2,723 matches
-
care antrenează redefinirea sensului pe care îl dăm relațiilor sociale) și la apariția de noi mituri ale progresului, "mari povestiri" care vor dispărea la rândul lor"324. Paradoxul zilelor noastre este acela că dezvrăjind lumea de vechile mituri, credințe și fantasme, trăim în plină ficțiune, o ficțiune prin imagini. Aceasta, crede Marc Augé, nu se sprijină pe o seamă de revalorizări simbolice, ci este semnul unui deficit simbolic de care suferă lumea noastră. Este la modă să o numim lume a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fie sub forma unor practici magico-religioase specifice, fie camuflată în cele mai onorabile studii probabilistice și cercetări sociologice, psihologice, în ședințe de psihanaliză etc. Esența căutărilor umane rămâne mereu aceeași, în timp ce imaginarul colectiv construiește mereu noi și noi reprezentări, valorizări, fantasme și mituri. Din perspectiva sociologiei lui Vilfredo Pareto, prezența fenomenelor divinatorii și audiența lor pe piața românească ar putea fi înțeleasă astfel: fenomenele divinatorii nu sunt decât reziduuri (superstiții, practici, credințe), nu derivații asemenea doctrinelor religioase. Deși ambele se înscriu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
331 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, traducere de Tatiana Mochi, București, Ed. Humanitas, 2000. Autorul constată că "orice acțiune posedă o dimensiune imaginară, într-un evantai foarte larg, care se întinde de la ipoteza ce-și așteaptă verificarea până la fantasmele cele mai insolite. Temele sale sunt rebele decupajelor tradiționale: epoci istorice, civilizații, domenii particulare ale istoriei. (...) Fiecare perspectivă aspiră la globalitate. Fiecare este susceptibilă să structureze o istorie globală. Istoria imaginarului este una dintre aceste perspective, capabilă să ofere o
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
se co munică prin sintaxă poetică originală, prin inovații stilistice și prozodice, prin limbajul unic care „atribuie cuvântului o forță cosmogonică și existențială“ (Al. George). - VARIANTA 8 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Matei Vișniec, Ultimul Godot) 1. sinonime: himeră - iluzie, fantasmă; să vorbim - să comunicăm, să dialogăm 2. În replica selectată, punctele de suspensie au rolul de a reliefa discursul aluziv, mar când implicarea afectivă a personajului. În contextul discursului scenic, marchează gra fic un element paraverbal, pauza expresivă, conotând dezamăgirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
profunzimilor extra-conștiente, nu recunoaște funcția specifică a instanței supraconștiente. Ea se vede obligată să explice simbolul lui "Dumnezeu" cu ajutorul simbolisticii sub-conștiente. Termenul de "subconștient" nu este însă decît un mijloc de localizare a intențiilor motivante, în măsura în care acestea evită controlul conștient: fantasmele rătăcirii, iluziile pseudo-consolatoare, care, refulate datorită faptului că sînt supraîncărcate cu culpabilitate, reclamă obsesiv satisfacerea lor ireală, căutată în jocurile vane ale imaginației exaltate patologic. Este oare simbolul lui "Dumnezeu", așa cum pretinde Freud, un produs al refulării, al unei imaginații
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de domeniul în care a devenit acesta celebru (religie, arte, politică etc). Nimic nu este mai util chiar mai important în acest context decît înțelegerea procesului de agravare a motivațiilor vanitoase susceptibile să facă din orice personaj-călăuză o imagine, o fantasmă exaltată și exaltantă, putînd în ultimă instanță duce la identificarea delirantă, care are în nebunia mistică sensul identificării cu Iisus. Este suficient ca respectivul credincios să înceapă să VREA să-l imite pentru ca acesta să-și traseze sarcina exaltată, motiv
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolul ce personifică "Divinitatea" și, prin imaginea transcendentă a "Divinității-Judecător", originea valorilor într-adevăr imanente din punct de vedere biogenetic. Idealul se impune de la sine vieții, căci este unica posibilitate a manifestării unei morale naturale: dragostea de eul esențial în locul fantasmei vanitoase. Dragostea autentică de sine este acceptarea necesității de a lupta introspectiv împotriva autosupravalorificării vanitoase legate de devalorizarea excesivă a celorlalți. Acceptarea aceasta este contrariul indignării, ale cărei meditații agravează permanent resentimentele, trăsătură caracteristică a introspecției morbide. În lupta eului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe cel de lîngă tine" este identică cu formula înscrisă pe frontonul templului lui Apollo: "Cunoaște-te pe tine însuți". Pentru a ajunge să ne cunoaștem autentic, trebuie să întrevedem și în final să cunoaștem diferența dintre eul esențial și fantasma vanitoasă. Această cunoaștere nu este dobîndită imediat. Trebuie să educăm pas cu pas privirea introspectivă. Ne introspectăm involuntar și incontrolabil pe tot parcursul zilei. Cum să nu cazi în capcana meditațiilor spectaculoase și îngăduitoare față de sine, hrana preferată a acestora
