KorAP: Find »[drukola/base=frânghie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...109 >

2,702 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

Mă durea fiecare încheietură a corpului, mai ales genunchii, însă tot simțeam că pe dinăuntru dospesc de fericire. Momentul acesta - dimineața devreme, eu, Scout - era absolut perfect. — Crezi c-o să revină la suprafață? Am privit-o împingând o buclă de frânghie franjurată peste bordul navei cu degetul mare de la picior. — Fidorous așa crede. Se întoarse. — Mda, cât o valora și asta. Mă duc să verific laptopul lui Nimeni. — Ascultă, îmi pare rău că lucrurile nu merg conform planului. De ce, ce ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Brr-brr, brr-brr. Vezi ceva? E acolo jos? Fidorous scutură din cap. Nu-l văd, dar acolo e. Ridică un par lung cu un cârlig la capăt dintr-un stativ de pe peretele cabinei. — Ce-o să faci cu aia? — Să trag de frânghia butoiului și s-o leg. Odată ce-l vom fi legat de barcă, putem mulina firul și... Doctorul se aplecă peste apă, întinzându-se peste balustradă ca un jucător de biliard, cu parul întins în față. — ... O să-l tragem la suprafață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spate, spre cabină. Doctorul se întinse și se întinse, cu un picior pe vârful degetelor pe punte, cu celălalt în aer, cu o mână ținându-se de balustradă și cu cealaltă întinzând parul. Se clătină, ezită, se întinse, cârligul ratând frânghia și lovind butoiul cu un pocnet sec. — Ai grijă, am zis. Încă întins peste bord, Fidorous se întoarse să se uite la mine și fu pe cale să spună ceva, când butoiul prinse brusc viață, aruncând în aer o trâmbă neașteptată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a ieșit o pară de fum negru. Nava porni înainte și eu am cârmit-o spre butoiul ce gonea pe apă. Fidorous apăru pe punte cu arma lui, luând un harpon de la Scout, care se apucă apoi să lege cu frânghie un alt butoi. Bătrânul urcă pe trambulina de la prora, se întoarse și-mi făcu din mână. — Mai repede, Omule de Tinichea. Haide, trebuie să ne apropiem de el. Înaintând viforos, aerul mă lovi, cămașa pălmuindu-mi arsurile de soare. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor de lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-am prins de micul parbriz al ambarcațiunii, împingându-mă cu picioarele în peretele punții superioare; Fidorous se agăță de balustradă în vreme ce găleți, cutii, frânghii și toate celelalte se rostogoliră și se împrăștiară pe punte. — Scout. — E-n ordine, e bine, spuse vocea ei de undeva unde nu vedeam. Un pocnet sau un bubuit sub noi, butoaiele legate de ludovician frecându-se de fundul navei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o macetă. Barca pârâind, lăsându-se în apă, doctorul cățărându-se peste balustradă cu un picior pe cușca goală, roasă, tăind cablul. Spumă și stropi, coada, butoaiele tresăltând și coada lovind apa. Eu strigând și ridicând sulița și Fidorous tăind frânghiile încâlcite în cușcă. Capul ludovicianului ca un glonț alb și cenușiu o nicovală un jet uriaș ridicându-se dintre stropi și eu strigând și aruncând sulița. Sulița în aer. Sulița în aer trăgând cablul după ea. Sulița în aer. Prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sulița. Sulița în aer. Sulița în aer trăgând cablul după ea. Sulița în aer. Prea sus. Sulița deasupra capului rechinului și lovind doar apa albă din spate și scufundându-se. Cablul negru derulându-se de pe punte. Barca pârâind. Fidorous tăind frânghiile și cușca diformă și eu sărind după cablul care se derula de pe punte și apucându-l, trăgându-l. Trăgându-l în spate, trăgând sulița înapoi. Spumă și stropi și cortine de apă. Vinciul smulgându-se din peretele bărcii și prăbușindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în spate, trăgând sulița înapoi. Spumă și stropi și cortine de apă. Vinciul smulgându-se din peretele bărcii și prăbușindu-se greoi, prăbușindu-se greoi peste doctorul Fidorous și atât el, cât și vinciul căzând în cușcă și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
atât el, cât și vinciul căzând în cușcă și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins tras în jos, departe, în spuma care înghițea totol, și valurile închizându-se deasupra cu un bubuit lichid. Barca înclinându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
îmi zâmbi ea. Ai izbutit, Eric. Am ridicat stânjenit din umeri. — Știu. — Ce s-a întâmplat cu doctorul? Am clătinat din cap. Scout se uită în apă. — Cușca și butoaiele și rechinul s-au încâlcit și el încerca să taie frânghiile. S-a întâmplat foarte repede, într-un minut era... adică, n-am știu pentru o secundă ce s-a întâmplat și apoi... Pe când eu mă împleticeam în cuvinte, încercând să le găsesc pe cele potrivite, Scout se uită adânc, adânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

