțile și lectura. Acum nu se mai respectă nici literatura, nici educația, ci faima scriitorului. Ce păcat. Pierdută într-o lume a cărei filozofie a disecat-o în multe romane, pe care a prevăzut-o prin tot ce a scris (Doris Lessing este, înainte de toate vizionară), bântuită de spaima că omul se poate spulbera
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeziei abia le slăvise. M. Beniuc departe de a fi fost un naiv sau utopic, renunțase să mai nutrească la vârsta avansată pe care o avea speranța reînnodării creației sale științifice întrerupte în Germania, activitate care i-a adus o faimă internațională și recunoaștere de neegalat de nici un alt psiholog român până în zilele noastre. Provocarea îi fusese făcută cu mult înainte, la începutul anilor '50 când, profesorul său, J. von Uexkull, refugiat în Elveția, i-a propus într-o scrisoare să
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Fadeev, și micul Pavel Morozov, care-și denunțase părinții trebuiau să fie un exemplu pentru pionierii români. Pentru o vreme, realismul socialist importat din URSS a șters până și amintirea marilor autori ruși ai secolului al XIX-lea, a căror faimă rezistase în mințile noastre, în ciuda războiului cu URSS. După reformele din 1948, rusa a devenit obligatorie în școli, ca primă limbă străină. Se predau cursuri de limbă rusă la orice colț de stradă, ca să zic așa, în fiecare întreprindere și
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
căutat cu orice preț să împiedice noile căutări. El a pus în acest negativism toată autoritatea Bisericii, fără să bănuie că-i pune în joc, pentru veacuri, prestigiul. Această intoleranță s-a manifestat în domeniul culturii prin două instituții de faimă inegală: Inchiziția și Indexul. Inchiziția a fost îndreptată împotriva ereticilor față de dogma religioasă, dar și împotriva ereticilor față de dogma științifică. Dacă ar fi să dăm crezare unui autor anticatolic ca J. W. Draper. profesor la Universitatea din New York, care a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
său se bazează pe probe pur franceze, așa încât următorul glas de revoltă nu e atât împotriva străinilor cât împotriva conaționalilor săi: „Aceste mărfuri fabricate de virtuoși străini nu se scurg în Franța, ci peste hotare, dar contribuie să ne sporească faima de imoralitate și aduc cel mai mare rău literaturii naționale, adevăratei arte franceze. Noi apărem ca marii furnizori de pornografie mondială și „carte franceză”, „gravură franceză” au sfârșit prin a deveni sinonime cu carte rea, cu gravură indecentă și corupătoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
carierei sale literare, Carlyle scria cu totul altfel și fiindcă nu izbutea să atragă atenția asupra cărților sale, s-a pornit cu înverșunare să-și făurească un stil, care să izbească violent atenția cititorului. E stilul ce i-a adus faimă universală și el e rezultatul calculului artistic cel mai conștient cu putință. Exemplele se pot înmulți, dar e suficient pentru a vedea că stilul personal nu e imprimat în operă ca o pecetie existând aprioric în matca stilistică. Pe de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de avantajul surprizei; ex.: dacă adversarul doarme, îl trezește și apoi îl ucide în luptă dreaptă;dimensiunea voinicului se acoperă cu conceptul cavaleresc despre putere și inteligență (fortitudo et sapientio); - este un om dispus oricând să - și pună în joc faima pentru un scop nobil; - nu pretinde vreo recompensă; - (!!) recompensa este totuși mobilul plecării pe drumul aventurii; - el nu este în slujba nimănui sau la ordinele cuiva;totul depinde de propria sa voință; - are o disponibilitate eroică, un preaplin de forță
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o viață retrasă, urăște luxul și petrecerile și, din această pricină, este adesea mustrător față de fratele și nepotul său, Iancu". Și în final, în aceeași manieră, consemnează: "Nicolae îndoaie mai bine fraza decît fratele său, Alecu, aspirînd la rafinamentul și faima tatălui. Nu ajunge la formule memorabile, versurile rămîn uscate, prea dialectice pentru gustul modern. Nu este mai puțin adevărat că în confesiunile lui stăpînite putem descoperi un capăt al poeziei de concepție de mai tîrziu. Treaza plăcere este un prim
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
