2,868 matches
-
întreagă Citind și recitind cartea prof. Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu (Ed. Macarie, Târgoviște, 1997), încerc un sentiment ciudat, o stare de neliniște amestecată cu bucuria descoperirii unui făgaș neașteptat și nebănuit, la care se adaugă abia o firavă dumerire asupra modului cum și-a sfârșit viața poetul Mihai Eminescu, mod parcă prea logic justificat și explicat în termenii biografiilor semnate de G. Călinescu, George Munteanu, Petru Rezuș și alții. Theodor Codreanu are la îndemână câteva tentative biografice recente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Vieru În limba ta, poem dedicat lui A. Mateevici, Th. Codreanu crede că poetul și-a făcut din harul și rațiunea sa un scut de apărare a limbii române, limba acelora îngropați sub pietrele Prutului. Cu o alură mai mult firavă, dar misterioasă, decât de luptător, poetul crede că a sa este menirea să păzească limba maternă, cu atât mai mult cu cât el este acela care făurește în cuvânt. Altfel spus, Vieru poartă sentimentul că Poetul este însăși creația exclusivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ține de scenarii catastrofice, de disperări existențiale, ci de evidență. Oamenii lucizi, atâția câți se mai află, iar Theodor Codreanu este unul dintre ei, se văd puși la zidul morții civice dacă îndrăznesc să ia o poziție, fie și una firavă, împotriva unui adevărat genocid cultural, social și economic la care românii sunt supuși după ieșirea din zodiac a ciumei roșii a bolșevismului. Ne-am trezit, după 1989, calificați în toate modurile posibile. În opinia formatorilor de opinie, suntem un popor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
perfecte, căci prea puțini dintre noi erau de formație științifică ori filozofi, oricât ar fi excelat ei în gândirea abstractă. O anumită neînțelegere a logicii textului, un anumit eșec în deslușirea raționalului inducea și el un efect incantatoriu, dincolo de care firava tramă narativă, lăsând subconștientul să bănuiască existența unui mister în adâncul nesondat peste care discursul aluneca. Forța de iradiere a prestigiului de matematician al lui Ion Barbu activa însă intuiția, ori poate era numai o iluzie. Și e posibil să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
peronul gării Salva, cățel după cățel de usturoi, ca pe bomboane, nu este iute, pe șaua motoretei cu țigară după ureche, impresii în doi egalate cu vîrsta, aproape bătrîni și de-o seamă, vorbele încetinel, intervalul de pătrundere în tăcere, firave zîmbetele, mai sînt două luni, septembrie, octombrie, vine iarna! continuitatea care le face insesizabile, ermetismul retoricii meteo, Denisa cu păpușa și cu tata la peron, Denisa la chioșc aplecată peste lada frigorifică "Napolact", Denisa cîntă că o cheamă Denisa pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tot să-mi amintească de rudele de pe decinde, lotca între poale de nuferi, Brînza femeia cu cercei ca fina Stanca la tinerețe, și ea e moartă de doi ani! Pălărie Prăzulie a ieșit cu nevasta, îndoliată bălaie și tare ești firavă, cade fusta de pe tine, bata flutură! ciot de măgură de loess, straturile de sus țin cochilii paleontologice, șoseaua mușcă denivelări, atîrnă Prutul după două case, "Să aducem Europa în casele noastre. Votați candidații Partidului Democrat!" stop pe cîrlani și iadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
francă și bizantină. Situate, însă, la avan posturile Europei, în coasta continentului asiatic, cu imensele sale rezerve umane și cu migrații care se năpustesc pe teritoriile lor, ele cunosc, la mijlocul secolului al XIII-lea, invazia mongolă care perturbă începuturile unei firave organizări politice cu greu pusă pe picioare. Cel puțin, această invazie nu face să varieze așezarea popoarelor care, în anul 1000, sînt, în linii mari, deja fixate. Dacă lăsăm deoparte statul ungar, instalat încă din secolul al X-lea pe
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Europa creștină. Capitolul 7 CIVILIZAȚIA EUROPEANĂ ÎNTRE SECOLELE XI-XIII ■ Fărîmițată politic, Europa este totuși, începînd cu secolul al XI-lea, locul unui vast amestec de popoare, datorat migrațiilor, cruciadelor, pelerinajelor și acțiunii clericilor sau negustorilor. Principalele puncte centrale ale acestei firave identități sînt școlile monastice, apoi, începînd cu secolul al XII-lea, cele episcopale. Acestea din urmă dau naștere universităților, corporații de studenți și profesori, în general ecleziastici sau aspiranți la acest statut, corporații adesea opuse autorităților ecleziastice și laice. În jurul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
