2,756 matches
-
colonială a eliberat Wittenheim. Pe 24 ianuarie, un contraatac blindat al germanilor a fost respins lângă Richwiller. Germanii au pierdut 15 tancuri și un distrugător de tancuri. Per total, înaintarea francezilor a fost mai amplă în partea de vest (pe flancul drept), dar germanii au reușit să oprească atacul francezilor. Corpurile ale II-lea franceze comandate de Joseph de Goislard de Monsabert ("II Corps d'Armée" și-au lansat atacul pe 22-23 ianuarie. Vârful de lance al atacului au fost divizia
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Onoare. Riedwihr a fost cucerit de americani pe 26 ianuarie, iar Holtzwihr o zi mai târziu. Infanteria americană și-a continuat atacul spre sud, atingând malurile Canalului Colmar pe 29 ianuarie. Cucerirea comunei Jebsheim () a fost necesară pentru asigurarea siguranței flancului nordic al Diviziei a 3-a. Cucerirea Jebsheimului a fost ordonată de către generalul O'Daniel Regimentului 254 (din cadrul Diviziei a 63-a), care și-a desfășurat atacul fiind sprijinită de Divizia I franceză pe flancul nordic. Jebsheim a fost apărat
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
fost necesară pentru asigurarea siguranței flancului nordic al Diviziei a 3-a. Cucerirea Jebsheimului a fost ordonată de către generalul O'Daniel Regimentului 254 (din cadrul Diviziei a 63-a), care și-a desfășurat atacul fiind sprijinită de Divizia I franceză pe flancul nordic. Jebsheim a fost apărat în perioada 26-29 ianuarie de Regimentul al 136-lea de infaterie montană germană. În cele din urmă, pe 29 ianuarie, forțele aliate (Regimentul 254 american, blindate din cadrul Diviziei a 5-a franceză și un batalion
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
de infanterie al 7-lea și al 15-lea și Divizia a 5-a franceză de blindate au ocupat poziții pentru atacul orașului Neuf-Brisach. La aproximativ 8 km se aflau cele mai avansate unități ale Diviziei a 3-a. Pe flancurile de nord și stânga al Diviziei a 3-a SUA, Divizia I franceză de marș a generalului Garbay, (French: "1 Division de Marche d'Infanterie", cunoscută inițial ca Divizia I franceză) a atacat spre răsărit pe 23 ianuarie, având ca
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Ingersheim () la vest de Colmar. Alte unități de infanterie americană sprijinite de tancuri franceze au blocat rutele de retragere ale germanilor din Munții Vosgi. Pe 6 februarie, Divizia a 28-a s-a mutat spre est spre canalul Ron-Rin pe flancul sudic al Corpului XXI SUA, încheind acțiunile acestei divizii la bătălia din Punga Colmar. Pe 3 februarie, Divizia a 12-a blindată a înaintat spre sud traversând liniile Diviziei a 28-a de infanteriei și având ca obiectiv realizarea joncțiunii
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
scurte, coada ușor comprimată și acoperită de peri lungi. Au un cap masiv, urechile mici și rotunjite. Grosimea blănii lor este influențată de condițiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui, la cafeniu-roșcat sau cafeniu închis pe spate și flancuri. Marmotele sunt animale diurne, bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Galeriile sunt săpate în soluri afânate sau printre pietre și au o structură complicată cu mai multe ieșiri, iar pe traiectul lor se găsește camera principală, mare
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
împotriva României, fiind numit comandant al "Diviziei 3 Cavalerie", de staționată în Transilvania. Această unitate s-a transformat în următoarele zile în „"Corpul de cavalerie Schmettow"” , prin atașarea Diviziei 1 Cavalerie austro-ungară. Ea a acționat pe timpul bătăliei de la Sibiu în flancul stâng al Armatei 9, făcând față cu succes atacurilor forțelor române. Pe când asigura flancul drept al Grupului Kühne în bătălia de la Târgu Jiu, în noiembrie 1916, Grupul de cavalerie Schmettow, acum format din Diviziile 6 si 7 Cavalerie, a înainta
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
unitate s-a transformat în următoarele zile în „"Corpul de cavalerie Schmettow"” , prin atașarea Diviziei 1 Cavalerie austro-ungară. Ea a acționat pe timpul bătăliei de la Sibiu în flancul stâng al Armatei 9, făcând față cu succes atacurilor forțelor române. Pe când asigura flancul drept al Grupului Kühne în bătălia de la Târgu Jiu, în noiembrie 1916, Grupul de cavalerie Schmettow, acum format din Diviziile 6 si 7 Cavalerie, a înainta în Muntenia spre Craiova . La inceputul lunii decembrie grupul a participat la Bătălia pentru
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