camerei de agricultură, de industrie sau al oficiilor de plasare a forței de muncă ori ocupînd un post în administrația comunală. Nu se pot spune prea multe despre această situație, exceptînd poate faptul că funcționarul de partid și ziaristul au faima proastă a unor "declasați". Ei sînt mereu tratați drept "scribi cu simbrie", respectiv "vorbitori cu simbrie", chiar dacă nu li se spune în față acest lucru. Cine se simte lipsit de apărare în fața unor asemenea situații, cine nu știe să-și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
zile. A.N.: De ce e frumos să fii reporter de direct? C.Z.: E frumos pentru că în fiecare zi te întâlnești cu o altă situație. Nu apuci să te plictisești. E o meserie frumoasă, spectaculoasă, bănoasă, îți aduce și ceva faimă, ceva notorietate. E un cumul de chestii bune care mă face să fiu și la 34 de ani reporter. Nu știu cât timp o s-o mai fac, dar cât o voi mai face, o să încerc să o fac bine pentru că îmi place
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
și-a dat seama că nici bani nu cîștiga așa cum visa, și nici mare succes nu avea. La un moment dat, începîndu-i să-i placă ceea ce făcea, și-a propus să nu mai alerge în primul rînd după bani și faimă, ci și-a pus ca prim obiectiv să devină un bun actor, un bun meseriaș în branșă, dacă se putea chiar cel mai bun. Punînd în prim plan perfecționarea sa ca și meseriaș, după un timp a constatat că începe
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
rf de o friz? de arcuri ornamentale. Acoperi?ul este, �n general, cu ?arpant?, ca �n Șan Paragorio, Noli, 1040 1060; �n vreme ce la Santa Maria Magiore din Lomello (1025-1040) colateralele ?i absida au bol?i cu muchii. Datorit? faimei lor, constructorii lombarzi vor lua locul ateliere-lor r?sp�ndite peste tot, din Catalonia p�n? �n Proven?a ?i p�n? �n Burgundia ?i Renania. Stau m?rturie, �n Burgundia, colegiul de la Chatillon-sur-Seine, �ntemeiat? c?tre 1015, sau aba
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
dar de o elegan?? lipsit? de afectare �n �mbin?rile interioare ?i �n mobilier. Tot un astfel de demers arhitectural global, integr�nd structur?, decor ?i echipamente diverse este ceea ce preco-nizeaz? belgianul H. Van de Velde (1863-1957), care-?i asigur? faima european? conduc�nd, cu �ncepere din 1901, ?i construind, �n 1906, ?coală de Arte Decorative de la Weimar (Germania), devenit?, �n 1919, Bauhaus. F?r? s? �ncerc?m s? for??m lucrurile, pare legitim s? punem la un loc mi?carea
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
profundă lui viziune asupra vieții, bogăției, puterii, asupra a orice este măreț și onorabil, sublimitatea și farmecul Muzelor, dar, mai presus de toate, demnitatea bardului. În consecință, în poemele sale, el nu este prea preocupat de onoarea eroului a cărui faima o răspândește în acest fel, cât să se facă el însuși auzit, ca poet. Nu el are onoarea de a cânta laude învingătorilor, ci ei au dobândit onoarea de a fi devenit subiecte ale versurilor lui Pindar. Măreția sufletului constituie
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
știu dacă el a existat vreodată, cu toate acestea, eroii lui continuă să trăiască, nemuritori; în timp ce eroii lui Pindar sunt, pentru noi doar niște nume, în timp ce el însuși, slăvindu-se și onorându-se singur, ne confruntă că un poet excepțional. Faima eroilor lui nu este decât un apendice la faima poetului liric. [...] Pindar care, în această sfera atinge culmea perfecțiunii [s.n.]...73. Că Rimbaud face "știință", Barbu nu are nici o îndoială, pentru că poetul francez procedează, ca un savant autentic: odată ce a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
eroii lui continuă să trăiască, nemuritori; în timp ce eroii lui Pindar sunt, pentru noi doar niște nume, în timp ce el însuși, slăvindu-se și onorându-se singur, ne confruntă că un poet excepțional. Faima eroilor lui nu este decât un apendice la faima poetului liric. [...] Pindar care, în această sfera atinge culmea perfecțiunii [s.n.]...73. Că Rimbaud face "știință", Barbu nu are nici o îndoială, pentru că poetul francez procedează, ca un savant autentic: odată ce a descoperit legile domeniului de observație, "își propune să extrapoleze
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]