5,981 matches
-
, Mircea (22.III.1942, Chișinău), prozator. Student la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961-1966), Z. este după absolvire redactor la „Tinerimea Moldovei”, iar în 1968 trece la revista pentru tineret „Scânteia leninistă” (care își va schimba titlul în „Noi”), ca redactor literar și ulterior redactor-șef adjunct
ZLOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]
-
Gimnaziul „C. Dobrogeanu-Gherea”, apoi, la Galați, Liceul Militar de Marină, după care îmbracă uniforma Școlii Superioare Militare de Marină din Constanța (1954-1957). Dificultățile experienței îl conving să își caute în altă parte vocația și astfel devine student al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1958-1963). După absolvire e repartizat la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor (azi Institutul de Filologie Română „A. Philippide”) din același oraș. În 1990 își ia doctoratul cu teza Literatura română în
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
îl conving să își caute în altă parte vocația și astfel devine student al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1958-1963). După absolvire e repartizat la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor (azi Institutul de Filologie Română „A. Philippide”) din același oraș. În 1990 își ia doctoratul cu teza Literatura română în presa periodică dintre anii 1850 și 1880, ce nutrește ambiția configurării unui „tablou” complet și încearcă o scrutare din toate unghiurile a fenomenului: mecanisme
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
Iancu; 21.V.1933, Racovița, j. Argeș), poet. Este fiul Anei (n. Apostol Matei) și al lui Marin N. Ion (Iancu), muncitor forestier. Urmează școala primară în satul Conțești, județul Argeș (1939-1945), Școala Normală la Câmpulung (1945-1951) și Facultatea de Filologie a Universității din Iași, secția limba și literatura română (1951-1955). După absolvire e ziarist la „Flacăra Iașului” (1955-1957), bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” (1957-1959), redactor, ulterior secretar general de redacție la „Iașul nou”, „Iașul literar”, „Convorbiri literare” (1959-1990
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
între cronicarii epocii fanariote, Z.R., influențat de mișcarea de renaștere națională, scrie sub impulsul sentimentelor de îngrijorare pentru „Patria” în primejdie. Publicate postum, de B. P. Hasdeu (1884) și de Gr. G. Tocilescu (în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, 1885, 1891), paginile sale își accentuează și prin aceasta carcterul anacronic. El tratează istoria Țării Românești între 1796 și 1820, cu incursiuni în trecut, până la daci și romani, și reveniri în actualitate, până la 1848. Sursele, vag amintite, „istorii vechi și
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
și prima clasă a Liceului „Mihai Eminescu”. În urma Dictatului de la Viena familia mutându-se la Arad, învață la Liceul „Moise Nicoară”, și după război în Oradea, la Liceul „Emanuil Gojdu”, unde în 1947 își dă bacalaureatul. Student la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, își ia licența în limba și literatura română în 1952. Din anul al IV-lea este preparator la Catedra de literatură română a aceleiași facultăți. Devine asistent și urcă întreaga ierarhie universitară: lector (1952), conferențiar (1962
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
Pe linie paternă se înrudea cu poetul D. Anghel. Face clasele primare cu un preceptor, în familie, apoi continuă la Institutele Unite din Iași. Urmează din 1892 Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, specializându-se în istorie și filologie clasică și modernă. Își ia licența în 1898 și pleacă pentru studii de filologie și filosofie în Germania, unde își pregătește teza de doctorat, Kritische Texte der Lieder Richards de Fournival, pe care o susține în 1904 la Universitatea din
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
preceptor, în familie, apoi continuă la Institutele Unite din Iași. Urmează din 1892 Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, specializându-se în istorie și filologie clasică și modernă. Își ia licența în 1898 și pleacă pentru studii de filologie și filosofie în Germania, unde își pregătește teza de doctorat, Kritische Texte der Lieder Richards de Fournival, pe care o susține în 1904 la Universitatea din Halle, publicând-o în același an. Stabilit împreună cu familia (se căsătorise cu Ștefania, fiica
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
a minții. L-am putea denumi un voltairian, în sensul larg al cuvântului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată. POMPILIU CONSTANTINESCU Se lămurise, și lămurirea aceasta se făcuse contra modei, într-un admirabil comerț cu clasicii, cu filologia, cu tehnica controversei. Paul Zarifopol, fără nici o exagerare, ajunsese un om perfect. Poate singurul cap perfect al generației sale. Gust sigur, gând clar, dialectică precisă. De câte ori eforturile lui s-au îndreptat asupra formelor de cultură moarte, adică realizate, depășite (clasicismul