stăteau pe insulița aceea și n-auzeau decît zgomotul cazmalelor, deasupra Londrei se dăduse obișnuita bătălie de noapte i se părea ciudat lui Rowe... Într-un loc strada era barată, așa că se văzură nevoiți să facă un ocol; pe o frînghie atîrnată deasupra străzii fîlfîiau cîteva afișe proaspăt scrise de mînă: „Banca Barcalys. A se adresa la...“, „Lăptăria Cornwallis. Noua adresă...“, „Pescăriile Marquis...“. Pe trotuarul pustiu și liniștit, un polițist se plimba cu un paznic de bloc, discutînd pe Îndelete, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

ușor, era balonat; evident, mâncase prea mult la bufetul de pe autostradă. Nu izbutea să-și limpezească gândurile; Își dădea totuși seama că alegerea locului putea fi un element decisiv pentru reușita vacanței. În acest moment al reflecțiilor sale, zări o frânghie Întinsă Între doi arbori. Pe ea, legănați ușor de briza serii, se uscau niște chiloței. Ar fi o idee, Își zise el; Într-un camping, vecinii fac cunoștință; nu neapărat ca să și-o pună, dar fac cunoștință, e un Început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
sfârși, se repezi la cort fără măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă un whisky Înainte de prânz. Lângă cort, dădu peste una dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios, ce-i ridica sânii, culegea de pe frânghie chiloțeii de dantelă puși la uscat În ajun. Bruno simțea că e gata să explodeze În atmosferă și să cadă peste camping sub formă de zdrențe unsuroase. Ce se schimbase, În fond, din adolescența lui? Avea aceleași dorințe, cu conștiința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385

șir, Perez-Blanco și-a săpat sârguincios tunelul, Însă de fiecare dată gardienii cu crucea roșie l-au prins la timp și l-au adus Înapoi. A Încercat cu gaz de eșapament, În garaj, dar vecinii au alarmat poliția. Apoi, cu frânghie și săpun, Însă cipurile de avertizare din organism au dat alarma la scăderea oxigenului din sânge. S-a aruncat de la balcon, dar cum un alt sinucigaș tocmai dăduse foc clădirii, un etaj mai jos, a căzut direct pe salteaua pompierilor

Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

vine să cred, Îmi face cu ochiul! - Bine, mă fato, dacă vrei tu! O facem și-așa! Idiotul! Crede c-o să facem un film porno. De fapt are un pic dreptate când face asemenea presupuneri. Lumânările, muzica, Andreea În sutien, frânghia care-i intră În carne. Poate că-i și place. Sigur Îi place. Am fixat camera, am pus ochiul, Într-adevăr: cam slabă lumina. Dar merge. Vreau să-i spun și Andreei, n-o văd. Mai focalizez, din spatele senatorului apare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

