4,972 matches
-
trebuit să facem apoi altul), a sărit pe fereastră și dus a fost! Ajun seseră să se ferească de noi chiar și la sala de mese: cum apărea grupul nostru, striga unul: „Șase, stu denții!“, la care cei mai mulți își luau farfuriile cu budincă și-o roiau în dormitor. Începuserăm și noi să-i urâm, văzând atâta ostilitate. Cum ne era tot mai greu să-i prindem, ne răzbunam pe ei în efigie, inventând feluri de mâncare în care bieții noștri subiecți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
toată ziua, bună ziua” “Țeles, coane, am plecat”. Ce ți-e și cu fetele-astea în casă! Tot te chinuiești să le mai civilizezi, să le mai stilezi, să le mai înveți maniere și, când colo, ele-ți trântesc mucii-n farfurie când ți-e lumea mai dragă. Da-n fine, de unde nu e bun simț, nu ai ce cere! Clar! Oricum, cretina asta ar trebui să-i fie recunoscătoare că nu trage-n fabrică, la șaibă și la normă, ca altele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
așa de mare, că îl înfuria până și să stea nemișcat. Atunci, terapeuții îi cereau să plece. Să ajute făcându-se nevăzută. Se instalase în Farview, în casa modulară a fratelui ei. Îi hrănea câinele, îi plătea facturile, mânca din farfuriile lui, se uita la televizorul lui, dormea în patul lui. Fuma doar afară, pe verandă, în bătaia vântului înghețat de martie, într-un scaun umed de regizor cu inscripția NĂSCUT SCHLUTER, pentru ca livingul lui să nu pută a țigări când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spun „domn“ - are o fată care te-a servit la masă. Weber își apăsă fruntea cu mâna. — Cred că sunt în inferioritate numerică aici. —E un oraș mic pentru dumneata, așa-i? Toată lumea-i rudă cu cineva. Să-ți iau farfuria, puiule? Sau mai ai treabă cu ea? Nu, nu. Mi-am terminat deja treburile. Imediat ce chelnerița se îndepărtă, fu năpădit iar de spaimă. După o asemenea noapte, cafeaua era o greșeală. Nu mai obișnuia să bea cafea cu cofeină. Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avea să atace America în viitorul apropiat. Duane și Mark anunțau diferite țări, iar Tommy estima cât de greu ar fi de învins fiecare dintre ele. Bonnie - un dagherotip colorat, cu o friptură de două sute cincizeci de grame pe o farfurie de hârtie ținută în echilibru pe genunchi - asculta, de parcă ar fi fost un discurs pe care trebuia să-l memoreze pentru slujba ei de la Arc. — Uneori nu vă pare rău de ei? De străini? — Mă rog, spuse Rupp, cu îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe loc cum sunt pregătite? —Vegetarian, îl asigură chelnerița, așa cum scria și în meniu. Dar vinetele sunt prăjite în unt? Se folosește grăsime lactată la preparare? —Să întreb? spuse chelnerița cu voce plângăreață. —Se poate să-mi aduci doar o farfurie cu legume tăiate? Morcovi și castraveți cruzi? Așa ceva? Fusese o nebunie din partea lui Karin să propună ieșirea și din partea lui s-o accepte. Carnea de vită cu broccoli suna minunat, o cură pentru anemia ei provocată de alimentele integrale. Săptămânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unde-l aștepta pistolul cu electroșocuri. Ea comandă tofu și fasole. Uitase cum se purta el în locurile astea, locuri de care restul omenirii civilizate era dependentă. Când chelnerița îi aduse castraveții tăiați felii, începu să-i plimbe prin toată farfuria cu lingurița, jucându-se cu ei. Pare imposibil să sufere de ambele boli deodată, spuse ea. Vreau să spun, Capgras ține de subidentificare. Fregoli pare exact opusul. —K.? Probabil că ar trebui să fim atenți cu autodiagnosticul. —Auto...? Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că n-o să se mai facă nici o clădire nouă. Pentru asta ne-am luptat, și am câștigat. O înghețare a proiectelor de anvergură timp de zece ani. Ne vând cu totul, ca și cum am fi noii indieni Pawnee. —Consorțiu? Ridicase pe farfurie piramide din tofu. Știa la cine se referise, fără să fie nevoie ca el să-i spună. Iar el știa întrebarea ei, înainte ca ea s-o formuleze. —O haită de afaceriști învârtiți de prin partea locului. Nu cumva știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și acum. —Cum adică? Îi admira stăpânirea de sine, oricât de transparentă era negarea. Îi răspunse la zâmbet, la voltaj maxim. — Poți să-ți faci rost de ceva mai bun, nu-i așa? Cuvintele îl zdrobiră. Își coborî privirea în farfurie, la feliile împrăștiate. —Karin. Te rog, hai să nu... Credeam că n-o să mai facem chestii din astea. Așa credeam și eu. Până când el se îndoise. —K. Nu știu ce... ce crezi tu că ai văzut... — Cred? Cred că am văzut? —Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt programați genetic pentru diversitate. La piață, orice bărbat trebuie să verifice marfa. Asta nu mă deranjează. Pur și simplu mi-aș dori - nu! termină, atâta te rog! - mi-aș dori să te împaci cu chestia asta. El își împinse farfuria înainte și își împreună mâinile în față - un consilier vocațional sau un preot. Își sprijini fruntea pe puntea degetelor. —Ascultă. Îmi pare rău. Orice aș fi făcut acum de te-am supărat, îmi cer scuze. —Acum? Nu poți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avusese măcar decența să spună la care femei se uita. Fără iluzii. Cel puțin Karsh nu se mințise niciodată pe sine însuși că ar fi fost numai al ei. Karsh, mereu la pândă. Karsh, întreprinzătorul neobosit. Stăteau și amestecau în farfurii, arzând de rușine. Mai multe vorbe nu puteau fi decât lămuritoare. Oamenii de la mesele alăturate înfulecau mâncarea, plăteau și plecau. Era înnebunită să schimbe subiectul, să pretindă că nu spusese nimic. Îndoiala se întinse peste rană ca o zgaibă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea. Cred că o iau razna. Nu-i nimic, spuse el. Nu contează. Totul conta. Chelnerița se întoarse, cu același zâmbet, dar prudentă. De-acum, toată lumea-i cunoștea. —Pot să vă iau asta sau mai aveți treabă...? Daniel își ridică farfuria pe jumătate goală, ferindu-și ochii de Meduză. Schimonoseala lui îi dădea dreptate ei și făcea ca lucrurile să fie și mai triste. Când fata plecă, el canaliză spre Karin toată forța voinței sale, înnebunit să demonstreze o decență pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să te afecteze pe tine. Știi foarte bine că n-am vrut să spun asta. Dar am sădau dovadă de mare agerime psihologică, lăsându-te să mă ataci. În replică, ea presără sare pe ultima bucată de șuncă rămasă pe farfuria lui. El o vârî în gură, spăsit. Exact la asta mă refeream. Dădu din mâini, zâmbind. Știi care a fost ultima oară când m-am simțit atât de liber? Eu și cu Wendy ne târâm prin casa aia colonială dezinfectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-am revenit, anume cu un mai plin de viață grai, o armonie-n doi precum e o nuntă săvârșită-n Rai. Știam că nu vom mai fi singuri, și va roi stupul de albine, vom cumpăra din magazine mai multe farfurii și linguri. Când viața intră-n prelungire, deși descrești, te vezi crescând și, nici nu-ți pasă, ca și când înaintezi în nemurire. Copii, nepoți... Ce veșnicie! Prin ei, de ea să avem parte!.. Am spus mereu că în copii e cheia
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mama să putem sta din când în când aici. În salon sunt trei paturi ocupate de femei care au născut recent, la una dintre ele au venit soțul și soacra. Neavând niciun obiect de mobilier la îndemână, soțul a pus farfuria de plastic și pachetul cu carne unsă cu usturoi direct pe burta soției, care, operată fiind, prezenta o proeminență bine înfășurată în bandaje și nicio reacție umană, fața în sus și ochii închiși. Soacra turuia lângă ea pe pat, nu
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
odată o proză destul de pornografică, iar altădată unul dintre foștii mei studenți (astăzi un excelent poet) a înghițit în focul exprimării, fără să-și dea seama, un biscuit pre-morfolit de Nona, care-l pusese - nemulțumită de gust - la loc pe farfurie. La vreo câțiva ani distanță, pe vremea grevelor recurente din învățământ, mi-am mai luat copilele și pe la curs, unde stăteau cuminți și colorau lângă studenta lor preferată, căreia îi comunicau în avans ce reținuseră de la cursul anterior (cum ar
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