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Ițcou) și al lui Constantin Zub, țărani. Urmează școala primară în comuna natală (1941-1945), Școala Pedagogică din Șendriceni, județul Botoșani (1946-1953) și Facultatea de Istorie a Universității din Iași (1953-1957). Își începe cariera de cercetător la Institutul de Istorie și Filologie din Iași. Acuzat că a organizat o manifestare studențească ilegală cu ocazia împlinirii a cinci sute de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare, suportă o perioadă de detenție politică (1958-1964), fiind închis în mai multe penitenciare (Iași, Jilava, Gherla
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Victor (15.VI.1932, Bacău), istoric și critic literar. Este fiul Nataliei Stoleru (n. Cocoș), învățătoare, și al lui Alexandru Stoleru, profesor. După studii liceale la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din București (1943-1951), va absolvi, în 1957, Facultatea de Filologie a Universității bucureștene, devenind profesor la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza (până în 1960), apoi asistent la Institutul Pedagogic din București, din nou profesor la câteva licee bucureștene (1969-2000) și, înainte de pensionare, conferențiar la Facultatea de Teologie a Universității „Valahia
STOLERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289961_a_291290]
-
la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza (până în 1960), apoi asistent la Institutul Pedagogic din București, din nou profesor la câteva licee bucureștene (1969-2000) și, înainte de pensionare, conferențiar la Facultatea de Teologie a Universității „Valahia” din Târgoviște. Este doctor în filologie, cu teza Fundoianu-Fondane în literatura română și franceză, susținută în 1974 la Universitatea din Timișoara. Colaborează la „Cercetări de limbă și literatură” (Oradea), „Interferențe”, „Limbă și literatură”, „Limba și literatura română pentru elevi”, „Logos”, „Luceafărul”, „Studia bibliologica”, „Studii de literatură
STOLERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289961_a_291290]
-
STUDII DE LITERATURĂ ROMÂNĂ ȘI COMPARATĂ, revista apărută la Timișoara, anual, din 1979, editata de Facultatea de Filologie a Universității timișorene. Din 1982 comitetul de redacție este alcătuit din Alfred Heinrich (redactor responsabil), Corneliu Nistor (redactor responsabil adjunct), Simion Mioc, Livius Ciocârlie, Maria Grozav, Victoria Stroescu, Marcel Pop-Corniș (secretar științific de redacție). Din 1986 redacția are următoarea configurație
STUDII DE LITERATURA ROMANA SI COMPARATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289995_a_291324]
-
condus de Raluca Ripan și Bányai László, care semnează și un scurt Cuvânt introductiv. Potrivit acestuia, rostul buletinului era să valorifice activitatea de cercetare, să „ridice nivelul științific” și să promoveze forțele creatoare din cele două Universități. La secțiunea de filologie (celelalte sunt dedicate filosofiei, economiei politice, psihologiei, științelor juridice și istoriei) colaborează Henri Jacquier, Liviu Onu (O contribuție valoroasă la dezvoltarea limbii române literare), Ion Breazu (Contribuții la istoria teatrului românesc din Transilvania), Emil Petrovici. În 1958 redactori-responsabili sunt C.
STUDIA UNIVERSITATIS „BABES–BOLYAI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289990_a_291319]
-
numele Alexandrescu I. Alexandru, și gimnaziul (cu întreruperi) la Liceul „Sf. Sava” din București, sub numele Botez I. Alexandru (1917-1925), apoi în particular, din 1928, clasele liceale la Câmpina și, din nou în capitală, Facultatea de Litere și Filosofie, specialitatea filologie modernă (1934-1938). Profesor suplinitor (al lui Șerban Cioculescu) la Seminarul Central din București (1939), trece la Liceul „N. Iorga” din Ploiești (1946), la Câmpina (1947) și la Comarnic (1949-1966). Debutează în 1923, cu poezia În fiecare noapte, la revista „Cosinzeana
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
, Lucian (23.VII.1950, Petroșani), poet, prozator și critic literar. Este fiul Alexandrinei Strochi (n. Litvinov), telefonistă, și al lui Boris Strochi, tehnician. Urmează cursul elementar și liceul la Petroșani. În 1974 devine licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București, absolvind ulterior și un curs postuniversitar de biblioteconomie. În 2003 își susține doctoratul la Universitatea „Al. I. Cuza “din Iași. Lucrează ca profesor la Tazlău, Piatra Neamț și Luminiș (1974-1979), bibliotecar la Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
