2,832 matches
-
undeva, în miezul ființei în hora vieții, care li se pare o himeră. Pot doar să nădăjduiesc că aceste spirite își fac un locșor cât de mic în înțelegerea celor cu rădăcini mai adânci, cum e Gabriel. Cât despre covorul fermecat, imaginația mea e din firea ei rătăcitoare și nesupusă. Așa a fost în primele mele poeme, înainte de publicare. Meșteșugul poeziei e un mijloc de a controla textul și tot odată de a mă înclina în fața tribului în care mă includ
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
drum spre zona interzisă, nu ne-a permis trecerea. Mă întreb uneori dacă n-am visat acea căsuță. N-am cunoscut niciodată identitatea persoanelor - complici ai călăuzei? - care locuiau acolo. Un acoperiș foarte jos, în mijlocul unui luminiș retras, un luminiș fermecat, luminos, tăcut, unde doar vântul șopotea lovind frunzele de geamuri. Toamna românească, frunzele și vântul din satele oltenești ne-au însoțit la întoarcere, ca un cortegiu familiar, funebru și consolator în același timp. Ajunși cu capul plecat în București, ne-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lui casă, construită din lemn de brad, plină de cărți cu povești pentru copii. Deși nu are “decât” 384 de ani, Moșul “cu pelte dalbe” este încă voinic și în putere ca să încarce cât mai multe daruri în sania lui fermecată. Pentru aceasta, Moș Crăciun dă o fugă până la marele depozit de jucării care se află într-un loc ascuns și plin de taine pe care i l-a lăsat moștenire tatăl lui, primul MoșCrăciun. Aici, ajutat de spiriduși și de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
rândul, Mi-ai citit în taină gândul. Și, în noaptea de Crăciun, Mi-ai trimis un înger bun. Multe daruri mi-ai adus, Când dormeam în visuri dus! Uite, te rog acum: Să te-abați din drum Și, din sacul fermecat, Parte bună să le faci Și copiilor săraci. Și mai fă-le-o bucurie: Scapă-i, zău, de sărăcie! Pâine să le pui pe masă, Veselie dă-le-n casă... Apoi, te-aș ruga fierbinte, Adu-ți și de mine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
logodnica mea. - îți foarte mulțumesc, dragul meu iubit, îi răspunse atunci broasca. Cuvântul tău a sfărâmat toate farmecele ce mă țineau înlănțuită. Tu ești ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma până voi avea viață în mine.” Broasca cea fermecată - text cules de Petre Ispirescu) Limba română 1. Alcătuiește propoziții cu sinonimele expresiilor: de florile mărului, la urma urmelor, își luă inima în dinți. 2. Alcătuiește enunțuri în care cuvintele: vârf, broasca, foc să fie utilizate cu sensuri diferite de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
lui casă, construită din lemn de brad, plină de cărți cu povești pentru copii. Deși nu are “decât” 384 de ani, Moșul “cu pelte dalbe” este încă voinic și în putere ca să încarce cât mai multe daruri în sania lui fermecată. Pentru aceasta, Moș Crăciun dă o fugă până la marele depozit de jucării care se află într-un loc ascuns și plin de taine pe care i l-a lăsat moștenire tatăl lui, primul MoșCrăciun. Aici, ajutat de spiriduși și de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
rândul, Mi-ai citit în taină gândul. Și, în noaptea de Crăciun, Mi-ai trimis un înger bun. Multe daruri mi-ai adus, Când dormeam în visuri dus! Uite, te rog acum: Să te-abați din drum Și, din sacul fermecat, Parte bună să le faci Și copiilor săraci. Și mai fă-le-o bucurie: Scapă-i, zău, de sărăcie! Pâine să le pui pe masă, Veselie dă-le-n casă... Apoi, te-aș ruga fierbinte, Adu-ți și de mine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ca și timpul; - în basm se anulează timpul, spațiul (ca și numele, dimensiunile); - deci, tot ceea ce coordonează realitatea. Existența unor obiecte de luptă (paloș, buzdugan, sabie, spadă etc.) în care, de regulă, se ascunde și o putere magică; - alte obiecte fermecate: măr, ușă, fluier, heie, perie etc.; - obiecte „fermecătoare”, „prețioase”: castele de aur, păr de aur, pădure de argint, de cristal, etc.; - natura ajută binele (și, adeseori, este potrivnică răului); - un loc deosebit ocupă dragostea; sunt reținute doar formele ei concrete
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Alma Mater, Convorbiri literare, Opinia studențească, Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” Iași și altele. Pornind de la etosul popular, Eugen Agrigoroaiei a scris basmul în versuri Ultimul Făt Frumos (1969) și Fabule și întâmplări (1972). A dramatizat basmul Moștenirea fermecată, publicat în volumul Teatrul de păpuși (1971). A fost coautor la volumul de Legende și povestiri cu albine (1987). Principala sa contribuție ca folclorist este volumul Țara uitatelor constelații. Folclor arhaic românesc (1981), cu o prefață de Romulus Vulcănescu. Așa cum