E unul despuiat acolo! au spus ei În șoaptă, pe un ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi - stimate domn, mare amator de ironii - noi, bătrînul Whittaker, inventatorul, și Maud nebuna, fiica sa cea mare care bombăne cînd se sparge o farfurie și pe urmă te Îndoapă cu o masă sățioasă, care udă cu răbdare douăzeci de metri de pămînt În curtea din spate, din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcuse loc liber În jurul căruciorului distrus. Doi polițiști care căutau să elibereze strada pentru a face loc circulației Întrerupte, au transportat lîngă bordură căruciorul strivit, mai Împingîndu-l, mai cărîndu-l, și Începuseră să culeagă de pe jos mărfurile risipite, cutiile, ceștile și farfuriile sparte, cioburile de sticlă, furculițele și cuțitele ieftine și, În cele din urmă, cutiile de tinichea cu spaghete și, să le Îngrămădească peste mormanul de sfărîmături. Spaghete, bucăți de creier și frînturi de craniu zăceau laolaltă pe trotuar amestecate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
moarte pe care am văzut-o În oraș. Mai tîrziu, ceea ce mi-a rămas viu În amintire - după ce-am uitat aproape complet grozăvia sîngelui și a creierului și mutilarea oribilă a trupului unui om - a fost imaginea cutiilor și farfuriilor Însîngerate și ciobite, În care negustorul Își gătise spaghetele, Împrăștiate pe pavaj, și a polițistului care le aduna de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
i-am obosit rău-rău pe amândoi, dar de motocei nu mă mai ating. Ba nu. Dacă nu apar șoareci adevărați, mă voi juca și cu motocei. Pentru că nu sunt încăpățânat și mă joc cu orice. Chiar și cu bobițele din farfurie, pe care le alung din vas și le vânez pe jos, pe gresie, după ce le alerg bine-bine prin toată bucătăria. Dar dintre toate jucăriile, pixurile sunt cele mai nostime. Ele scriu, adică lasă urme, dar se și rostogolesc. Pe ele
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
tipă lungă, frumoasă, din mătase grea, de culoarea vișinei, are falduri bogate, regești, dar nu stă deloc unde o pui, e lunecoasă. Din când în când, mă învelesc cu ea. În rest - îmi scapă. Am luat apoi în grijă trei farfurii de-ale mele, pe care le plimb, pe rând, câte una, nu pe toate deodată, pe gresia din bucătărie. Una, cea cu apă, mă amețește. Apa ei se clatină așa de tare când o mișc că mereu îmi vine să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
plimb, pe rând, câte una, nu pe toate deodată, pe gresia din bucătărie. Una, cea cu apă, mă amețește. Apa ei se clatină așa de tare când o mișc că mereu îmi vine să pun o labă hotărâtă pe marginea farfuriei, ca să se potolească, dar am constatat că, de câte ori fac asta, apa se varsă pe jos sau pe mine. Celelalte două farfurioare, una mai în vârstă - a făcut parte dintr-un serviciu de cafea de pe vremuri - și o alta minoră, care
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
urmare, și eu „Clubul prinzătorilor și mâncătorilor de muște”. Sau chiar, „Clubul vânătorilor de șoareci.” Ești mult mai viteaz dacă-i vânezi decât dacă doar îi mănânci. ... În clipa asta, iată, Prințul mi-a pus și mie în față o farfurie și un cuțit pentru mere. ...”Regret, Prințe, i-am spus în gândul meu, eu nu sunt vegetarian”. Și ghearele mele sau dinții mei ar putea tăia, la nevoie, mai bine ca orice cuțit. Credeți că el nu știe asta? Eu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
drept spălătură de vase, și un ușor gust dulce, asemănător sucului de portocală, și o idee de grăsime care plutea deasupra în pete mici Stomacul său se dovedi capabil să rețină întregul amestec lichid. Când îl termină, căci efectiv secase farfuria, ridică și privirea și văzu că Breemeg dădea aprobator din cap către el. Individul zise: - În ordine, domnule Gosseyn, să mergem!... Stabilimentul era o altă grădină prin care se trecea către o ușă ceva mai împodobită. Dar însuși împăratul răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de masă. După ce luă prosopul și începu să se șteargă cu el, privi acolo unde-i arătase degetul. Ceea ce văzu, era o bucățică albă de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se putea explica prin faptul că, în ceea ce-l privea, fusese preocupat cu propriile gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]