că o să-l dau În vileag. Din cauza asta, Îmi arătase o grămadă de lucruri: să iau urma vânatului, să dobor animale mari precum mamuții sau mărunte precum chițcanii, să merg mult-mult fără să-mi fie sete sau foame, să Împletesc frânghii, să mă uit după locul, mereu altul, de unde răsare soarele, și câte și mai câte. După ce am mai crescut, Moru se apucă să-mi spună cuvinte din ce În ce mai multe, iar pe unele dintre acestea le meșteșugise chiar el. Odată, mă luase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pluteau pe apa mâloasă... În fiecare trunchi de copac erau mai puțini decât degetele unei mâini, numai că pe apă erau răspândite multe-multe asemenea trunchiuri scobite. Aveau un fel de sulițe cum nu mai văzusem, prinse cu un fel de frânghii din piele petrecute În jurul mâinii. I-am privit și eu, la fel de tăcut. Trebuia să-i Încredințez că nu am gânduri rele, căci așa cum nimerisem În mijlocul lor, chemarea mea de ucigaș nu mă ajuta la nimic. N-aveam nici măcar unde să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
celui mai adânc hău. Hău. Da. Cuvântul acela precum vuietul surd de la Început de tot. Am coborât pe mal și m-am apropiat de un copac. Am apucat câteva crengi, să văd cât de tari erau. Of, of. Ce mai frânghii puteai să faci din ele... Și acum? Încotro s-o iau? Asta să fi fost apa despre care Îmi spusese Moru al meu? Să fi ajuns În locul din care trebuia s-o iau spre Apus? M-am așezat. Soarele Începea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fără să mai zicem nimic. La sfârșit am râgâit și am căutat un culcuș sub un copac din acela cu crengi lungi. - Nu e bine, zise Enkim. Șerpi. Uite! - Îmi arătă el o ființă târâtoare, subțire și lungă precum o frânghie lucioasă, acoperită cu solzi mai frumoși decât ai peștilor. Am dat să mă apropii, să văd cum de era În stare să meargă dintr-o parte În alta deși n-avea nici brațe nici picioare, dar Enkim strigă scurt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
slabă - mâna stângă o să-i spui tu odată și odată, după ce vei fi căpătat dibăcia de a rosti vorbe care nu mai seamănă cu ceea ce denumesc - țineau În mâna slabă, așadar, o creangă lungă, netedă și lucioasă, Îndoită de o frânghie subțire care era prinsă de capetele crengii. În mâna tare țineau un snop de crengi drepte, mult mai subțiri, care semănau cu niște sulițe, numai că până și unui copil i-ar fi părut prea ușoare. Îți venea să crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de fapt, lungana aia de Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
culce singur, undeva mai departe de noi. Ne-am continuat drumul spre Miazăzi și, Într-o bună zi, În fața noastră s-a ridicat o pădure Într-atât de deasă, Încât la Început, ne-a fost teamă să pătrundem În ea. Frânghii din lemn răsucit coborau din copacii cei mai Înalți pe care Îi văzusem vreodată, amestecându-se cu frunze mari cât omul și cu crengi lungi precum brazii; era o pădure umedă, În care florile cu miros dulceag sau de hoit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se joace cu ele. Se vedea că erau obișnuiți cu armele, numai că ale noastre erau prea grele pentru ei. Se mirară de arcul Runei și o puseră să-l mânuiască. Amuțiră cu toții la vederea săgeții care despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor erau o adunătură de frunze mari, Împletite ala-n dala cu crengi și proptite Într-o rână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vorbe. Asta dorea nesăbuitul ăla de Moru, fir-ar să fie: să Împartă aceleași vorbe tuturor, numai ca să asculte unii de alții fără să crâcnească. În clipa aceea, un negru se Înclină În fața mea. Avea ochii ageri și mușchii precum frânghiile. - Vindecătorule, Începu el, fără să mă privească În ochi. Supus, mă apucă de picior și de barbă. Fir-ar să fie, asta voia Moru, mi-am spus, dar n-am Întrebat decât: - Cum ți se spune? - Sunt Wola, din neamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Marea de lapte, sau doar Îi fusese milă de Înfometatul ăla de Unu? - Vreau să-i vorbesc lui Logon, am schimbat atunci vorba. Ai mei Îi săpaseră o groapă adâncă pe care o acoperiseră cu crengi Înfrunzite. Legat cu aceeași frânghie de mâini și de picioare, Logon zăcea chircit În fundul gropii, slăbit, abia respirând, cu coastele ce Îi jucau sub piele de ziceai că-i un câine fugărit. O altă frânghie, trecută prin jurul gâtului, cât să nu-i ia răsuflarea, Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]