4,656 matches
-
binecunoscut faptul că unui copil îi este imperios necesar climatul familial, nu numai ora de vizită din partea părintelui îndepărtat de copil, sau alocația. El are nevoie de sfaturi din partea ambilor părinți. Și-i dorește pentru a le spune ce îl frământă, ce-și dorește de la viață și îi consideră pe aceștia ca fiind cei mai apropiați lui. În consecință, copilul din familia monoparentală nu-și va găsi niciodată liniștea sufletească, el fiind nevoit să penduleze între cei doi poli ai familiei
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
farfurii murdare, dar s-ar fi răzgândit Între timp și a aruncat-o pe pat, În mâinile unui om aflat În agonie. Degetele lui Noimann strângeau cu nedumerire cocoloșul ușor jilav, dând peste tot felul de riduri și Încrețituri, tot frământându-le și netezindu-le pentru a le readuce Înapoi, la o Înfățișare cu un aspect cât de cât uman. Ridurile Însă nu se lăsau cu una, cu două descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la forma lor inițială, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În jur. Multe din baloane pocniră În timpul „actului de penitență”. Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui galben-verzuliu, așezându-se Încet pe frunze, pe flori și ramuri. Chiar și apa râurilor fusese afectată de pistrui. Privind la cele ce se-ntâmplau, Oliver Își frământa În poale mâinile de teamă. Și peștii, și broaștele, albinele și buburuzele, furnicile și lăcustele cu cap de cal verzui ce săreau de pe un fir de trifoi pe altul se pricopsiseră, desigur, fără vina lor, fie pe solzi, fie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acum un damf specific, dulce-amărui. „Probabil că a fost cu gheață și lămâie.” Lui Noimann i se făcu din nou rău. Să fi băut și Bergenbier? Desigur, altfel cum i-ar fi apărut capacul acesta Între degete?! În timp ce Noimann Își frământa mintea cu astfel de Întrebări, Încercând să-și aducă aminte de vreun chip anume sau măcar de vreo frază rostită la masă, tunica „amiralului” se coloră În auriu, acoperindu-se de inscripții roșii ce palpitau În aer: „Există nenumărate motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l să urce scările, nu semăna cumva cu domnitorul Cuza? La Corso sau În Piața Unirii puteai să delirezi cât vrei, nu Însă și acasă... Pe parcurs, ideile de acolo prindeau contur aici. Și frazele rostite aiurea Începeau să se frământe În aer, Încercând să se materialize Într-o anumită formă. Desigur, nu toate ajungeau la coerență, ci se mulțumeau să persiste sub forma unor frânturi de propoziții și de fraze sau de simple pocnete ce ți se scurgeau pe lângă ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă Întreb, ca Însuși Creatorul să fi participat la act? Ca un tată bun, nu trebuia El să-l inițieze pe fiul Său născut din lut? Oare În lutul acesta primordial nu trebuia aruncată sămânța divină? Lucrurile acestea, desigur, mă frământă. Iubirea În doi e măruntă. Meschină, egoistă. Abia dăruirea altuia Îi conferă măreția. Nu e nici un fel de sacrilegiu ceea ce vă spun. Ideile mele sunt la fel de sănătoase ca oricare altele. Egoismul Însă trebuie spart de undeva. Binomul acesta bărbat-femeie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vor da petale și vor zbura. Se vor hrăni cu aer și lumină. Și Își vor potoli setea cu roua și Înțelepciunea ce cad din cel de-al nouălea cer. Tot iadul, toată frământarea vor pieri În urmă. Oliver Își frământă mâinile de bucurie, și le trecu prin fața ochilor, pipăindu-și apoi cu grijă trupul, să se convingă că există. Oliver exista. Era o bucurie să exiști. Oriunde și oricînd... Sub orice Înfățișare... De multe ori masternadul se Întrebase dacă arborii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
