2,688 matches
-
RL, 1979, 16; Ion Caraion, Mamă și fiu, LCF, 1979, 11; Ana Selejan, Câmpii pierdute, inspirații regăsite, T, 1979, 2; Dana Dumitriu, În satul Poiana, RL, 1985, 8; Adrian Riza, Ca o cumințenie a pământului, LCF, 1985, 32; Anton Horváth, „Fascinația clipei”, ST, 1993, 8-9; Popa, Ist lit., II, 564-565; Dicț. scriit. rom., IV, 495-497; Firan, Profiluri, II, 283-284. R.D.
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
intime și, nu În ultimul rând, În... practica scrisului și experiența lecturii. Cine a stat În preajma lui Raicu a simțit, fără Îndoială, această aură cvasimistică a atenției, a concentrării cu care onorează ordinarul și extraordinarul deopotrivă și care marchează și fascinația scrisului său. Câtă literatură atâta viață și invers și În multe alte, dacă nu cumva În toate asocierile-disocierile posibile. Despre vastele deschideri ale posibilului și ale incertitudinii este, până la urmă, vorba, cum a subliniat criticul Însuși, despre miracolul interogativ În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au asimilat suficient pentru ca să se poată despărți de ei Într-un mod fecund, le-au pecetluit soarta... Ca niște oameni atât de «deștepți» să adoarmă sub privirea hipnotică a unui magician minor precum Nae Ionescu (ca să nu mai vorbim de fascinația exercitată asupra lor de Codreanu) este greu de Înțeles. Cu atât mai puțin pot Înțelege și mai puțin Încă admite atracția pe care mișcarea legionară a exercitat-o asupra lor. Explicația, nu Însă și justificarea acestei adevărate trădări a clericilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
absolutist. Privind În urmă spre cei din generația care ne-a precedat, a celor ce au ajuns la maturitatea gândirii Între cele două războaie, când ne nășteam noi, mă umple de o perplexitate indignată atracția exercitată de doctrinele absolutismului politic, fascinația terorii naziste sau comuniste căreia i-au căzut pradă. Naivi? Stupizi? Nu, fără Îndoială, chiar dacă anumite naivități și o bună doză de stupiditate nu lipseau din «trăirea» lor. Dar naivitatea nu este un motiv suficient al actului. Impulsul radical care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
convergență, nu de diferențiere Între cele două sisteme totalitare. Implicită și adesea explicită rămăsese Înrudirea de fond: repulsia amândurora față de dușmanul comun, democrația. Paradoxal, infamul cuvânt era totuși folosit (și este și astăzi) de extrema stângă, rareori de extrema dreaptă. Fascinația pe care marile idei - chiar dacă devenite sloganuri - umaniste o exercită și va continua, probabil, deloc inexplicabil, s-o exercite asupra publicului larg, ca și asupra intelectualilor și artiștilor nu se explică Însă decât parțial prin nevoia extremiștilor de a apela
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îmi părea de-a dreptul ubuescă. Dialogam cu un fost ilegalist, actual pensionar și infirm, marginalizat, izolat, fără nici o putere politică, devenit unul dintre scriitorii „stiliști” de prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen cosmic, adică uman, adică ireductibil. * Scriitor important și inconfundabil, Paul Georgescu rămâne, cum rămân scriitorii importanți și inconfundabili, indiferent de obsesiile și opțiunile lor politice. Acestea merită Însă scrutate, nu doar pentru a Înțelege