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Despre poet este de reținut această frumoasă frază : "Frate bun, în dubla lui înfățișare lirică, al lui Guillaume Apollinaire, Ion Vinea a sunat din talgere în orchestra de jazz a modernismului românesc, dar a mângâiat, în ascuns, cu un arcuș fermecat, coarde lungi de violoncel." În trei articole subtil-spirituale și superiorironice, ceea ce nu le împiedică să fie grave în substanță (Un moment al liricii noastre, publicat în "Timpul" din " noiembrie ", Versuri, în "Timpul", " decembrie ", Versuri, în "Viața românească" nr. ", "Ă, Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
dacă voi eșua în viață! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă, te rog, ca sa pot fi o binecuvântare pentru lume!” (Din Child’s Appeal) Copilăria este un tărâm magic, este o lume fermecată,dulce și duioasă în care orice se poate întâmpla. Nu știm când și unde începe și nu știm unde și când se termină. Copilăria este singurul moment al vieții în care trăim cu intensitate, în care plângem și râdem în
Caleidoscop by Mariana Dulgheru () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93239]
-
suspinau acei care se depărtaseră de obârșie, colonizând câmpiile și întinzând aria neamului." sau „Pe stânga Ceahlăului, cu nenumăratele sale turnuri de stânci, săpate pe adâncul cerului, se înalță în aer ca un fantastic castel de aur zidit de mâna fermecată a vreunui vrăjitor din povești". Lectura trebuie să aibă un conținut veridic, care să se raporteze la regiuni precise, nu să trateze în general despre fenomene. Dacă vorbim despre peștera Scărișoara, ca să le formăm o imagine reală, putem interveni cu
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
sapi, gândul numai la Dumnezeu să-ți fie și să-ți faci sfânta cruce și altceva să nu vorbești decât tot de Dumnezeu"495. (În nuvelă, popa face rugăciuni pentru găsirea comorii, dascălul își exprimă credința că nu e comoară fermecată, căci "n-are flacăre albastră"496, iar ceilalți se închină într-un acord deplin). Semnele în funcție de care se recunoaște locul unde este îngropată comoara sunt "pământul zguros", de culoare "cenușie-deschisă" (fiind ars de flacăra comorii; para arde și verdeața), "pietre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
crea un spațiu al vastității și rătăcirilor pasionale în interiorul limitelor unei recunoașteri sociale modice a locatarilor. Nu un labirint dedalic, în care libertăți intolerabil de mari să se lovească neapărat de un zid, ci mai mult un fel de covor fermecat din pardoseli interioare de rând, care să înalțe însă simțirea dincolo de ziduri și să-i redea văzduhul ei de căpătâi, în ciuda mobilității fizice reduse a simțitorului. Ideal ar fi fost ca libertatea locatarilor să ocupe nu mai mult decât spațiul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
derivă decât a îndrăgostiți. Uitaseră până și că există conturi, spre a nu mai vorbi de reglarea lor. În acea rotire aberantă a lumii, băiatul apucase un acordeon găsit prin preajmă și, ca pentru a pune bărbătește umărul la covorul fermecat ce-o purta pe ea pe deasupra tuturor abisurilor, slobozi din rărunchi: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u-u-u făăăă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". Alergând pe clapele instrumentului, mâna-i dezmorțită se ușură de bună parte din frustrările suferite recent
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
reculegere spirituală și de reverberație emoțională, un loc de refugiu în calea urgiilor istorice și nu în ultimul rând, un important suport economic și social”, sună una dintre ziceri. Și alta: Nu este un bun român cel care nu rămâne fermecat de nostalgia Poetului, atunci când își amintește „Copil fiind, păduri cutreieram”, și nu este om deplin cel care nu cinstește Pădurea așa cum o merită această minune a naturii”. Merită, într-adevăr cântată și respectată pădurea ca și oamenii care trudesc pentru
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