D. M. Pippidi (redactor responsabil adjunct) și Iorgu Stoian (secretar). Ulterior mai fac parte din comitetul de redacție Cicerone Poghirc, Valentin Al. Georgescu, I. Fischer, Zoe Petre, Eugen Cizek, Andrei Avram, A. Barnea. Revista își propune să publice „lucrări de filologie propriu-zisă, de arheologie, de istorie veche, de filosofie, de istorie a dreptului, de metodica predării limbilor clasice, adresându-se pentru colaborare cadrelor didactice și cercetătorilor Universității și din institutele Academiei RPR” (Cuvânt înainte). De-a lungul timpului se păstrează aceleași
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
STOICIU, Liviu Ioan (19.II.1950, Dumbrava Roșie, j. Neamț), poet, prozator și gazetar. Este fiul Ioanei (n. Sandu) și al lui Ioan Milea Stoiciu, șef de echipă la CFR. Urmează liceul la Adjud (1963-1967) și face studii (neterminate) de filologie și filosofie la Baia Mare și București (1967-1975). După absolvirea liceului practică diverse meserii: profesor suplinitor la Ruginești, județul Vrancea, contabil și vagonetar la mina Bălan, județul Harghita, corector la ziarul „Informația Harghitei” din Miercurea Ciuc (1972), distribuitor, funcționar de transporturi, încărcător-descărcător
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
, Arcadie (16.XI.1952, Suceveni-Cernăuți), poet, eseist și traducător. Este fiul Ecaterinei (n. Mandiuc) și al lui Vasile Sucevan, țărani. Învață în satul natal, apoi la școala medie din Carapciu pe Siret. În 1969 se înscrie la Facultatea de Filologie (secția română) a Universității din Cernăuți, luându-și licența în 1974. Profesor la Horbova, în raionul Herța, în 1979 devine redactor, apoi redactor-șef al Editurii Literatura Artistică din Chișinău (mai târziu Editura Hyperion). În 1990 este ales vicepreședinte al
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
Popovici), învățătoare, și al lui Vasile Sturzu, contabil. Urmează cursurile Liceului „Mihail Sadoveanu” din Pașcani (1945-1953), unde îl are profesor pe Constantin Ciopraga. Îl cunoaște pe Nicolae Labiș, de care îl va lega o frumoasă prietenie. Frecventează cursurile Facultății de Filologie - Istorie - Filosofie, secția limba și literatura română, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1953-1957), în ultimii ani de studii fiind și redactor pentru Iași al revistei „Viața studențească”. După absolvire e reporter, apoi redactor la Studioul de Radio Iași
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
Iași al revistei „Viața studențească”. După absolvire e reporter, apoi redactor la Studioul de Radio Iași. Din 1960, în paralel cu funcția de șef de redacție culturală la Radio Iași, va fi cooptat la Catedra de literatură a Facultății de Filologie ieșene, unde predă, pe rând, teoria literaturii, estetica, teoria și practica presei. În aceste domenii se specializează în țară și peste hotare (Perugia, Stockholm). Redactor-șef adjunct al revistei „Cronica” (1966-1969), director al Teatrului Național din Iași (1969-1973), se transferă
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
fiul Mariei (n. Bertan) și al lui Adam Stoica, funcționar. Elev la Gimnaziul „Vincențiu Babeș” din Timișoara (1941-1944), urmează tot acolo Liceul de Construcții (1945), Liceul „ Vincențiu Babeș” (1946) și Liceul „Constantin Diaconovici-Loga” (1947-1950). Devine apoi student la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-germană (1950-1954). Va fi corector la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1958) și la Editura pentru Literatură Universală (1958-1962), iar în perioada 1963-1972 redactor principal la revista „Secolul 20”. Desfășoară o susținută activitate
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
SUVEICĂ, Raisa (1.VIII.1935, Cotova, j. Soroca), critic literar. Provine dintr-o familie de intelectuali. Absolventă a Facultății de Istorie și Filologie a Universității din Chișinău (1956), a fost cercetător științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei (1956-1969), apoi a lucrat la Ministerul Culturii și la Comitetul de Stat pentru Cinematografie, fiind un timp și redactor
SUVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290026_a_291355]
-
, Lucian (pseudonim al lui Lucian Tăloi; 26.XI.1946, Ciuperceni, j. Gorj), poet și eseist. Urmează Facultatea de Filologie, secția română-franceză, la Universitatea „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca și obține doctoratul cu o teză despre G. Bacovia. Temele centrale din volumul de debut al lui T., Exerciții de adorație (1989), sunt pesimismul ontologic („Lumea nu urmează / Legământul vieții; / Ci își
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
TALPĂ, Leon (5.III.1937, Bravicea - Orhei), prozator. Va absolvi Liceul Pedagogic la Buzău (1954) și Facultatea de Filologie la București (1961), urmând și cursuri postuniversitare de relații internaționale (1965). Este, succesiv, redactor la Rompres (1961-1968) și la Televiziunea Română (1968-1972), cercetător la Institutul de Științe Politice (1972- 1983), publicist-comentator la Redacția publicațiilor pentru străinătate, autor al unor lucrări privind
TALPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290041_a_291370]