2,528 matches
-
dintr-o farsă jurnalistică anterioară cunoscută ca „Great Moon Hoax”, care fusese publicată în același ziar în 1835. Unul dintre scriitorii bănuiți ai acelei farse, Richard Adams Locke, a fost editorul lui Poe în perioada în care a fost publicată „Farsa cu balonul”. Poe s-a plâns timp de un deceniu că Great Moon Hoax ar fi plagiat (prin intermediul lui Locke) ideea sa de bază din „Hans Pfaall”, una dintre povestirile cele mai lipsite de succes ale lui Poe, care s-
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
a obține publicitate și au fost citite cu mare plăcere și satisfacție. Credem fără nici un motiv că un astfel de proiect este imposibil”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București; ea a fost reeditată și de alte edituri sub același titlu, cu o singură excepție. Traducerea lui Ion Vinea a fost publicată
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
prin express, via Norfolk” în antologia "Odiseea marțiană: Maeștrii anticipației clasice", îngrijită de Ion Hobana și publicată în 1975 de Editura Minerva din București, în Colecția „BPT”, nr. 863. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
Colecția „BPT”, nr. 863. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori). Poe însuși descrie entuziasmul pe care l-a stârnit povestirea sa; el susținea că clădirea
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
Monck Mason nu a fost o persoană reală, deși el s-a bazat în mare măsură pe Thomas Monck Mason; povestirea a preluat masiv din cartea "Account of the Late Aeronautical Expedition from London to Weilburg" (1836) a lui Mason. „Farsa cu balonul” este ca unul dintre „poveștile de raționament” ale lui Poe (cum ar fi „Crimele din Rue Morgue”), dar în sens invers: mai degrabă decât să ia lucruri din afară pentru a rezolva o problemă, Poe construiește o ficțiune
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
publicată pentru prima dată în decembrie 1845. Ea se referă la un mesmerist (hipnotizator) care introduce un om într-o stare hipnotică la momentul morții. Exemplu de poveste de suspans și de groază, ea este într-o anumită măsură o farsă ce a fost publicată fără pretenția de a fi fictivă și mulți cititori de la data publicării (1845) au considerat-o o relatare adevărată. Poe n-a contrazis un timp aceste opinii înainte de a admite că povestirea era de fapt o
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Magnetism in its Higher Relations to Humanity", publicată în 1846. Un student la medicină, George C. Eveleth, i-a scris lui Poe: „Am crezut cu tărie că era adevărată. Dar vă spun "dvs." că eu bănuiesc ferm că este o farsă”. Un cititor scoțian pe nume Archibald Ramsay i-a scris lui Poe „ca un credincios în mesmerism” întrebându-l cu privire la povestire: „Ea detaliază ... "circumstanțe extraordinare"”, scria el, preocupat de faptul că a fost etichetată drept farsă. „În numele ... Științei și adevărului
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
ferm că este o farsă”. Un cititor scoțian pe nume Archibald Ramsay i-a scris lui Poe „ca un credincios în mesmerism” întrebându-l cu privire la povestire: „Ea detaliază ... "circumstanțe extraordinare"”, scria el, preocupat de faptul că a fost etichetată drept farsă. „În numele ... Științei și adevărului”, el a solicitat un răspuns de la Poe însuși. Răspunsul lui Poe a fost că „"Farsă" este tocmai cuvântul potrivit. ... Câteva persoane o cred - dar "eu" nu.” Poe a primit multe scrisori similare și a răspuns unei
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
credincios în mesmerism” întrebându-l cu privire la povestire: „Ea detaliază ... "circumstanțe extraordinare"”, scria el, preocupat de faptul că a fost etichetată drept farsă. „În numele ... Științei și adevărului”, el a solicitat un răspuns de la Poe însuși. Răspunsul lui Poe a fost că „"Farsă" este tocmai cuvântul potrivit. ... Câteva persoane o cred - dar "eu" nu.” Poe a primit multe scrisori similare și a răspuns unei astfel de scrisori trimise de un prieten: „P.S. Cazul Valdemar a fost o farsă, desigur”. În "Daily Tribune", editorul
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