în râurile din vestul țării (Crișuri, Someș, Mureș) precum și la gurile Prutului și Siretului. Are corpul alungit cu fruntea aplatizată dându-i aspect de cioc de gâscă. Solzii mărunți sunt brun-deschis la culoare, cu frumoase irizații aurii. Partea dorsală și flancurile sunt galbene, cea ventrală aproape albă. Pe jumătatea dorsală a corpului se întind trei dungi longitudinale negru-albăstrui, subțiri și bine delimitate. Înotătoarele sunt de culoarea corpului, dorsal are două, prima cu radii țepoase și punctată cu negru. Greu de confundat
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
continuat redesfășurându-și armatele pentru o nouă ofensivă în Silezia, care să pună în pericol atât Austria cât și Germania. Când au aflat Puterile Centrale, Armata a IX-a a fost redesfășurată în nord, permițându-le să pună presiune multă pe flancul drept rusesc în ceea ce avea să devină bătălia de la Łódź de la începutul lui noiembrie. Germanii nu au reușit să încercuiască unitățile rusești, iar luptele s-au încheiat nedecis cu o retragere ordonată a rușilor către est până lângă Varșovia. Vremea
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
recucerit mare parte din Galiția, și amenințarea rusească față de Austro-Ungaria a fost îndepărtată. A fost deosebit de mulțumitoare recucerirea Przemyślului la 3 iunie. În aceeași zi, au fost lansate noi ofensive: Armatele a IV-a și a VII-a austriece pe flancul Armatei a XI-a îndreptată către Nistru. Până la 17 iunie, apărătorii se retrăseseră la Lemberg (astăzi Lviv, Ucraina), capitala Galiției, și în ziua de 22 al patrulea cel mai mare oraș al Austro-Ungariei a fost recucerit. Cu această pierdere, care
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
a domnului țării ecvestru, de aur, iar în exergă, între două cercuri liniare de același metal, pe email alb, legenda cu litere capitale, de asemenea de aur: sus „Bogdan”, jos „Întemeietorul”, segmentele inscripției fiind separate de câte trei fianite pe flancurile drept și stâng. Diametrul ordinului este de 45 mm. Ordinul are pe revers un sistem de prindere de haină. Ordinul a fost instituit de guvernarea comunistă cu ocazia a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei”, aniversare ce urma să
Ordinul „Bogdan Întemeietorul” () [Corola-website/Science/334401_a_335730]
-
Aachen, aliații duceau lupte de tranșee în mijlocul unei rețele de orașe și sate întărite, interconectate cu fortificații de câmp, obstacole antitanc și câmpuri minate. Este posibil ca un al doilea obiectiv să fi fost executarea unei manevre de ocolire prin flanc a frontului german. Obiectivele tactice inițiale ale americanilor au fost cucerirea orașelor Schmidt și Monschau. Într-o a doua fază, aliații doreau să înainteze spre râul Rur ca parte a Operațiunii "Regina". "Generalfeldmarshall" Walter Model urmărea să blocheze pentru multă
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
minate, sârmă ghimpată și capcane ascunse de zăpadă înaltă. În regiune au existat și numeroase buncăre, cele mai multe aparținând sistemului de apărare în adâncime ale Liniei Siegfried. Pădurea deasă le permitea germanilor să desfășoare acțiuni de infiltrare și de ocolire prin flanc. Americanii nu au reușit de cele mai multe ori să stabilească o linie a frontului și nu au fost siguri nici după acțiuni desfășurate cu succes că au curățat o regine de toate elementele inamice. Numărul redus de drumuri și de zone
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
infanterie americană, care trebuia să înlocuiască trupele epuizate și cu efectivele împuținate. Divizia a 28-a a primit întăriri - blindate, vehicule șenilate de transport și sprijin aerian sporit. Dintre cele trei regimente ale sale, unul a primit ca sarcină apărarea flancului nordic, altul atacarea localității Germeter, iar cel de-al treilea cucerirea orașului Schmidt, obiectivul principal al acțiunii. Regiunea era caracterizată de terenul foarte accidentat, cu un drum care se întindea de-a lungul defileului Kall al unui râu adânc. În
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
1944. Atacul a fost declanșat pe 16 noiembrie. Cele două regimente de infanterie au atacat în coloane paralele: Regimentul 8 de-a lungul marginii de nord-est al pădurii spre Düren, iar Regimentul 22, mai spre sud, pe o direcție paralelă. Flancurile neapărate ale regimentelor de infanterie au permis germanilor să își infiltreze elementele diversioniste și să provoace pierderi importante atacatorilor. Tacticile similare aplicate de americani în Pădurea Hürtgen au fost un generator de dezastre. Atacurile Regimentului 8 de infanterie de-a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de unități ale Corpului 1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar, Brigada 1 Călărași asigura legătura cu forțele Armatei 2.. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase unele dintre forțele principale ale Armatei 9, inclusiv Corpul Alpin. Acționând