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-i-se importanța (din motive politice, mediatice sau carieriste), nici negată într-un mod angelic". Cartea de față va face întocmai. Dar efortul nostru critic nu se va reduce la tentația mereu prezentă de a nega victimele etichetându-le prin fantasma insecurității. Refuzul senzaționalismului nu este decât o modalitate de a descrie mai bine banalitatea violenței în școală și de a-i sesiza mai bine implicațiile psihologice, sociale și politice. Bineînțeles, este îngustă calea între "criminalizarea" faimoaselor "clase periculoase" și "victimizarea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Merită chiar și Palme d'Or la Cannes. Vom lua așadar, pentru început, SUA ca ideal tip de țară pentru violența letală în școli, ca să comparăm această punere în scenă cu realitatea statistică, mai rece, dar singura capabilă să spulbere fantasmele. Despre violența letală în școli Ca tuturor (afară, desigur, de membrii National Riffle Association), îmi place foarte mult filmul lui Michael Moore Bowling for Columbine. A devenit un model al genului tocmai pentru, de exemplu, modul în care-l prinde
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
reziste logicii strict represive. Am arătat-o suficient: există, fără nici o îndoială, o parte de exagerare în reprezentarea violenței în școală, iar lucrările științifice trebuie să contribuie la măsurarea importanței acestei exagerări, totuși fără să împingă victimele în infamanta categorie "fantasma insecurității". În privința aceasta, avem o sarcină de vigilență științifică. Activitatea cercetătorilor constă în a demonstra că trebuie să rezistăm tentațiilor ultrasecuritare care se alimentează din fapte excepționale. Prima sarcină este o cuantificare alternativă a acestor fapte diverse, care permite relativizarea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Riscurile explicațiilor prea globalizante este uitarea victimelor, devenite până la urmă supărătoare. Nu văd în numele cărui milenarism pseudorevoluționar ar trebui să ne mulțumim a le deplânge sau a le închide în stavilele unui dolorism milos sau ale unei negări savante prin "fantasma insecurității". Construcția unor cercetări asupra violenței în școală este o necesitate deopotrivă etică și politică și, susțin eu, comunitatea științifică europeană și mondială este pe cale să se organizeze pentru a răspunde acestei necesități. Această organizare se poate face cu ajutorul puterilor
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un mod de a le uita prin banalizare. Dacă e necesar un lucru în legătură cu violența din școală, acesta îmi pare a fi, la încheierea capitolului de față, o evaluare deplină și veridică. Este singurul mod de a scăpa atât de fantasma panicardă, cât și de cea inversă, a negării liniștitoare. Navigarea rațională între aceste două piedici necesită o abordare prozaică, pragmatică și diagnostică: dacă violența în școală există, trebuie să știm s-o contabilizăm, cu un grad suficient de probabilitate. Capitolul
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
găsească, din tot felul de motive: carierismul experților și funcționarilor, subvențiile sperate de instituțiile internaționale, dorința de a avea propria violență în școală, ca toată lumea? Trebuie întocmit un plan de urgență împotriva unei probleme care "crește" sau trebuie dezumfla o fantasmă? Într-o țară unde resursele financiare sunt rare, investirea acestora în politici publice importante necesită o reflecție prealabilă (un diagnostic independent). Toată lumea în afară de FMI va fi de acord asupra faptului că în Africa trebuie să se investească în educație. Dar
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
reală a violenței în școală; • nu există o creștere a acestei violențe (ba chiar se produce o diminuare a ei), dar o mutație a raportării contemporane la violență face ca aceasta să fie suportată mai greu; • e vorba de o fantasmă a nesiguranței, de o manipulare politică și mediatică. Cum să te hotărăști între aceste trei căi dacă nu dispui de baze de date repetate în timp? Or, trebuie subliniat o dată în plus, cu excepția rapoartelor foarte incomplete și vechi pe care
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ne împiedică să cunoaștem numărul gărilor prin care a trecut pe parcurs". Noi nu eram mai avansați și era ușor de văzut problema prin prisma ideologiei sale politice sau a intereselor sale imediate: negare și clasare în genul infamant al fantasmei nesiguranței, vituperări față de permisivitatea guvernului, generalizări pripite despre decăderea moravurilor. Era o capcană mortală pentru stânga aflată atunci la putere și pentru miniștrii săi de la Educației. O capcană din care ea n-a scăpat, dar în care au căzut și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
patru milioane, dintre care o mare parte clasate fără cercetare. Constatarea este valabilă și în Statele Unite sau Canada. Victimele acestor infracțiuni netratate rămân cu o impresie de dezordine și violență într-o lume prost reglementată. Modelul psihosociologic al insecurității ca "fantasmă" este așadar pus la îndoială: departe de a fi o îngrijorare nejustificată într-o perioadă de rarefiere a criminalității (Chesnais, 1981; Dulong, 1983), insecuritatea este legată de fapte care, din cauza numărului foarte mare, nu pot fi tratate de puterile publice
