5,597 matches
-
pe adresa FSB (fost KGB), în speranța că i se va face dreptate și că averea kolhozului unde lucra nu va fi înstrăinată; un bătrân cocoșat cărând cu el o căldare cu apă și care intră fără să vrea în filmările unei agenții de publicitate, acolo unde niște rusoaice superbe pozau semi-dezbrăcate, acoperite doar de blănuri opulente, în fața unei case în ruină, foarte pitorească dealfel, unde se nimerise să locuiască acest bătrân. El spune apoi cu o voce mândră, cu ultimele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu costum, papillon, baston și pălărie de paie. Numai că el are și un ochi avariat, înecat într-un imens bandaj alb, ca un cocon uriaș de fluture plasat aiurea pe obrazul său. Actori care au avut un accident în timpul filmărilor? Membrii comunității Amish, așa cum mi-a sugerat ulterior telefonic un amic din Statele Unite? Dandy bizari, la fel ca profesorul de universitate din Geneva, care se plimba pe holuri cu ghetre, vestă de catifea și baston cu mâner de fildeș? Cert
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scrisă de Cezar. Este-n ea o perfecțiune stilistică și de viziune străină tuturor celorlalte texte ale lui și care-mi amintește de mari virtuozi ai prozei americane de azi, Robert Coover, de exemplu, sau Donald Barthelme. Subiectul sofis ticat, filmarea și eclerajul foarte subtile, fraza flexibilă fac din „Călărirea în zori“ paradoxala capo doperă a lui Paul-Bădescu, total nepaul bădesciană (hm !). Prin prezența ei, cartea devine un codex, o compilație din doi autori, și să găsești ceva comun lor devine
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Televiziunea Română avea la emisiunea în limba germană un program cultural, unde se filmau diverse lucruri interesante, în mod special din orașele cu mulți etnici germani. Tocmai în vremea acelei expoziții din 1994 era în Reșița o astfel de echipă de filmare, condusă de Adrian Drăgușin, un om foarte interesant și cu multă poftă de viață. Acesta, vizită expoziția deschisă la Casa de Cultură, tocmai când eram și eu acolo, ca să văd cine mai este amator de artă naivă. Astfel că ne-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
stări sufletești la o diferență de doar câteva ore. Momente ce nu puteau fi șterse din memorie pentru a te acomoda cu cea următoare. O stare destul de confuză prin care eram nevoit să trec, încununate și cu defectarea camerei de filmare a cameramanului care avea sarcina de a-mi realiza micul film al expoziției, toate adunate într-o singură zi, inundate uneori de vechi amintiri din trecut legate de aceeași zi, a reprezentat pentru mine ziua de 19 sept. 1999. O
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
gânduri: „De vorbă cu lemnul”, le-a plăcut tuturor titlul și așa a și rămas. Domnișoara Steluța Pârâu directorul adjunct al Muzeului, mi-a mulțumit, întrebându-mă cât face pentru a plăti faptul că am fost de acord să realizez filmarea. Am refuzat din start acea propunere de a fi plătit, nici nu se putea pune în discuție acest lucru, rugând-o doar dacă îmi poate realiza și mie o copie a filmului să-l am ca mărturie. La sfârșitul zilei
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aceeași. La emisiunile de folclor ale Marioarei Murărescu lipsesc imaginile filmate cu încetinitorul. Dar sunt suplinite de discursul comentatoarei („Maria Tănase - o rază de lumină care ne poartă cu glasul ei de flacără pe pământurile românești“). De altfel, astfel de filmări în slow motion se pare că nu mai sunt astăzi la modă printre cei atinși de ohtatul poeticesc. De exemplu, în emisiunea Pastel de pe TVR Cultural (o emisiu ne poeticească de la un cap la altul!), filmările cu încetinitorul sunt înlocuite
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
De altfel, astfel de filmări în slow motion se pare că nu mai sunt astăzi la modă printre cei atinși de ohtatul poeticesc. De exemplu, în emisiunea Pastel de pe TVR Cultural (o emisiu ne poeticească de la un cap la altul!), filmările cu încetinitorul sunt înlocuite cu imaginile unor domnișoare care se mișcă lent, deci semnificativ. Camera întârzie pe chipul lor și pe tot felul de detalii anatomice. Curată poezie! Domnișoarele sunt dră guțe și ne zâmbesc inteligent și provocator. (Dacă emisiunile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
filme nu e sânge și că nimeni nu moare de fapt. Greșit. În mintea noastră, personajele mor deadevă ratelea, iar sângele de pe ecran e cât se poate de real. Violența pe care o vedem la televizor, deși pe platourile de filmare e doar o chestie mimată, la noi ajunge ca violență pură (căci, dacă n ar fi așa, am spune că filmul e prost făcut și am schimba canalul, în căutarea unuia care nu mai are cusăturile la vedere). În 99