-se în totalitate cu nobilimea. Drept care iobagii unguri din Transilvania nu făceau parte din națiunea politică maghiară. În temeiurile aceleași logici politice, plecând de la premisa că românimea ardeleană era în alcătuirile sale o comunitate de iobagi (având totuși o foarte firavă nobilime), acesteia îi era refuzat statutul de națiune. O națiune de iobagi era nu doar o contradicție în termeni, ci și o aberație conceptuală în logica politică a orânduirii feudale. Această compresie a națiunii la elita sa socială - înțelegere care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost absorbită de tentațiile politicului, iar marile trusturi de presă nu sunt interesate prea tare de o gestiune corectă a trecutui prin dezbateri deschise. Competiția economică și politică absoarbe aproape toate energiile și resursele mediatice, spațiul public românesc fiind destul de firav. Cifrele din sondaje ca rezultat al confruntării și deresponsabilizării Cred că, de multe ori, declarația de evaluare a trecutului este și un fel de polemică față de prezent și de conducătorii de acum. Când operatorul de interviu îi întreabă pe oameni
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
motivat, în această lucrare că logos-ul (ca atare) trecut în logică (logos-ul formal) reglează totul în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii omenești, în felul unei autorități "universale și necesare", desigur, a priori, chiar dacă el nu are decât o firavă îndreptățire istoric-naturală, nu trebuie să acceptăm, în consecință, că anumite rațiuni formale, dependente, desigur, de logos-ul formal însuși, așadar de mai mică extensie a valabilității lor decât acesta, s-ar putea "forma" pentru a justifica, să zicem, o anumită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sfârșitul primei părți a primei Introduceri. Cea de-a doua Introducere nu poate fi, în contextul acestui proiect, decât un exercițiu mai degrabă "poematic", care ține cu orice chip să capete semnificații non-analitice și non-dialectice. Probabil este forma cea mai firavă a unui discurs non-judicativ, prin constituția sa încă judicativă; dar, paradoxal, ea se poate arăta ca fiind instanța non-judicativă cea mai radicală, prin însăși "formula" non-judicativă a sensurilor ei. Este, cred, cea mai firavă și pentru că împrumută forma poematică, așadar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-dialectice. Probabil este forma cea mai firavă a unui discurs non-judicativ, prin constituția sa încă judicativă; dar, paradoxal, ea se poate arăta ca fiind instanța non-judicativă cea mai radicală, prin însăși "formula" non-judicativă a sensurilor ei. Este, cred, cea mai firavă și pentru că împrumută forma poematică, așadar o formă care se află în afara formelor posibile puse sub "critica" reducției judicative, acelea ale discursivității analitice și dialectice; de aici dificultatea de a se impune într-un orizont dominat sub toate aspectele de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sarcina sa principală: să așeze în sens elementele judecății, care, cu un asemenea rost determinat, participă, ca veritabile fundamente "constitutive", la dictatura judicativului. De asemenea, cele două aspecte ale judecății le-am socotit deja, e drept, pe un temei încă firav, și aspecte ale dictaturii judicativului -, care împerechează termenii enumerați mai sus (subiectul și predicatul, verbul și timpul), anume aspectul formal (S P) și aspectul alethic ("este" și timpul), trebuie socotite din aceeași perspectivă a timpului. În felul acesta, reducția judicativă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a sa: tăcerea. Îndemnul wittgensteinian din Enunțarea a 7 a din Tractatus-ul său are toată îndreptățirea aici, lângă zidurile împrejmuitoare ale judicativului constitutiv, înlăuntrul cărora suntem noi înșine închiși, gândind, totuși, asupra unei putințe de a înțelege, printr-un gând firav măcar, ceea ce ar putea fi dincolo de ziduri. Tăcerea exprimării nu înseamnă, desigur, lipsa gândirii; dimpotrivă: gândirea are răgazul, în tăcerea noastră, de a-și găsi cadența proprie; judicativul însuși și-ar putea slăbi sau chiar retrage convențiile, lăsând un loc
