2,594 matches
-
un element principal al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau semnele, acest tip de scriere era deosebit de incomod pentru
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă de structura fonetică a celor două limbi, de „urechea” grecului și a romanului.”. Astfel, aceasta observă că „în numele grecești și romane din tăblițe, vocala 'i' cu cantitate scurtă era percepută adesea ca 'e', iar 'u' scurt ca 'o' (numele lui 'Lucullus' este redat
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
limba comună și sunt de mai multe feluri: • arhaisme lexicale - cuvinte vechi, ieșite din uz fie din cauză că obiectul sau profesia nu mai există, fie că au fost înlocuite de alte cuvinte: ienicer, caimacam, paharnic, logofăt, bejanie, opaiț, colibă etc. • arhaisme fonetice - cuvinte cu forme vechi de pronunțare, ieșite din uzul actual: pre, a îmbla, mezul etc; • arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi și structuri sintactice învechite: 2. Regionalismele sunt cuvintele și formele de limbă specifice vorbirii dintr-o anumită regiune: barabulă (cartof
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
mezul etc; • arhaisme gramaticale - forme gramaticale vechi și structuri sintactice învechite: 2. Regionalismele sunt cuvintele și formele de limbă specifice vorbirii dintr-o anumită regiune: barabulă (cartof), curechi (varză), dadă (soră mai mare), sămădău (porcar), sabău (croitor), cucuruz (porumb); • regionalisme fonetice - forme cu circulație restrânsă a unor cuvinte de uz general: bărbat (bărbat), dește (degete), gios (jos), frace (frate) etc; 3. Elementele de jargon sunt cuvinte sau expresii din alte limbi, întrebuințate de anumite persoane cu intenția de a impresiona și
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
variantei ei Iudeo-Arabe" (Studies in Middle Arabic and its Judaeo-Arabic Variety). Culegerea include și trei articole scrise în colaborare cu prof.Simon Hopkins. Unul din ele analizează o scrisoare având semne de vocalizare, celelalte două se ocupă de ortografia iudeo-arabă fonetică. Un articol lung consacră Blau analizei lingvistice a unui text din veacul al XIII-lea scris în litere copte. Într-un alt studiu Blau incearcă să reconstituie accentele in araba, alt studiu trateaza pe scurt problemele pseudo-corectiunilor pe baza unui
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
comentarii critice. Textele iudeo-arabe, din care o parte au văzut pentru întâia dată lumina tiparului, și transcrise în litere ebraice, sunt numai parțial scrise într-o ortografie corectă, care să imite ortografia arabă acceptata. Altele sunt transcrise într-o ortografie fonetică care nu are nimic comun cu cea arabă comună, și care a fost utilizată până în secolul al X -lea. Această scriere fonetică permite întelegerea liniilor lingvistice care sunt ascunse în textele scrise într-o ortografie corectă. Vocabularul sau dictionarul de
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
parțial scrise într-o ortografie corectă, care să imite ortografia arabă acceptata. Altele sunt transcrise într-o ortografie fonetică care nu are nimic comun cu cea arabă comună, și care a fost utilizată până în secolul al X -lea. Această scriere fonetică permite întelegerea liniilor lingvistice care sunt ascunse în textele scrise într-o ortografie corectă. Vocabularul sau dictionarul de care este vorba se referă în principal la textele literare și documente din prima treime a celui de-al doliea mileniu, care
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
cadru pentru articolele culese. El include atât o privire din perspectivă "aeriană" a istoriei exterioare a ebraicei, cat și o descriere a structurii ebraicei biblice, având trimiteri spre diversele articole din culegere. Un articol lung (p. 50-104) e consacrat schimbărilor fonetice și literei ebraice sin שׂ. Blau acordă o importanță particulară cercetării dezvoltării paralele a sufixului feminin et, at - ת.(p. 126-137) și demonstrează măsura în care evoluția formelor de excepție paralele în diversele limbi semitice pot să nu derive
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
și procesul de formarea lor continuă și acum. Din start flashmob s-a format in America, din cauza aceasta foarte multe termini sunt folosite în original din limba engleza ca de exemplu: mobplace, afterparty... Însuși cuvântul Flashmob se folosește fără schimbări fonetice sau gramaticale. Deseori se întâlnesc variații de scriere a acestui cuvânt: "flas mob" "flash-mob" ... (Este tradus din rusă. Majoritatea termenilor sunt folosiți numai pe teritoriul Rusiei, altele sunt internaționale). Variante: "Mobric" — mobber-începător și "Mobster" — mobber cu experiență (aceste noțiuni se
