2,684 matches
-
25 iunie de Badoglio în timpul primei întâlniri a șefilor statelor majore care avea să fie convocat pe perioada războiului. Pe 19 iunie, generalul Roatta a transmis un mesaj scris Grupului de Armată Vest „este posibil ca să existe trupe franceze în fortificații dar, cel mai probabil, trupele mobile aflate în spate sunt deja în retragere” Comandanții italieni de pe front nu au fost însă influențați de convingerile eronate ale comandanților cu privire la retragerea francezilor, dar erau convinși însă că francezii erau cu moralul la
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
la ora trei, voi trebuie să atacați de-a lungul întregului front de la Petit-Saint-Bernard la mare ("per questa notte alle 3 dovete attaccare su tutta la fronte dal San Bernardo al mare"). Forțele aeriene vor interveni prin bombardamente masive ale fortificațiilor și orașelor. Germanii, în cursul zilelor de mânie și poimâine, vor trimite coloane de blindate dinspre Lyon în direcțiile Chambéry, Saint-Pierre de Chartreuse și Grenoble. Graziani și-a modificat ordinul pe 16 iunie - acum, obiectivul principal era Marsilia. Această ultimă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
iunie pe malul drept al râului Isère. Până la intrarea în vigoare a armistițiului, coloana centrală a Corpului Alpin reușise să ocupe localitatea Séez, dar nu fusese capabilă să reducă la tăcere "Redoute Ruinée". Italienii au reușit să producă distrugeri importante fortificațiilor redutei, dar francezii au continuat să controleze cu foc până la semnarea armistițiului pasul Petit-Saint-Bernard. Corpul Alpin nu a reușit să își îndeplinească obiectivul final, cucerirea localității Bourg-Saint-Maurice. După semnarea armistițiului, garnizoana franceză a Redutei Ruinate a părăsit fortificația primind onoruri
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
distrugeri importante fortificațiilor redutei, dar francezii au continuat să controleze cu foc până la semnarea armistițiului pasul Petit-Saint-Bernard. Corpul Alpin nu a reușit să își îndeplinească obiectivul final, cucerirea localității Bourg-Saint-Maurice. După semnarea armistițiului, garnizoana franceză a Redutei Ruinate a părăsit fortificația primind onoruri militare. La sud de Corpul Alpin, Corpul I de armată a înaintat pe un front de 40 km, de la Mont Cenis la Col d'Étache. Obiectivul lor sprijinirea efortului principal al armatelor italiene prin cucerirea forturilor Bessans, Lanslebourg
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
spre Termignon pentru ca să se alăture batalionului "Susa", iar restul a continuat spre Modane. Batalionul "Val Cenischia" nu a întâmpinat nicio rezistență când a traversat Col d'Étache și Col de Bramanette, reușind să ajungă în spatele fortului francez Balme fără luptă. Fortificațiile acestuia au fost cucerite pe 23 iunie de divizia "Cagliari", dar forturile din fața Modane — "Saint-Gobain" de la Villarodin și "Barrière de l'Esseillon"— s-au dovedit mult mai greu de cucerit. Ca urmare, italienii au încercat să le ia prin învăluire
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
au reușit să înainteze cu greu sub focul puternic al artileriei și mitralierelor franceze, ajungând în cele din urmă în spatele pozițiilor franceze, asupra cărora au deschis la rândul lor focul. În momentul în care se semna armistițiul, prima linie de fortificații franceze din fața Col de Mont Cenis țineau încă sub foc coloanele italiene, care nu reușiseră să ajungă la Lanslebourg. Armata I a reușit să scape de povara atacului principal - care a căzut de aceea în sarcina Armatei a 4-a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de 100 mm. Din Pasul Maddalena, italienii au început coborârea în Valea Ubaye din Franța. Condițiile meteo au încetinit înaintarea italienilor dar, în egală măsură, i-au împiedicat pe artileriștii francezi să își regleze tirul. Divizia "Acqui" nu ajuns în fața fortificațiilor franceze decât în seara zilei de 24 iunie, când armistițiul fusese deja semnat. Italienii au pierdut 32 de oameni morți, 90 răniți, 15 dispăruți în misiune. De asemenea, 198 de militari au suferit degerături. Datorită lipsei pieselor de artilerie, italienii
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Emilio Faldella, comandatul Regimentului al 3-lea de infanterie alpină, a considerat că liderii militari italieni au cerut prea mult de la soldați: Pe front, lângă frontieră, misiunea forturilor franceze era să întârzie armata italiană să atingă linia defensivă, constituită din fortificații din oțel și beton... Infanteria noastră a trebuit să înainteze în teren fără acoperire împotriva trupelor bine protejate, printr-un câmp aflat sub focul artileriei franceze ... Iar aceasta s-a întâmplat timp de trei-patru zile. în aceste condiții, superioritatea numerică
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
an, pentru subofițeri, și șase luni pentru sergenți. Durata cursurilor era de doi ani iar programa școlară cuprindea discipline de cultură generală (istorie, geografie, matematică, noțiuni de fizică și chimie etc.) și discipline cu specific militar (topografie, artă militară, artilerie, fortificații, legislație și administrație militară, regulamente militare, hipologie, călărie, scrimă, gimnastică etc.). De fapt, programa includea aceleași discipline incluse în programa Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, dar cu un număr redus de ore afectate. Efectivele au crescut treptat, ajungând la
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