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spirit științific convins”. Avem aici prefigurate, credem, Întâmplările conștiinței În relație cu irealitatea materiei perceptibile, extinsă și restrânsă abuziv, pentru că e „visată”, În lipsa altui mijloc care să-i probeze limitele. Tocmai limitele condiționate de imediatul incendiar al senzorialității vor energetiza fascinația de vârtej a creației sale. Dar avem aici, probabil, și rădăcina spiritualității milenare care Îl naște pe Blecher, matricea cu care se confruntă și se Înfruntă, aparținându-i chiar și atunci, mai ales atunci, când o supune viforosului său asalt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ascet slăbănog, un lama budist... În poziția monumentală a străvechilor divinități egiptene, cu ochii acoperiți de albeața ce și-o trecea dintr-o parte a ochiului peste pupile, pentru a se Închide În contemplarea gravei sale solitudini”, tot așa și „fascinația repulsiei” față de... gândaci, În fața căreia „incorigibilul artist al improvizației” sucombase, În cele din urmă, simulând „ceremonialul coleopterelor” și devenind, el Însuși, treptat, un negru gândac repulsiv, parte din seria de derivate ludice, oricare ar fi fost, refuzând semnificația antropomorfică. Semnificația
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
frivolităților, ambiguităților și secretelor personajului nu este decât fireasca meserie literară, nicidecum un prilej de detașare critică „dinspre stânga”, cum sugera lectorul român. Chiar și cei obsedați de conecția dintre biografie și roman n-ar fi trebuit să poată ignora fascinația naratorului față de personajul central, urmărit cu afecțiune și În defectele sale. Capcana În care au căzut comentatorii incapabili să vadă În Ravelstein altceva decât un truc viclean al deconspirării publice a slăbiciunilor și ambiguităților unui fost prieten, deci o „trădare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-mi vorbească și la telefon despre această mult râvnită hartă. Localizase aria magică a copilăriei sale, „Patria” PALAS. Tulburat, mai mult ca altădată, parcă, de sonoritatea denumirilor de străzi, cărora vocea sa aspră și comentariul laconic le restituiau o exotică fascinație. Trasase, cu creionul roșu, săgeata care pornea din strada Palas și trecea În strada Justiției, Încrucișându-se cu linia roșie de pe Calea Rahovei, pe care Încercuise, tot cu roșu, casa cu nr.359. Mai existau porțiuni Încercuite cu roșu: casa 374
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
același an, referindu-se la relația cu țara natală, recunoaște „o complexitate care la timpul copilăriei Îmi dădea confuzie, aș fi vrut să fiu normal, adică primitiv”. Tot mai desele incursiuni, În ultimii ani, În vocabularul românesc confirmau, de fapt, fascinația față de lexicul și trecutul primei biografii. Îmi spusese și mie că dorise În tinerețe să devină scriitor și, nemaiavând, ulterior, o limbă, a recurs la imagini. Complicitatea nu se oprea aici. „Noi nu putem fi americani”, Îmi declarase, nu o dată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Tribuna” (1966). Colaborează la „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Transilvania”, „Vatra”, „Viața românească”, „Viața studențească” ș.a. Încă de la titlul ce trimite, poate oarecum forțat, la noțiunea-cheie a lui Anaximandru, Apeiron, volumul de debut apărut în 1971 trădează fascinația pentru fața nevăzută a lucrurilor, pentru starea primordială a ființei. Blagian ca mai toți poeții de la „Echinox”, dar fără vocația metafizică a maestrului, F. evocă nevroza de adaptare a tânărului de la țară, senzual și frust, confruntat cu spațiul citadin alienant
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
nostalgia rurală, a fabulosului pământ natal identificat drept Țară a Nordului rămâne un reper constant al versurilor, poetul, care nu e un mistic pur al Transilvaniei, asemenea lui Ioan Alexandru, își arată curând natura ambivalentă: întâlnirea cu orașul îi deconspiră fascinația livrescă și îi prilejuiește o viziune expresionistă cu accente mizantropice, înrudită cu aceea a lui Ion Caraion. Amenințat uneori de tentația pitorescului excesiv, de manierism prolix sau de afectare, F. își impune cel mai adesea personalitatea distinctă într-o poezie