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ține de o necunoaștere aproape totală a literaturii franceze asupra acestui subiect. Incivilitatea nu servește niciodată la minimalizarea violenței și delincvenței sau la judecarea greșită a importanței insecurității resimțite, dimpotrivă. Ea ne-a permis să scăpăm de aporiile ținând de "fantasma insecurității", care blocau cercetarea centrându-se exclusiv pe infracțiunile sângeroase și astfel demonstrau cu ușurință că accentuarea "sentimentului de insecuritate" însoțea, în fapt, o diminuare a violenței. Arătând importanța în experiența victimară a micii delincvențe netratate, ea a deschis calea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Politic, pe de o parte, și psihologic, pe de alta, noțiunea pare abuzivă și periculoasă. Sunt perfect de acord: uzul comun al termenului de "incivilitate", deschis de ambiguitățile uzului științific, poate fi foarte periculos. Dacă refuzăm comoditățile conformiste din modelul "fantasmei insecurității" nu înseamnă că trebuie să considerăm orice reprezentare a violenței străină de o posibilă exagerare; am ilustrat abundent acest lucru în primul capitol al cărții. Utilizarea excesivă a noțiunii de incivilitate antrenează o supracalificare a dezordinilor sau indisciplinelor, accentuându
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dificultate este că nu cunoaște modul în care se construiesc cuvintele științelor umane, acel "lexic imposibil", după formula lui Passeron (1991, p. 31). A treia dificultate este că ea cantonează experiențele de teren care contribuie la desemnarea violenței în categoria fantasmei sau a virtualului. Prima dificultate este evidentă: delimitarea delincvenței în Codul penal este relativă, deoarece codul însuși este relativ, deci nu reprezintă o bază mai sigură pentru a evita pericolul relativismului, după cum am văzut mai sus; nu vom mai reveni
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
necunoaștere a mecanismelor de elaborare a unui vocabular în științele umane. Pragmatica limbajului, care merge în această privință pe urmele lui Wittgenstein, contestă chiar ideea de "concept": nu există definiție eternă într-un vocabular adecvat obiectului. E un fel de fantasmă a atotputerniciei să crezi că poți îngloba total un obiect într-un cuvânt. Cuvântul, utilizările acestui cuvânt nu sunt niciodată decât descrieri situate, limitate la puncte de vedere, descriind imperfect lucrurile. Filosoful american Richard Rorty a tras poate concluzia ultimă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
operațiuni de cercetare. Nu poate exista o cunoaștere totală a obiectului violență a violenței în școală ca fapt social -, deoarece nu putem avea decât reprezentări parțiale ale ei și trebuie s-o acceptăm ca atare, altfel ne-am închide în fantasma omniscienței. Se remarcă aici o primă posibilitate de a depăși anumite clivaje și divergențe, arătând că diferențele de puncte de vedere permit o pluralitate de perspective și de reprezentări, iar abordarea internațională este de o imensă bogăție în această privință
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a definiției restrânse este că le refuză actorilor puterea de a-și numi singuri experiența. Dacă definirea violenței de către actori nu corespunde unei definiții restrânse savante sau oficiale înseamnă că trebuie să-i reducem pe actori la categoria infamantă a "fantasmei insecurității"? Trebuie să excludem din câmpul violenței studiate experiența pe care ei o numesc violență? Câmpul semantic este un câmp de putere unde legitimitatea desemnării este esențială. Chiar ideea unei definiții "universale" sau eterne este în sine o confiscare a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școlare: dacă violența ar fi prezentă peste tot și nedeterminată social, cum pretind unii cercetători, atunci nu se explică dorința de a fugi de anumite școli și de anumite zone, decât dacă-i socotim pe profesori niște jucării vânturate de fantasma insecurității. Prezentarea succesivă a factorilor comunitari și a efectelor legate de școala însăși nu trebuie așadar să-i inducă lectorului impresia de divizare a factorilor de risc. Avem de-a face aici cu un veritabil sistem etiologic, care nu se
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
adică o creștere foarte limitată de 2,5%. Creșterea sentimentului de nesiguranță este legată în primul rând de intensificarea victimizărilor pentru un număr mai restrâns de victime care au fost agresate mai dur. N-avem de-a face aici cu "fantasma insecurității". Aceste rezultate confirmă pe deplin lucrările noastre anterioare despre evoluția violenței școlare (Debarbieux et al., 1999) și despre delincvența minorilor (Debarbieux et al., 2002). La începutul cercetărilor noastre, în 1992, întâlneam mai ales cazuri de extorcare săvârșită de un
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]