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății și judicativului. Acest fapt trebuie luat în linie semantică, pentru că subiectul-poziție-logică adună în sine doar sensurile celorlalte elemente judicative. De aici urmează că nu doar sensul filosofic al unor termeni, sau sensul metaforic al altora, ci și cele mai firave sensuri ale cuvintelor folosite în limbajul natural sunt condiționate de contextul judicativ, concentrat, acum, în poziția de subiect (logic). Fără îndoială, anumite cercetări vizează sensul (sensurile) în sine ale cuvintelor, însă orice studiu semantic ia ca premisă a sa ideea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noi. Mai mătura podul și cele cîteva grăunțe adunate erau coapte pe plită, apoi împărțite cinstit de fratele meu mai mare, Mihai. Eu, Prîslea, eram cel mai lăcomior și acceptam cu plăcere cîte un grăunte, două, oferite de ceilalți din firava lor porțioară. Nu știu cum se făcea, dar tatii nu-i era foame și se arăta vesel nevoie mare cînd grămăjoara sa de grăunțe dispărea în mînuțe mici, catifelate. Se lua cîte unul, restul rămînea pentru tata. Apoi, iar cîte unul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în casă și a chemat poliția. A chemat-o și pe Raluca. Săraca fată, ce mai plîngea, ce-l mai curăța de sînge și de noroi! Tudorel avea inima mai mare decît el cînd a văzut că în sufletul acela firav al fetei se află mai multă iubire decît merită el. Poliția vine într-un tîrziu și pune întrebări formale. Puteți să-l descrieți pe agresor? Nu prea, un adolescent, cu o mustăcioară mai mult puf decît păr... Ăsta-i fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el mă omor. Știți cum vine la mine... cum nu mănîncă decît cu mine. Doarme numai cu mine. Copilul ăsta este bucuria mea, n-o să-l las orfan pentru că-s niște măgari părinții săi... Am o speranță îndreptățită. Un fir firav, curat, stopează pornirile criminale ale unui monstru. Dar cei doi părinți trebuie avertizați. O fac acum, cu aceste rînduri. Dorințe neconturate Soarele căpătase putere și cîștigase bătălia cu zăpada aproape peste tot. Doar pe dealurile înalte, pe versanții dinspre nord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vor să-și vadă numele pe o copertă. Toți visează la confirmarea tiparului. Gestul de a scrie este, în el însuși, un refuz tranșant al anonimatului. Am văzut tineri pompoși și netrăiți care se sufocă de nerăbdare dinaintea celei mai firave pers pective editoriale, dar am văzut și bătrâni pergamentoși, aflați în anticamera exitului, care ar da orice pentru a ieși pe piață ca „autori“: autori de memorii, de descoperiri epocale, de romane, poeme și sisteme filozofice. Unii se epuizează în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
salturile mortale, mult exersate prin sălile de gimnastică. Nu mai știu ce-au făcut alții, dar eu cu Bucescu, învățasem la internat, printre alte năzdravanii, o acrobație pe trei scaune așezate unul deasupra celuilalt. Ultimul scaun avea picioarele sprijinite destul de firav, pe ale celui de sub el. Pe acest edificiu instabil din trei scaune ne urcăm noi, călcând de pe un scaun pe altul până ajungeam în vârf, cu grijă ca să nu ne răsturnam cu ele cu tot. Odată ajunși în vârf, pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
cele mai negre momente ale vieții și pe Care L-a invocat continuu în anii de temniță, pe care și-a asumat-o de fiecare dată cu o vitejie și o dârzenie greu de bănuit într-un trup atât de firav. Sigur că pe Radu Gyr îl caracterizează cel mai bine întreaga sa operă, hotărârea, seninătatea și dârzenia cu care s-a manifestat și și-a acceptat destinul, ca și caracterizările și numeroasele mărturii date de deținuții politici despre importanța poeziilor
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
albă; căci până atunci fusese roșie... Dar lovitura primită n’a rămas fără urmări; din una, a ajuns două: de rădăcină și de frunze. Generoasă, s’a oferit astfel pe de-a’ntregul. Dar nu oricum; sălbăticiunea cu o rădăcină firavă și cârteva frunze s’a ales, printr’o selecție ce i-a exacerbat caracterele, fie cu o rădăcină zdravănă, fie cu frunze cu pețioluil Îngroșat și fraged, ambele adăpostind substanțe de rezervă pentru al doilea an când va produce semințele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alga, dar noi, aceștia de acum o vedem, nici noi nu putem ști cine ne va urma. Ne mângâiem, rămânând În planul biologic, cu câte o idee de genul unui om - tot om! - dar cu un creier enorm, un trup firav și doar trei degete la mână. Că la computer n’are nevoie de mai mult... Dar tot planul biologic ne arată că, de la batracian Încoace, 5 degete la „mână“ e practic o constantă... Cât despre creierul lui Homo sapiens fossilis
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sinistră premeditare un mare român incomod, iar televiziunea, în sfârșit, demască salutar complotul. Nici interpretările cele mai violent proletcultiste, interesate în "demascarea monstruoasei coaliții" n-au cutezat să propună o astfel de ipoteză, pentru confirmarea căreia nu dispunem decât de firave probe circumstanțiale. Eminescu este Eminescu, în opinia noastră, cel mai mare român, prin operă. Nici detaliile anatomice, nici scenariile prăpăstioase, nici filmările combinate n-au nimic de adăugat la acest capitol și n-au nici o relevanță în contextul dat. Proiectat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]