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar, Brigada 1 Călărași asigura legătura cu forțele Armatei 2.. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase unele dintre forțele principale ale Armatei 9, inclusiv Corpul Alpin. Acționând energic și eficient, generalul David Praporgescu a reușit să stabilizeze situația
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
pentru luptă și să-i reînalțe moralul". Forțele germane erau formate din "Grupul „Kraft”" - Corpul Alpin german întărit cu Brigăzile 2 și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile de lupte grele, forțele germane au trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar o serie de câștiguri
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
se găsesc 2-17 țepi (spini) izolați, înotătoarele ventrale așezate puțin înapoia celor pectorale au o radie spinoasă și 0-2 radii articulate divizate și înotătoarea anală este opusă dorsalei. Corpul, fără solzi, este acoperit cu scuturi (plăci) osoase, mai ales pe flancuri. Au gura mică și protractilă, așezată în vârful unui bot de regulă alungit în formă de tub. Ordinul gasterosteiforme cuprinde 5 familii, 11 genuri și 29 specii de pești răspândite în mările și apele salmastre și dulci din zona temperată
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
sau rotunjită. Înotătoarea caudală este destul de lungă, puternic excavată, cu lobii subegali și cel inferior este egal (uneori, ceva mai lung, alteori, ceva mai scurt) cu lungimea capului. Colorația spatelui este cafenie sau neagră, bătând în măsliniu sau albastru închis; flancurile sunt argintii, gălbui sau albăstrui; abdomenul alb-argintiu. Solzii de pe flancuri sunt adesea tiviți cu negru, fond pe care sunt dispuse puncte mici. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, restul înotătoarelor palide, gălbui sau roșu-gălbui. Irisul ochilor galben. Masculii, de obicei, sunt
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
lobii subegali și cel inferior este egal (uneori, ceva mai lung, alteori, ceva mai scurt) cu lungimea capului. Colorația spatelui este cafenie sau neagră, bătând în măsliniu sau albastru închis; flancurile sunt argintii, gălbui sau albăstrui; abdomenul alb-argintiu. Solzii de pe flancuri sunt adesea tiviți cu negru, fond pe care sunt dispuse puncte mici. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, restul înotătoarelor palide, gălbui sau roșu-gălbui. Irisul ochilor galben. Masculii, de obicei, sunt mai mici și mai subțiri ca femelele și capătă, în
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
abia vizibili, care se găsesc sub înotătoarele pectorale. Linia laterală este incompletă, ajunge până sub jumătatea celei de a doua înotătoare dorsală, sau depășește cu puțin acest punct, dar nu ajunge până la baza înotătoarei caudale și se întinde deasupra mijlocului flancurilor; câteodată, extremitatea ei posterioară se continuă printr-un șanț fără orificii și, după o curbură în jos, ajunge la baza înotătoarei caudale. Cele două înotătoare dorsale sunt separate. A doua înotătoare dorsală este mai lungă decât înotătoare anală, dar egale
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
Înotătoarea anală scurtă, cu 5-8 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este bifurcată, cu lobii aproape egali. Spatele cenușiu-albăstrui, cenușiu-închis, galben-cenușiu, brun-închis sau brun-verzui cu mici pete mai întunecate. Flancurile cenușii-argintate, galben-cafenii, galbene sau argintie cu reflexe albăstrui și cu 6-11 (obișnuit 7-9) pete mari, întunecate brune sau cenușii-argintii, rotunde sau alungite în sensul longitudinal sau pătrate; ele se contopesc, uneori, într-o singură dungă în lungul liniei laterale. Abdomenul
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
puțin înaintea bazei înotătoarei ventrale. Marginea înotătoarei dorsale este ușor excavată. Înotătoarea anală scurtă, cu 6-7 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Colorația este brun-cenușie sau brun-roșcată pe spate, cenușiu-verzuie pe flancuri, cu o bandă îngustă albăstruie de-a-lungul liniei laterale. Solzii spatelui au marginile negre. Abdomenul este albicios sau albicios-gălbui. Corpul este presărat cu pete mari, negre și aproape rotunde, dispuse astfel: pe spinare, 2-3 pete negre mari și rotunde; alte 2-3
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]