Flashmob () [Corola-website/Science/314480_a_315809]
-
general cu același caracter. Ele au același sens, dar pronunții destul de diferite. În alte limbi, cel mai important în japoneză, caracterele chineze se folosesc pentru a scrie împrumuturi chinezești, pentru a reprezenta cuvinte native ignorând pronunția și ca elemente pur fonetice bazate pe pronunția lor în varietatea de limbă chineză din care au fost luate. Aceste adaptații străine ale pronunției chineze se numesc „pronunții sinoxenice”, și au fost folositoare în reconstruirea chinezei mijlocii. În limba chineză clasică, cea mai mare parte
Caracter chinez () [Corola-website/Science/315952_a_317281]
-
invitația. Analiza. Conspectul. Eseul structurat. b) Scrierea imaginativă: compuneri libere după un plan dat. Eseul liber. Scrierea despre textul literar sau nonliterar. Povestirea scrisă a unor fragmente din text. Comentarea unor secvențe. Semnificația titlului. Personajul literar. Fonetică și ortografie: Aspecte fonetice specifice limbii italiene: eliziunea și apostroful, accentul cuvintelor. Lexic: Mijloace de îmbogățire a lexicului: derivarea cu sufixe și prefixe; familii de cuvinte; expresii idiomatice; cuvinte compuse, arhaisme, neologisme; Sinonime, antonime, omonime, cuvinte polisemantice; Sensul denotativ și sensul conotativ al cuvintelor
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
abstand”. Astfel conjuncția "„și”" sau pluralul substantivelor terminate în "ș", "ț" sau "j" iau în limba „ausbau” forme precum "„mătase”", "„ostași”", "„praji”", "„seară”", "„soldați”", "„și”", "„zeamă”" iar în graiul „abstand” formele "„mătasî”", "„ostaș'”", "„praj'”", "„sarî”", "„soldaț'”", "„șî”", "„zamî”". Acest fenomen fonetic specific este redat în operele marilor clasici ai literaturii române proveniți din regiunea istorică Moldova, precum și în alte graiuri ale limbii dacoromâne, în special în graiurile ardelenești, bănățean și variantele vecine din graiul muntenesc. Astăzi aceste variante de pronunție au
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
aproape un mileniu (sec. III-XIII), actualul spațiu românesc a fost străbătut de popoarele migratoare. Între 275-566, au venit popoarele germanice și hunii. Între secolele V-VII, slavii au năvălit în Moldova, Muntenia și Transilvania. Au impus toponime, hidronime și modificări fonetice și de vocabular. Nu au modificat însă caracterul fundamental al limbii române, fiind 60% latin și dominat de structura gramaticală latină. După anul 602, slavii au staționat la sud de Dunăre, în Imperiul Bizantin. Aceștia, și apoi bulgarii, au separat
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
celorlalți pe cari îi va descrie Miron Costin, cu toată experiența vieții și cu acea vecinică scrutare morală, abia atunci cronica ar fi fost extraordinară.” "[...] În ultimă analiză, toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foșnitura și aroma graiului. [...] Vorbirea cronicarului e dulce și cruntă, cuminte și plină de ascunzișuri ironice..." "„Dacă stăm bine să ne gândim, tonul literaturii române e dat de pe acum. Cronicarul (Grigore Ureche) e sfătos și
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
Pavel s-a născut la București în 1941, si este fiul unui cunoscut avocat și al Ameliei Pavel, istoric de artă. Absolvă strălucit Facultatea de Filologie a Universității din București (în 1962) și lucrează ca cercetător la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale de sub conducerea lui Alexandru Rosetti, maestrul său în anii de formație lingvistică. Împreună cu alți colegi de generație, este unul dintre fondatorii Cercului de Poetică și Stilistică din București (1963), aflat sub îndrumarea lui Tudor Vianu, Mihai Pop și
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
majuscule: "Ä", "Ö" și "Ü". În loc de vocală cu umlaut se mai poate scrie și: "ae", respectiv "oe" și "ue" (excepție: în numele proprii), dar aceste perechi de litere se pronunță la fel ca și "ä" respectiv "ö" și "ü". Alte particularități fonetice germane: Dialectele care au trecut prin cea de a doua schimbare a vocalelor germane în Evul Mediu sunt considerate membre ale limbii germane. Din motive de izolare geografică (munți înalți, păduri întinse) și din motive economice (rutele comerciale erau de
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
256 atestă dezintegrarea administrației romane in provincia Dacia. Istoricul got Jordanes în lucrarea sa din 551 Getica (De Origine Actibusque Getarum) îi descrie pe goți ca fiind urmașii geților lui Burebista si Deceneus, lucru explicat de unii istorici prin apropierea fonetică a celor două cuvinte. Confruntat cu situația gravă din provinciile Spania și Galia, care se separaseră de Imperiul Roman și își proclamaseră un Impărat Celt, și cu devastarea provinciilor din Balcani de către Goți, Carpi și alți Barbari, Aurelian (270-275) a