este înclinat spre strada Columna, particularitate ce a influențat arhitectura complexului, acesta fiind amplasat pe două terase, închise de o incintă din piatră. Către strada Columna, este construit un zid de sprijin cu talus, care atribuie complexului un aspect de fortificație. Același spirit de stilizare istorică a influențat și arhitectura hangarului. Casa de locuit are două etaje din partea curții interioare și este orientată spre strada Columna cu o fațadă din trei niveluri. Intrarea principală este din partea străzii Columna, fiind evidențiată printr-
Complexul de clădiri ale Depoului și cârmuirii fostei societăți „Tramvaiul Chișinăului” () [Corola-website/Science/335407_a_336736]
-
factor determinant. Poziționarea sa într-un loc în care se întâlneau căi comerciale principale maritime (ale Mării Negre) și fluviale cu unele de uscat a oferit un acces facil, care a permis trecerea de la transportul continental la cel maritim și invers. Fortificațiile nucleului urban - unde s-au aflat principalele edificii ale negustorilor din Occident, Răzvan Theodorescu le presupune în baza unor analogii, ca fiind construite de genovezi la începutul secolului la XIV-lea. Tot aici s-a aflat o bază navală bizantină
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
același timp, ea este gară de origine (PK 0,00), a liniei 12 Antwerpen-Essen (frontieră) și punctul terminus al liniei 27 (care dublează linia 12). Prima gară a orașului Antwerpen, Gara Borgerhout, situată pe strada "Borgerhoutsesteenweg" (actuală "Carnotstraat"), în exteriorul fortificațiilor din apropierea Porții Borgerhout, a fost inaugurată de către Căile Ferate Belgiene pe 3 iunie 1836, ca punct terminus al liniei feroviare Mechelen-Antwerpen. Linia era a doua construită în Belgia și completa de fapt secțiunea Bruxelles-Mechelen, prima linie de cale ferată a
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
din centrul orașului belgian Antwerpen. Ele pornesc de la sud (accesul dinspre Bruxelles) spre nord (până la începutul portului). Străzile din sud se numesc "Zuiderleien" (Aleile de Sud), iar cele din nord "Noorderleien" (Aleile de Nord). "" urmăresc în linii mari traseele fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. "Lei" este un vechi cuvânt flamand care însemna alee, iar "Leien" este pluralul lui, deci „Alei”. "De Leien" sunt construite în general pe amplasamentul fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. Împrejmuirea orașului
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
de Nord). "" urmăresc în linii mari traseele fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. "Lei" este un vechi cuvânt flamand care însemna alee, iar "Leien" este pluralul lui, deci „Alei”. "De Leien" sunt construite în general pe amplasamentul fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. Împrejmuirea orașului, începută în 1542, conținea ziduri și fortificații menite să apere orașul în cazul unor invazii externe. Spaniolii au impus și o interdicție de construire a oricărei clădiri pe o distanță de 500
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
Lei" este un vechi cuvânt flamand care însemna alee, iar "Leien" este pluralul lui, deci „Alei”. "De Leien" sunt construite în general pe amplasamentul fostelor fortificații spaniole din secolul al XVI-lea. Împrejmuirea orașului, începută în 1542, conținea ziduri și fortificații menite să apere orașul în cazul unor invazii externe. Spaniolii au impus și o interdicție de construire a oricărei clădiri pe o distanță de 500 de metri în fața zidurilor Fortăreței Antwerpen, pentru a asigura vizibilitatea și a facilita apărarea în
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
apropierea graniței de nord a noului regat. Din Antwerpen au început să se exercite presiuni asupra autorităților centrale pentru a i se permite extinderea dincolo de zidurile fortăreței. Începând din 1859, orașul a redevenit proprietarul celor 154 de hectare care includeau fortificațiile și terenul din fața lor, anterior inaccesibil construcțiilor civile. Fortificațiile au fost demolate între 1867 și 1869, iar terenul pe care fuseseră construite a fost transformat în străzi. Numele acestora, dispuse de la nord la sud, erau: "Handelslei" (Aleea Comerțului), "Kunstlei" (Aleea
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
au început să se exercite presiuni asupra autorităților centrale pentru a i se permite extinderea dincolo de zidurile fortăreței. Începând din 1859, orașul a redevenit proprietarul celor 154 de hectare care includeau fortificațiile și terenul din fața lor, anterior inaccesibil construcțiilor civile. Fortificațiile au fost demolate între 1867 și 1869, iar terenul pe care fuseseră construite a fost transformat în străzi. Numele acestora, dispuse de la nord la sud, erau: "Handelslei" (Aleea Comerțului), "Kunstlei" (Aleea Artelor), "Nijverheidslei" (Aleea Industriei) și "Zuiderlei" (Aleea de Sud
De Leien () [Corola-website/Science/335509_a_336838]
-
mai comune materiale folosite în arhitectura erau zidăria de cărămidă și mortarul. Influențele străine pot fi văzute în domurile de origine egipteană și, în sectorul civil, cupolele triumfale inspirate de cele din țările de origine. Larg răspândită era și construcția fortificațiilor cu turnuri. Cele mai importante structuri almohade includ: Giralda, fost moschee din Sevilia (construită în 1171), moscheia Koutoubia și Kasbah-ul din Marrakech, turnul Hassan din Rabat și castelul Atalaya din Andaluzia.