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
II, introd. trad., București, 1965. Repere bibliografice: D. Pippidi, Aram Frenkian, SC, 1964, 6; Constantin Noica, En souvenir d’Aram Frenkian, REVR, 1969, 2; Ov. S. Crohmălniceanu, „Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide”, RL, 1969, 40; Ion Bălu, Fascinația Antichității, VR, 1970, 1; Dan Slușanschi, Aram Frenkian, TBR, 1974, 28; N.I. Barbu, Profesorul Aram Frenkian, „Forum”, 1974, 6; Constanța Călinescu, Ion Faiter, Dimensiunile unor vocații, Constanța, 1979, 41-45; Dicționarul operelor filosofice românești, București, 1997, 58-60; Centenar Aram Frenkian, ALA
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
Echinox”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Dreptatea”, „România liberă”, „22”, „Cotidianul”, „Zum” (New York). A fost distins cu Premiul pentru critică și eseistică în cadrul Colocviului Național Studențesc de Literatură (1970). Debutează editorial cu volumul de eseuri și studii Fascinația exegezei (1998) din al cărui sumar sunt de menționat: Al. Philippide - toposuri expresioniste, Antinomii barochiste, Ipostaze ale absolutului, Cultul originarului, Clasicismul permanent (toate despre poezia lui Al. A. Philippide), Glose la tipologia romanului românesc din secolul al XIX-lea, Personajul
DASCAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
B. Delavrancea, E. Lovinescu, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, G. Călinescu, Tudor Vianu, Mihail Sebastian ș.a. A scris prefețe sau postfețe la volume de Arthur Conan Doyle, T. Vianu, Panait Istrati, G. Topîrceanu, încercând să susțină puncte de vedere originale. SCRIERI: Fascinația exegezei, București, 1998; Aventuri în Țara Imanenței. Exerciții de hermeneutică literară, București, 2003. Ediții: Cezar Petrescu, Opere, I, București, 1985, Somnul. Simfonia fantastică, pref. edit., București, 1988, Adăpostul Sobolia, pref. edit., postfață Perpessicius, București, 1989, Omul din vis, București, 1989
DASCAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
un formidabil burete absorbant al limbajelor argotice, adevărată „probă de microfon” pentru dezaxarea prin limbaj a României), legănând galeș promiscuități și portretizând acid, mizantropic și misogin, cu o viziune de o virilitate debordantă, cinică și copleșitoare, romanul dovedește, în fond, fascinația autorului față de ideea de feminitate. Ipostaze umilitoare ori ațâțătoare, femei ultragiate și agresive, hipersensibile sau animalizate, bărbați veștejiți prematur alături de feminități devorante la modul frenetic. Un an mai târziu, același macho necruțător și scrutător de psihologii ale prăbușirii lente publică
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
Lăpușneanu și Patrupăcate, Iași, 1984; Limpedele chip al dimineții, Iași, 1986; Justițiar din alte lumi, Iași, 1998; Biblioteca „Gh. Asachi” - 80. O istorie de suflet și de minte (în colaborare cu Nicolae Busuioc), Iași, 2000. Repere bibliografice: Gheorghe Drăgan, Despre fascinația realului, IL, 1969, 2; N. Barbu, Vicențiu Donose. Vara cu tei, IL, 1970, 5; Ioan Holban, „Gura lumii”, CRC, 1982, 42; Val Condurache, Un poet și un prozator, CL, 1985, 1; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 152-154; Constantin Dram, Povestirea, între
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
Moraru, „Ritualuri intime”, FLC, 1978, 50; Ioan Adam, Ritualul confesiunii, T, 1979, 4; Laurențiu Ulici, Sentimentul locului, CNT, 1979, 32; Mircea Popa, Patosul militant al poeziei, TR, 1979, 39; Șerban Cioculescu, „Îngândurat ca pietrele munților”, FLC, 1979, 45; Zaharia Sângeorzan, Fascinația originilor, RL, 1979, 50; Lit. rom. cont., I, 590-594; Nicolae Ciobanu, „Îngândurat ca pietrele munților”, LCF, 1981, 9; Martin, Paranteze, 98-105; Paul Dugneanu, „Pentru eterna vatră românească”, LCF, 1983, 4; Cândroveanu, Printre poeți, 154-157; Victor Rusu, „Fabule cu sau fără