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
orale și două vocale nazale. De altfel, poloneza, cașuba și polaba sunt singurele limbi slave care au păstrat vocale nazale existente în protoslavă. Toate vocalele poloneze sunt monoftongi. În trecut au existat și vocale lungi, dar au dispărut din cauza schimbărilor fonetice: De observat că care a fost în trecut rămâne distinct în grafie ca ó. Până în secolul al XIX-lea, s-a scris é, iar - á, dar aceste litere au ieșit din uz. Sistemul consonantic al limbii poloneze este mult mai
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
caracterizează prin serii de consoane africate și palatale, care au apărut după patru palatalizări în limba protoslavă, plus două care au apărut în poloneză și bielorusă. Retroflexele și africatele sonore sunt adesea notate cu digrame. Consoanele palatale (cunoscute în terminologia fonetică slavă cu denumirea de „consoane moi”) sunt marcate ori prin accent ascuțit, ori printr-un i care le urmează. În limba poloneză accentul cade în general pe silaba penultimă a cuvântului, de exemplu "zrobił" („a făcut”), "zrobili" („au făcut”). Excepții
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
alfabetul folosit pentru a scrie limba islandă are două litere care nu sunt găsite în alte limbi moderne: "ț" (numită thorn sau "țorn") și "ð" (numită eth sau "eða"). Ca pronunție amândouă se aseamănă cu fonemul θ (theta) din Alfabetul Fonetic Internațional AFI, care corespunde și sunetului "th" din limba engleză. Islandeza este o limbă indo-europeană care face parte din subgrupul de nord al limbilor germanice. Este ruda cea mai apropriată a limbii feroeze și, împreună cu ea și cu limba norvegiană
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
genitiv, dativ și acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin și neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare și cea slabă, care sunt, în plus, împărțite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări fonetice, grupurile consoanelor, etc.). Înafară de aceasta, islandeză permite subiectul oblic, un fenomen prin care anumite verbe determină cazul subiectelor lor. Substantivele, adjectivele și pronumele sunt declinate după patru cazuri și numere (singular și plural). Deosebirea tu-dumneavoastră („"țérun"”) pare să fie
Limba islandeză () [Corola-website/Science/296647_a_297976]
-
care nu au fost influențate puternic de limba standard și a cărui dezvoltare poate fi urmărită plecând încă de la nordica veche. Multe dintre dialectele rurale vorbite în orașele mici ca Orsa din zona Dalarna sau Närpes din Österbotten, prezintă aspecte fonetice și gramaticale foarte distincte, cum ar fi forma de plural a verbelor sau flexiunile arhaice ale cazurilor. Aceste dialecte sunt cel mai adesea foarte greu de înțeles pentru suedezii din alte regiuni, dar majoritatea vorbitorilor sunt și fluenți în suedeză
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
telefonice, iar câteva răspunsuri au inclus și dialectele "gotländska" sau "skånska". Dialectele suedeze au ori 17 ori 18 foneme vocalice, dintre care 9 lungi și 9 scurte. Asemănător celorlalte limbi germanice, majoritatea vocalelor lungi sunt împerecheate din punct de vedere fonetic cu una dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin mai joasă și mai centralizată. În majoritatea dialectelor, vocala scurtă pronunțată sau s-a unit cu vocala scurtă (notată ⟨ɛ⟩ în tabel
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
a descifrat scrierea hieroglifică a discului din Phaistos, împinge cronologia înaltă a proto-ionienilor până spre Cicladicul Vechi, Troia II, Troia I și în orice caz cu mult înainte de thalassocrația minoică. Se pune astfel problema raportului dintre alfabetele vechi europene, scrierile fonetice în general și contribuția limbilor indo-europene (mai ales proto-hitite, din faza pre-anatoliană) la etimologiile pre-grecești din limba greacă (după indoeuropeniștii Frisk și Beekes). Atica (dialect al grupului ionian-atic), limbă vorbită la Atena, constituie limba în care s-a scris cea
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
este a douăzeci și treia literă din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă postalveolară surdă cu simbolul fonetic . Alături de litera Ț ea a fost introdusă în grafia limbii române de către Petru Maior, în lucrarea "Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi", în 1819. Această literă nu exista în alfabetul latin, sunetul ei trebuind, acolo unde era cazul, să
Ș () [Corola-website/Science/296857_a_298186]