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
reacționat imediat, recunoscând că evacuarea trupelor de sub comanda lui peste Canalul Mânecii era cea mai bună soluție și a început să planifice retragerea spre Dunkerque, cel mai apropiat port cu o capacitate suficient de mare . Dunkerque era înconjurat de mlaștini, avea fortificații construite cu mult timp înainte și avea cele mai lungi plaje de pe coasta apuseană a Atlanticului, unde putea fi organizată concentrarea unor mari grupuri de soldați. După o serie de atacuri de atacuri eșuate, care au culminat pe 21 mai
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu pierderea rolului militar și intrarea ei în proprietatea Primăriei Budapestei. Până atunci, denumirea sa a fost: "Fortăreața Militară de pe Dealul Gellért" (în ). Fortăreața Citadelei a fost înălțată pe ruinele antice ale unei fortificații eravisce; între anii 1850 și 1854, cu ocazia realizării construcției, mare parte din urmele oppidumului de pe Dealul Gellért au dispărut. În perioada evului mediu, pe vârful dealului a existat o capelă, loc de pelerinaj al locuitorilor Budei, care a fost
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
primăriei dărâmarea completă a fortului. Autoritățile locale, sub presiunea opiniei publice, au intreprins lucrări de demolare, mai mult simbolice, dar care au fost abandonate din lipsă de fonduri. Cu ocazia demantelării parțiale din 1898-99, au fost distruse acele părți ale fortificației care puteau fi folosite pentru amplasarea tunurilor de asalt și a fost demolată cazarma precum și clădirile administrative din curtea interioară. După anul 1900, Citadela, treptat, a devenit o atracție turistică și un loc de belvedere, datorită panoramei ce se deschide
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
la cerere la Regimentul 1 Geniu Între 1893-1896 este trimis la studii în străinătate, urmând cursurile Universității Tehnice din Liege, Belgia. La revenirea în țara urmează cursurile Școală Superioară de Război, ia după absolvirea acesteia a fost profesor ajutor de fortificații la Scoala Specială de Artilerie și Geniu, până în anul 1903 când se mută în cadrul Corpului 2 Armata. Între 1910-1913 a ocupat postul de atașat militar în Turcia, la Istanbul. În 1914 este numit comandant al Regimentului 8 Infanterie din Buzău
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
un pod peste canal. După ce linia defensivă a canalului s-a prăbușit, apărarea germană din Zuid-Beveland s-a dezintegrat, iar regiunea a fost eliberată. A treia fază a bătăliei se încheiase cu succes. Faza finală, Operațiunea "Infatuate", presupunea asaltul asupra fortificațiilor puternice de pe Insula Walcheren, de la vărsarea fluviului Scheldt. Digurile insulei fuseseră distruse de atacurile bombardierelor RAF de pe 3, 7 și 11 octombrie. Ca urmare, zona centrală a insulei fusese inundată, forțându-i pe apărătorii germani să se refugieze în locurile
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
formeze un front continuu defensiv, în schimb s-au apărat în mai multe puncte de rezistență - cel mai important fiind fotăreața. Majoritatea apărătorilor au fost încercuiți în fortăreață. În ciuda avantajului oferit de surpriza atacului, încercările infanteriei germane de cucerire a fortificațiilor au eșuat, iar sovieticii le-au produs pierderi importante - peste 280 de soldați germani au murit în prima zi de lupte. Luptele grele au continuat pentru încă două zile. Până în dimineața zilei de 24 iunie 1941 muriseră peste 380 de
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
1941. O copie a acestui raport a fost găsită în arhiva Divziei a 45-a, care a fost capturată de Armata Roșie la Livnî în 1942. Grupuri mici de soldați sovietici sau luptători izolați s-au mai ascuns în ruinele fortificațiilor de la Brest o perioadă de timp. Pe pereții fortăreței pot fi văzute în zilele noastre inscriții precum „Vom muri dar nu vom părăsi fortăreața” sau „Mor, dar nu mă voi preda. Adio, Patrie! 20.VII.41." Nu este clar dacă
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]