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
Gino, care face afaceri prin Mormoloc Bank). Pe lângă Ciripit de păsărele și Fluturi de noapte, comediile care l-au consacrat pe G., volumul Iadul vesel (1997) cuprinde piesa omonimă („comedie onirică”), montată în 1996, parabolă a puterii care depersonalizează prin fascinație și descompune moral indivizii dependenți de ea până la a-i transforma în fantoșe, Miss... Tranziția (comedie a unei lumi ușuratice, fără sens și motivație), Jaguar Party („comedie stranie” a unor destine de fapt tragice în absurdul lor) și Valsul lebedelor
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
Grecia epocii întunecate, pref. trad., București, 1994; Jean-Pierre Vernant, Mit și religie în Grecia antică, pref. trad., București, 1994; Michael Crawford, Romă republicana, pref. trad., București, 1997. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Moiră, mythos, dramă”, RL, 1969, 40; Ion Bălu, Fascinația Antichității, VR, 1970, 1; Vasile Constantinescu, „Moiră, mythos, dramă”, ÎL, 1970, 1; Viorica I. Constantinescu, Două studii despre tragedia attica, ATN, 1970, 12; Adelina Piatkovski, „Moiră, mythos, dramă”, SC, 1972; Mircea Iorgulescu, Profil. Mihai Gramatopol, LCF, 1975, 15; Ion Maxim
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
pentru ultima - de unde Înlocuirea prefixului post cu hiper, ultra sau supra, ultimul folosit de antropologul Marc Augé - poate fi, dimpotrivă, belșug, bogăție, Îndestulare pentru primul. Viteza unei societăți dominate de capital poate fi celebrată sau, dimpotrivă, tematizată ca sursa unei fascinații meduzante cum face Paul Virilio. Poți saluta delocalizarea, imaginația ta poate urca În spirale către eterul marilor cuvinte, În deliruri poetice, poți plonja Într-o Matrice SF, sau, dimpotrivă, de pe poziții esențialmente moral/metafizice, poți arăta cît de nocivă este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În ciuda reîntoarcerilor raționaliste, ba de la mijlocul secolului al XIX-lea prin Victor Cousin sau a pozitivismului lui Auguste Comte, ba În prima jumătate a secolului trecut după Încercarea de conciliere a forței vitale cu aceea rațională, efectuată de Henri Bergson, fascinația răului nu mai poate fi ștearsă de nimic. Retrași În reprezentarea artistică și alungați, cel puțin aparent, din realitate, erosul și thanatosul devin ambasdorii legitimi ai naturii umane după ce ideea divinității ei va fi fost respinsă În ciuda tuturor recursurilor. Experiența
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
antiteză la Hegel este la un moment dat echivalentă cu moartea ca ștergere și supunere a Ființei În fața Celuilalt. Aici cred că se joacă miza gîndirii lui Maurice Blanchot - aici, În Încercarea de a reconcilia poziții incomensurabile prin alăturarea unei fascinații vinovate și a unei speranțe mîntuitoare. În punctul acesta a cărui poziție eseistul francez n-a făcut decît să o aproximeze toată viața stă opera lui Maurice Blanchot, acea operă care, la fel ca la Hegel și la Lévinas, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de literatură și În special roman devine industria pe care o știm astăzi, cîțiva nu foarte tineri scriitori atașați noii tradiții, rupți de ideologia revoluționară și sensibili la avatarurile mai puțin fericite ale democrației franceze silită să se Îndepărteze de fascinația sovietică sau comunistă de orice fel, debutează cu scurte romane care aduc În atenția critică termenul de minimalism, dar și cel de postmodernism, acesta din urmă, ce-i drept, foarte rar pronunțat. Jean Echenoz, În 1979, Jean-Philippe Toussaint În 1985
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]