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
al lumii“. Va fi necesară precizarea cu „adevăratul“, scris cu verzale, pentru că până atunci acest titlu de burtieră va fi de venit o banalitate. Aproape că este încă de peacum. În lipsa catastrofei înfricoșătoare, știriștii noștri montează din titluri și din filmări câte-o mică Apocalipsă la fiecare ninsoare mai serioasă, la fiecare rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la pământ treipatru mafioți. Vezi bine, era un om foarte puternic, iar asta scutea personajul să fie agil sau bine antrenat. În realitate, corpo lentul actor carel juca pe Piedone era mai mult adipos decât musculos și cred că la filmări, la scenele de acțiune, cerea pauze lungi și dese, ca săși tragă sufletul. Dar ce conta? Puștii înghițeau hapul, umpleau sălile de cinematograf șiși povesteau extaziați, a doua zi la școală, fazele de cafteală pe care le văzuseră. Astăzi, însă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
atragă atenția asupra lui. Încearcă să se salveze de propria ratare făcând cât mai mult zgomot. Desigur, mult zgomot pentru nimic. Din nefericire, eșecul lui Claudiu Bleonț nu se rezumă la prestația lui de pe scenele teatrelor sau de pe platourile de filmare. În ultimii ani, omul a devenit un obișnuit al casei în tot felul de șușe televizate. Motivația trebuie să fie căutată în ace eași disperare a lui că a încetat să fie în atenția publicu lui. Numai că o astfel
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a iritat pe mulți din establishment-ul cenecist (CNC & acoliții), deși, la drept vorbind, filmul acesta nu era în mod manifest politic, ci doar un manifest estetic... Acum șase ani deci, jaloanele minimalismului cinematografic românesc erau deja trasate : buget mic, filmări ”din mână”, sunet în priză directă și o poveste simplă, puternică și adevărată, care făcea inutile artificiile cinemaului tradițional. ̨ n anul următor, Cristi Mungiu participa și el, în aceeași secțiune a Cannes-ului, cu debutul său în lungmetraj, Occident
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înecat în apele propriilor strădanii, este atât de desuet ca formulă, încât împotriva curentului e sortit să se scufunde încă de la primele cadre ! Ce vedem și mai ales ce auzim în Eu sunt Adam ! ? întâi de toate, un aparat de filmare în stare de ebrietate permanentă, răsucindu-se în jurul câte unui actor până la buimăceală, jucându-se de-a înainte-înapoi, mereu prezent, deseori abuziv. Auzim apoi faimoasele replici care, indiferent de locul în care sunt rostite, sună întotdeauna ca din cavernă (sau
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de pe trepied, sec, în cadre fixe și lungi (tăieturile în plan apropiat din timpul emisiunii sunt o licență care putea să lipsească...). Poverismul esteticii televizuale nu a dat niciodată rezultate mai suculente și aproape că avem certitudinea că modalitatea de filmare a emisiunii lui Jderescu a influențat restul filmului, și nu invers ! Există aici, desigur, și lecția unui minimalism deja canonic (Jarmusch, Kaurismaki, poate și Moretti din Caro diario...), dar Porumboiu reușește un lucru cu adevărat entuziasmant : relația organică dintre fond
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în care influențele devin mai degrabă o cârcoteală critică. Mai mult, trecerea de la comic la melancolic (melancomicăria, cu alte cuvinte) este rezolvată neted tocmai pentru că regizorul va fi păstrat de-a lungul filmului aceeași neutralitate empatică, în care scurtul accident (filmarea din mână) servește drept delimitare stilistică. A fost sau n-a fost ? nu este doar cel mai entuziasmant debut în filmul românesc de după 89, ci și unul dintre acele filme românești (extrem de puține : Reconstituirea, Probă de microfon, Secvențe, O lacrimă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fapt bazată pe un fapt real, iar filmul o folosește mai mult ca argument : doi tineri delincvenți arestați de miliție sunt aduși la locul încăierării lor (mai degrabă benigne) și puși să reconstituie bătaia dintre ei în fața unei echipe de filmare ce trebuie să facă un spot educativ ; filmarea propriu-zisă rudimentară și destul de amatoricească este întreruptă de accidente de tot soiul (lumina insuficientă, o bătrână care-și caută o gâscă etc.), dar, la sfârșit, unul dintre tineri moare în urma încăierării tot