izbucni un balamuc de nedescris. Vecina buclucașă Începu să țipe ca din gură de șarpe că bărbatul, profitând de slăbiciunea sa, a necinstit-o pe drum. În fața curții s-a adunat tot satul. Din casă apăru și nevasta lui B, frământându-și mâinile În poală. Vecinul B se pierdu cu firea, făcându-se din ce În ce mai mic... Gura femeii buclucașe melița ca o moară. Bărbatul Încercă să explice cum stau lucrurile, Însă vorbele nu-l ajutau. La fiecare cuvânt al său, În loc să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
timp dură acest balans? Mâinile se amestecau Între ele. Și coapsele se strângeau una În alta. Buzele se contopeau cu sânii. Și sânii luau locul palmelor Întinse, când mângâind formele goale, când implorând iertare. Trupul Mathildei creștea ca un aluat, frământat de mâinile lui Noimann, care plămădeau din el un alt trup, asemănător cu al său, În timp ce propriul lui trup fusese dat uitării... Cerbicia cinicului fusese În sfârșit Învinsă. Penitentul trăia un moment triumfător. Acum el era cel care Își bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În majoritate arme și podoabe, găsite de dumneavoastră În tumulul de la Valea Oilor. Vreau să spun că Întrebarea pe care ne-o puneam noi atunci (de ce armele și de ce podoabele sunt totdeauna cele care dăinuie după moartea soldatului) m-a frământat În continuare ca și cea pe care numai eu mă Încăpățânam să o pun (cum se numeau acele obiecte atunci și de ce ele poartă azi alte nume?). Acum, când vă scriu, sunt În partea a doua a stagiului meu militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ghișeul autogării, unul remarcă Întârzierea care se produce pentru că n-am fost lăsați să ne urcăm mai devreme În autobuz. Iritat, U. V. Costel Îi explică: — Dacă te țin un sfert de oră În căldura asta, când te iau la frământat Încolo, la deal, pe la Străjel, te iei de vomitat și-mi faci o mie de mizerii prin mașină. Că așa-i omu’: se ia de mâncat mere, se ia de mâncat pere și eu, În loc să-mi fac ziua liberă, stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri. Un fel de intuiție personală ce o găsești numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
Atât de cald Universul pierdut printre degete frământă stările necuvenite ajustat până la marginea îndoielii. Mă prăbușesc incert în praful înghețat al dimineții de sepie și emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
De multe ori ne-ntoarcem în trecut Cu sufletul, cu gândul, cu iubirea, Trăim adânc momentul renăscut Atunci când ne-nsoțește amintirea; Ne frământăm, ne agităm, visăm, Ochii ne râd sau umedă-i privirea, Vibrări de corzi și inimi, clipei dăm Și ne-ntrebăm, ce este amintirea?... ...E un moment care se retrăiește, Plimbându-ne în gând și-n timp, dar care, De foarte
AMINTIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83742_a_85067]
-
cuprind Când gândurile fi-vor călătoare, Luceafărul pe gene să-ți aprind În dimineți de vis scăpărătoare; Și ochii tăi, din nou să-i cuceresc, Când vor sclipi în raza mea de dor, Să mă-nfior, atunci când îi privesc, Să mă frământ, atunci când îi ador; S-aud că-mi spui, șoptit, că mă iubești, Ca să visez și să-ți mai scriu un vers, Să retrăim o viață ca-n povești Ascunși pe-un astru, sus, în univers...
A? VREA... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83745_a_85070]
-
tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse peste trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea sângelui din noi; Eram alături statuari, noi doi Și mângâiați de pala unui vânt; Doar gândul meu, se frământa tăcut Prin ora tainei, iute, dispărută Și răsuna în noi necunoscută O melodie gravă, un glas mut, Ca o răscruce, dintr-un început...