alta, alta și iar alta. Atelierul s-a umplut de făpturi zburătoare, de zbateri de aripi agitate, halucinante, amenințate sau amenințătoare. Ciudat. Ce legătură au toate astea cu Păsările brâncușiene? Cu liniile pure ale Măiestrelor izbucnite pe verticală, luminoase și fermecate? Omul din fața mea a lucrat totul în zbucium și frămîntare, în zbor orizontal, ca un atac. Peste cîtva timp aveam să văd "Păsările" lui Hitchkock și în mod absolut reflex în întunericul sălii de cinematograf, aveam să-mi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Romana pînă dincolo de Piazza della Liberta, de la Piazza Puccini pînă la Piazza Alberti, trecînd în revistă monumente și fabrici, palate unice și blocuri noi, asemănătoare tuturor blocurilor noi din lume. Era o joacă miraculoasă ca în basmul acela cu Covorul fermecat, din "1001 de nopți". Șoferii se amuzau, intrau în vorbă cu noi și se bucurau că au cu cine vorbi, seara, cînd autobuzul e gol iar pe ei îi topește somnul. Cînd, în sfîrșit, nu mai puteam și cînd pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a lui care îl avea de la soțul său, muzicant, mort la Paris. Era un tablou de N. Grigorescu, "Ștrengarul", un copil sărăcuț de prin mahalalele Parisului sau din Italia și era primul tablou de Grigorescu ce-l vedeam. Am rămas fermecat și după aceea am cunoscut pe Grigorescu din reproducerile ce apăreau mereu în revista "Albina" care mi le dădea tot Lucică. Bietul Elizei Crețu a murit tânăr pe la șaptesprezece, optsprezece ani. Pe urmă s-a stins bătrânul cu obraz cenușiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
luându-și un scurt concediu de odihnă neprevăzut. Pacienții îl căutau disperați la telefon, de la spital îl sunau întruna, și în cele din urma, exasperat, închise definitiv telefonul. Voia să fie doar ei amândoi, să se bucure de clipele acelea fermecate, să se plimbe amândoi pe sub cedrii seculari, pentru că în curând urma o nouă despărțire... Lăură învățase foarte multe cuvinte în arabă și-i făcea zeci de declarații de dragoste în limba lui fără a-i mai pomeni numele, spunându-i
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Și zbori - unde? Rămâi - unde? Lângă luna desenată Cuibul nu te mai ascunde Pasăre adevărată! Te vei roți pe suflet până Îți va fi floare Inima... Mult destin, așteaptă - ascuns În flori, păgâne? Va fi ușurare sau mereu un Centaur Fermecatul ochi, doar el poate să amâne Trecerea taifunului sorocit, prin aer... Tu poți fi mut de cuvânt Dar gingășia din copii? Nu se Închide floarea-zi Surâsul Întregului pământ”... Ana ,,...Pierdut-am multe ore de iubire gândind la tainele firești ale-omenirii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
văd, dar nu-i ghicesc culoarea ochilor), nepământești : E născut dintr-o zeiță și ochii lui ard ca două văpăi. În brațele lui, paloșul nu șovăie. Fruntea lui e luminată de un luceafăr. Mâinile lui sunt palide și pasul lui fermecat (I 3). Portretul imaginat astfel corespunde chipului real al lui Ahile, fiul nimfei Tetis : (cu fruntea luminată și mâinile palide, iar ochii lui ard ca două văpăi (II 2). În același timp, el vestește prin paloarea sa mortuară destinul eroului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Voiculescu 607. „Cărțile mele nu urmăresc scopuri de erudiție pretențioase, ci scopuri menite a promova binele, adevărul și dreptatea în lume, în primul rând pentru neamul meu și apoi, prin acesta, pentru umanitate.” O. Ghibu 608. „Vistierie doldora de vise, Fermecată ladă a Pandorii, Unde toate duhurile-nchise Schimbă-n aur plumbul închisorii. Cât de veche, galbenă și roasă Tu ne spinteci bezna suferinței, Când te-avem în mâini, misterioasa Teacă pentru săbiile minții. Stup în care slove-naripate Cu polenul lumii
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
păzea copilul care, stând pe vine, aduna galete într-o găletușă viu colorată. Era o fetiță. Absorbită în ocupația ei, nu a ridicat capul când a trecut pe lângă ea. Ceafa ei delicată culegea ultimele raze ale soarelui ca un caliciu. Fermecat și înciudat totodată, gândesc eu, de singurătatea locului, își continuă expediția în direcția sanatoriului de tuberculoză osoasă, cutezător ridicat pe un promontoriu, deasupra mării. Pe terasele lui, printre paturile bolnavilor expuse la soare, se vedeau infirmierele care se foiau pentru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
secolului său. Întorcându-ne la monografia Rosei del Conte, semnalăm prezența unui punct de vedere exprimat foarte clar asupra izvoarelor de cunoaștere cercetate de Eminescu. Înainte de a fi citit enorm din literatura universală el și-a îndestulat pasiunea de lector fermecat fiind de manuscrisele și cărțile vechi, de legendele și basmele populare românești, de tradițiile arhaice pe care le prețuia în cel mai înalt grad, de obiceiurile pământului, de limba bătrânilor, de folclor. De altfel, peregrinările sale prin țară din perioada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]