lui Poe a fost că „"Farsă" este tocmai cuvântul potrivit. ... Câteva persoane o cred - dar "eu" nu.” Poe a primit multe scrisori similare și a răspuns unei astfel de scrisori trimise de un prieten: „P.S. Cazul Valdemar a fost o farsă, desigur”. În "Daily Tribune", editorul Horace Greeley a remarcat că „mai mulți cetățeni onești” au fost păcăliți de poveste, dar „oricine a crezut-o un experiment veridic trebuie să aibă un grad de naivitate mare, foarte mare, într-adevăr”. Elizabeth
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
femeia mai tânără. Atunci când bătrâna doamnă Lalande și-a dat seama că el a confundat-o cu o femeia mai tânără, din cauza vederii sale proaste, și că și-a curtat public o rudă, ea a decis să-i facă o farsă cu ajutorul lui Talbot și a unui alt complice. Nunta lor nu a fost una reală, ci un fals bine ticluit. Naratorul se căsătorește în cele din urmă cu doamna Stephanie și promite să poarte permanent ochelari de acum înainte. „Ochelarii
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
literară din New England; așa-numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea lui Poe de a provoca publicul și a se înstrăina de el a fost inspirată de propriul demon al perversității. Poe a afirmat în
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
și a se înstrăina de el a fost inspirată de propriul demon al perversității. Poe a afirmat în ediția din decembrie 1845 a revistei "Broadway Journal" că publicația "Nassau Monthly" a Princeton College a criticat aspru „Demonul perversității”. Numind-o „farsă”, criticul a remarcat că linia de raționament a scriitorului despre această idee filosofică a fost dificil de urmat. „El o urmărește din pustia frenologiei în cea a transcendentalismului, apoi în cea a metafizicii în general; apoi pe parcursul a mai multor
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
„” (în ) este o povestire SF a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în ediția din iunie 1835 a revistei lunare "Southern Literary Messenger" cu scopul de a fi o farsă. Povestirea prezintă călătoria olandezului cu un balon cu aer cald în Lună. Ea reprezintă una dintre primele povestiri science-fiction publicate, data sa de apariție fiind considerată de numeroși exegeți ai genului ca fiind data de naștere a literaturii S.F. Poe
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
cu un balon cu aer cald în Lună. Ea reprezintă una dintre primele povestiri science-fiction publicate, data sa de apariție fiind considerată de numeroși exegeți ai genului ca fiind data de naștere a literaturii S.F. Poe a plănuit să continue farsa în edițiile suplimentare ale revistei, dar a fost pusă în umbră de celebra farsă Great Moon Hoax care a fost publicată începând din numărul din 25 august 1835 al cotidianului "New York Sun". Poe a scris mai târziu că tonul frivol
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
science-fiction publicate, data sa de apariție fiind considerată de numeroși exegeți ai genului ca fiind data de naștere a literaturii S.F. Poe a plănuit să continue farsa în edițiile suplimentare ale revistei, dar a fost pusă în umbră de celebra farsă Great Moon Hoax care a fost publicată începând din numărul din 25 august 1835 al cotidianului "New York Sun". Poe a scris mai târziu că tonul frivol al povestirii i-a făcut pe cititorii educați să-și dea seama că este
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
care a fost publicată începând din numărul din 25 august 1835 al cotidianului "New York Sun". Poe a scris mai târziu că tonul frivol al povestirii i-a făcut pe cititorii educați să-și dea seama că este vorba de o farsă. Într-una din zile, o mulțime numeroasă adunată în centrul orașului Rotterdam observă un obiect de zbor ciudat, asemănător cu un balon cu aer cald, care traversează cerul. Un omuleț cu aspect ciudat aruncă din balon un pachet voluminos la
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