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
Doar gânduri mă frământă și îngerii mă cheamă Acum, în miez de noapte, când m-am trezit din vis Realizând că-s singur...și mă apuc-o teamă, Stând pe o bancă veche, în rai, în paradis... Mi-arunc privirea caldă, spre orizont, spre
DE CE, DOAMNE?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83772_a_85097]
-
noi, ființele umane suntem mult mai mult decât simplă materie. Noi considerăm că unul dintre cele mai importante beneficii este faptul că devenim conștienți de faptul că de fapt suntem capabili să descoperim singuri răspunsurile la toate întrebările care au frământat umanitatea din timpuri imemoriale. Fiecare religie, fiecare societate și cultură deține o sumă diferită de convingeri și credințe solide pe care cu toții uneori le-am luat de bune, generație după generație, deoarece ne-au fost implementate prin frică, manipulare și
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
IUBIȚII MEI... E-o luptă oarbă-n tot ce-aș vrea să spun, E-o luptă și-n tăcere, și-n cuvinte Și uneori, chiar glasul meu mă minte, Iar alteori, ca domul, grav răsun... Nemulțumit și frământat de gânduri Ca vântul sunt, ca valurile sunt, Urăsc și-mi este drag orice cuvânt Când poartă-n el a zborului avânturi... Și de cuvânt mă tem, când veninos Se-apropie ca lama ucigașă, Mai de temut, decât o mâna
IUBI?II MEI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83816_a_85141]
-
o golise pentru noi. Grupul evacuaților stătea la câțiva metri de noi, cu paharele În mână, cu fața aprinsă de rușine, În timp ce noi ne-am așezat În jurul canapelei. Philip mă trase În poală și Începu să mă frece pe picior, frământându-l În felul acela care gâdilă neplăcut și doare În același timp. Îmi pregăti o votcă tonic, folosindu-se de sticla de Grey Goose de patru sute de dolari care fusese imediat depusă pe masa noastră, și salută fiecare persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tocmai când hangița se depărta de masa lotrului. ― Bună seara și poftă bună. Ai fost servit după voia și pofta inimii sau mai dorești ceva? - l-a întrebat hangiul. ― Dacă ar fi după pofta inimii mele... ― Da’ ce doruri te frământă? ― Câte nu-l ard pe om, mai ales la tinerețe?! ― D-apoi cine te oprește să ți le împlinești, omule? Tânăr ești, de libertate nu te poți plânge. Lumea îi largă... ― Îi mai bine să nu vorbim de treburi gingașe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se vede ar fi un vânt nebun. Ia ascultați: „Crivățul din miazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așează-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să șutească mașini de prin Kern și Visalia, dar nu pomenea niciodată nimic despre asta când era ridicat ca suspect pentru furtul vreunei automobil. — Piese sau o afurisită de mașină întreagă? Janice își scoase un șervețel din decolteu și îl frământă în mâini. — Tapiserie, zise ea. — La oraș sau la comitat? — C-cred că la comitat. Secția San Dimas... Danny se strâmbă. San Dimas avea cea mai dură echipă de detectivi din LASD. În ’46 ofițerul de serviciu, îmbibat cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru asta. Numai norocul tău prostesc te-a salvat. Și nici nu știi să-ți ascunzi secretele. Mal se ridică pe picioarele golite de vlagă. — Am ucis pe cineva care merita să moară. Celeste se juca cu poșeta. Degetele ei frământau broderia de perle. Mal interpretă gestul ca pe un truc de operetă, ce pregătea replica finală. — N-ai nici un comentariu de făcut? Celeste afișă cel mai profund zâmbet de aisberg. — Herr Klempflerr era foarte drăguț cu mine și am inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sunetul crescu tot mai mare, mai mare și mai mare. Picioarele și brațele femeii începură să zvâcnească. Excitarea aceea nebună îl aduse și pe el în pragul exploziei, așa că o pătrunse, ca să participe și el la nebunie. Coapsele lui Audrey frământau cuvertura și îl făcură să explodeze în momentul în care o pătrunse. O strânse puternic, îl strânse și ea puternic, iar el o ținu bine, ca să-i aline spasmele cutremurării. Deși avea doar jumătate din greutatea lui, reuși să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]