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o folosește mai mult ca argument : doi tineri delincvenți arestați de miliție sunt aduși la locul încăierării lor (mai degrabă benigne) și puși să reconstituie bătaia dintre ei în fața unei echipe de filmare ce trebuie să facă un spot educativ ; filmarea propriu-zisă rudimentară și destul de amatoricească este întreruptă de accidente de tot soiul (lumina insuficientă, o bătrână care-și caută o gâscă etc.), dar, la sfârșit, unul dintre tineri moare în urma încăierării tot mai ”veridice”. Adresa contestatară a poveștii era evidentă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la fel de real cu care seamănă izbitor : cazul acelui grup de evrei comuniști care au atacat Banca Națională a României, au fost prinși și executați, dar nu înainte de a li se promite comutarea pedepsei dacă acceptă să reconstituie fapta lor în fața unei echipe de filmare, pentru un documentar educativ ! Filmul respectiv s-a numit (tot) Reconstituirea și a fost regizat de Virgil Calotescu, în 1959 ; după fix 10 ani, Reconstituirea lui Pintilie era așadar aproape un copy/paste al filmului precedent, cu semn schimbat : filmul-în-film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
titluri-far ale modernității cinematografice (Antonioni, Aventura ; Fellini, La dolce vita), era deci, în România, anul în care se făcea acel filmuleț de comandă având în distribuție niște oameni păcăliți să-și joace propriul rol, pentru a fi executați la terminarea filmărilor... Pintilie era, firește, la zi cu toate aceste performanțe în materie de film, atât cele cinematografice, cât și cele ideologice. El decide, cum spuneam, să-și facă debutul cu Duminică la ora 6 film impecabil și revoluționar (pentru mica istorie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este ceea ce eu aș numi oglinda cinematografică. Este vorba despre conștientizarea faptului că cinematograful a devenit el însuși personaj și că una dintre modalitățile de a surprinde realul implică asumarea acestei (noi) realități. în Reconstituirea deja, prezența unei echipe de filmare în trama poveștii filmul-în-film, cum se numește îndeobște acest procedeu îi permitea lui Pintilie să pună sub semnul întrebării adevărul acesteia, denunțând simulacrul. Imaginile spotului educativ căpătau un și mai mare grad de neveridicitate cu cât spectatorul era făcut părtaș
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de pe peronul din fața combinatului și intră în șosea. Mă uit în stînga, pe lîngă capul lui și văd combinatul, cuprinzîndu-l într-o singură privire: fascinant joc de lumini!... Dacă va intra în lucru scenariul acela al meu, aș vrea ca filmările să se facă aici, pe platforma industrială, mai ales noaptea. M-am legat mult de combinatul ăsta, îl port în suflet cu tot ce are el mai bun. S-ar putea să lucrez la Serviciul tehnic, spune Don Șef într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scrisoarea; nu am avut curajul să renunț la ceea ce-ți scrisesem, așa cum ar fi trebuit să o fac, din pricina apei de pe verso... Potrivit obiceiului, continui relatarea întâmplărilor zilnice: de dimineață la 9, la liceul fr[ancez] unde am discutat filmarea peisagiilor din Franța, apoi la Reg[ina] Maria pentru jurnalul de perete, cu d-na Georgescu la inspectoratul [din] Str. Romei, apoi cu ea și pentru ea la Minister. Mici neajunsuri gospodărești cu proviziile C[urti], apoi la același film
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oferise această șansă. și am dat o în bară. Totul a pornit de la un număr vechi din LExpress (din colecția tatălui meu), în care, într-o după-amiază de vară din anul 1990, am găsit un reportaj de pe platourile de filmare ale celui de-al unsprezecelea film din seria James Bond, Moonraker. Cu Roger Moore. în reportaj era vorba despre o secvență în care agentul 007 era aruncat dintr-un avion, fără parașută ; despre o altă secvență, în care era aruncat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
după care, foarte liniștit, de parcă nu și-ar fi pierdut mințile cu un minut în urmă, face un pas înapoi. Mai există și cîțiva zimbri (vii), cîțiva mistreți (morți : ceva îmi spune că nu s-a suferit de foame la filmarea asta) și cîțiva (frați) Jderi (cu misiunea de a trage cît mai mult de timp pînă la bătălia aia nenorocită), dar mult mai important pentru efectul întregii întreprinderi există peruca lui Gheorghe Cozorici. Ea îl face pe ștefan să arate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]