să fie iertat, dar mesagerul care le-a adus textul (aparent un locuitor al Lunii) a dispărut și este imposibil să se restabilească o comunicare cu el. Povestea incredibilă prezentată în scrisoare este considerată de multă lume ca fiind o farsă, iar potrivit unor relatări Hans Pfaall și cei trei creditori ar fi niște bețivi ce tocmai se întorseseră dintr-o călătorie de peste mări, în timp ce omulețul fără urechi ar fi un pitic vrăjitor ce ar fi dispărut de câteva zile din
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
ar fi un pitic vrăjitor ce ar fi dispărut de câteva zile din vecinătatea orașului Bruges. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în ediția din iunie 1835 a revistei lunare "Southern Literary Messenger" cu scopul de a fi o farsă. Ea a fost inclusă apoi în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840), fiind publicată mai apoi în mai multe antologii. Prima traducere în limba română a fost realizată de poetul și prozatorul Grigore Haralamb Grandea și publicată în
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
materne” în provincia Languedoc, la interogatorii și în procesele verbale. Evoluția limbii este influențată de traduceri din juriști romani și din filozofi greci. În același timp se dezvoltă o literatură originală de valoare, precum poeziile lui François Villon, apărând și farsa, specie comică destinată unui public mai puțin instruit. Secolul al XVI-lea, în ciuda frământărilor cauzate de războaiele pentru Italia și de cele interne religioase, între catolici și protestanți, s-a caracterizat printr-un avânt cultural deosebit. Interesul pentru operele din
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
că „este al naibii de ridicol. Poți să-l batjocorești pe „Regele Iudeilor”, dar nu și a „poporul ales”. Ducă-se naibii Iehova și religia iudaica”. Când a fost întrebat de atacurile de la 11 septembrie, acesta a spus că „este probabil o farsă și o cale prin care Evrei S.A. să poarte războaie fără rost cu cine doreste”. În ianuarie 2008, formația a fost asociată cu scena black metalului național socialist în ziarele finlandeze datorită turneului „Carelian Păgân Madness” alături de formația germană Absurd
Satanic Warmaster () [Corola-website/Science/332661_a_333990]
-
New York, doar că Andie să nu le vadă pentru a nu o supără după ce s-a despărțit de Holden.Tot într-un episod din sezonul 3 apare și bunica lui Liv și Maddie,bunica Janice "Patty Duke" care face o farsă alături de sora ei,Mătușa Hillary "Patty Duke.". Dublajul a fost realizat de studioul Ager Film.
Liv și Maddie () [Corola-website/Science/332772_a_334101]
-
numele de figurinele Acambaro au fost create cu mii de ani în urmă. Vechimea estimată, ca și realizarea artefactelor de o cultură nedescoperita au fost respinse de către arheologi și paleontologi. Figurinele, pe care majoritatea arheologilor le resping că pe o farsă elaborată, conțin ciudățenii precum dinozauri coexistând cu bărbați și cu oameni cu coarne. În introducerea la edițiile ulterioare ale cărții lui Hapgood din 1973, "Mystery în Acambaro", David Hatcher Childress a scris că Hapgood și Gardner au crezut că figurinele
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
care să domnească, atâta timp cât nu e Australia, Alan aruncă diada de piese Nebulon în reactor, afirmând că este prea mult de lucru. După aceea, Wallace și Clyde sunt arestați de către echipa de securitate Mighty Med, împreună cu Megahertz și Experion. În ”Farse cu gheare”, este dezvăluit faptul că Wallace și Clyde nu ar obține locuri de masă la răufăcătorii cool la Mighty Max. În ”Wallace și Clyde: O mare zi”, Dr. Diaz pune pe Oliver responsabil de reformarea lui Wallace și Clyde
Lista personajelor din Medici pentru eroi () [Corola-website/Science/334691_a_336020]
-
aproape toată lumea de la Mighty Med, chiar Horace. El apare frecvent cu roluri foarte mici. În ”Noaptea coșmarurilor” este dezvăluit faptul că cele mai mari vise ale lui este de a avea Premiul Oscar reproiectat pentru a arăta ca el. În ”Farse cu gheare” este dezvăluit faptul că Phillip este noul paznic pentru Mighty Max. Stephanie (interpretată de Brooke Sorenson, voce în limba română de Adina Lucaciu în episoadele 3 și 4; Anca Iliese în episoadele 13-prezent) este fata populară de la Liceul
Lista personajelor din Medici pentru eroi () [Corola-website/Science/334691_a_336020]