8,186 matches
-
apărut din nou în toată dureroasa ei simplitate. Inexplicabilă. Inexprimabilă. Ca și constelația care se oglindea în ochiul unui animal rănit, în mijlocul unui deșert acoperit de gheață. Hazardul unui lapsus a fost cel care mi-a revelat o realitate derutantă: franceza pe care o vorbeam nu mai era aceeași... Într-o zi, când i-am pus o întrebare Charlottei, mi s-a împleticit limba. Probabil că am nimerit una dintre perechile de cuvinte, o pereche înșelătoare, cum sunt atâtea în franceză
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
franceza pe care o vorbeam nu mai era aceeași... Într-o zi, când i-am pus o întrebare Charlottei, mi s-a împleticit limba. Probabil că am nimerit una dintre perechile de cuvinte, o pereche înșelătoare, cum sunt atâtea în franceză. Dar, erau gemeni de tipul percepteur - précepteur sau décerner - discerner. Astfel de duo-uri perfide, la fel de riscante ca și luxe - luxure, provocau altădată, prin stângăciile mele verbale, câteva ironii de-ale surorii mele și corectări discrete din partea Charlottei... De data
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
m-am corectat eu însumi. Dar mult mai puternică decât șovăiala momentană a fost revelația fulgerătoare: vorbeam o limbă străină! Așadar, lunile mele de revoltă nu au rămas fără urmări. Nu că de acum înainte m-aș fi exprimat în franceză cu mai puțină ușurință. Dar ruptura se produsese. În copilărie, mă contopeam cu materia sonoră a limbii Charlottei. Pluteam în ea, fără să mă întreb de ce o pată din iarbă, o clipire colorată, parfumată, vie, ba exista la masculin și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
povestea miriapodului care, întrebat despre tehnica dansului său, s-a încurcat imediat în mișcările, altădată instinctive, ale nenumăratelor lui membre. Cazul meu nu a fost atât de disperat. Dar, din ziua lapsusului, problema „tehnicii” s-a dovedit inevitabilă. În prezent, franceza devenea o unealtă, căreia, vorbind, îi măsuram importanța. Da, un instrument independent de mine și pe care îl mânuiam dându-mi seama din când în când de ciudățenia acestui act. Descoperirea mea, oricât ar fi fost de năucitoare, mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tot anul îmi distrasem colegii, simțisem deja prima schiță a acelei limbi romanești: nu o mânuisem oare pentru a plăcea fie „proletarilor”, fie „esteților”? Literatura se dovedea a fi o permanentă uluire în fața șuvoiului verbal în care se topea lumea. Franceza, limba mea „strămaternă”, era, vedeam acum, prin excelență limba uimirii. ... Da, din ziua îndepărtată petrecută pe malul unui râuleț pierdut în mijlocul stepei, mi se întâmplă, în plină conversație franțuzească, să-mi amintesc de surpriza mea de altădată: o doamnă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu ochi mari, liniștiți, și nepotul ei stau așezați în inima câmpiei pustii, arse de soare și foarte rusești prin nemărginirea izolării sale, și vorbesc franțuzește, cât se poate de firesc... Revăd scena, mă mir că vorbesc franțuzește, mă bâlbâi, franceza nu mi-e bună de nimic. Curios, sau, mai degrabă, cât se poate de logic, în momentele în care mă aflu între două limbi mi se pare că văd și că simt mai intens ca oricând. Poate că tot în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei. În ziua aceea, culcat pe taluz, o ascultam vorbind despre cartea pe care o aducea cu ea în plimbările noastre. De când avusesem acel lapsus, nu mă mai puteam opri să observ, tot urmărind conversația, felul în care mânuia bunica franceza. Comparam limba ei cu a autorilor pe care îi citeam, cu a rarelor ziare franțuzești care pătrundeau în țara noastră. Cunoșteam toate particularitățile francezei sale, expresiile preferate, sintaxa personală, vocabularul ei și chiar patina timpului pe care o purtau frazele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lapsus, nu mă mai puteam opri să observ, tot urmărind conversația, felul în care mânuia bunica franceza. Comparam limba ei cu a autorilor pe care îi citeam, cu a rarelor ziare franțuzești care pătrundeau în țara noastră. Cunoșteam toate particularitățile francezei sale, expresiile preferate, sintaxa personală, vocabularul ei și chiar patina timpului pe care o purtau frazele sale - culoarea „Belle Époque”... De data aceasta, mai mult decât observațiile acelea lingvistice, mi-a venit în minte un gând surprinzător: „Iată o jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un gând surprinzător: „Iată o jumătate de secol de când limba aceasta trăiește într-o izolare completă, vorbită foarte rar, abordând o realitate străină de natura ei, asemenea unei plante care se îndârjește să crească pe o faleză golașă...” Și totuși, franceza Charlottei păstrase o extraordinară vigoare, densă și pură, transparența de ambră pe care o capătă vinul vechi. Limba aceea supraviețuise viscolelor siberiene, arsurii nisipurilor din deșertul Asiei Centrale. Și răsună încă pe malul acestui râu, în mijlocul stepei nesfârșite... Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nimeni cu care să vorbească, mi-am spus eu cu stupefacție. Nimeni cu care să vorbească franțuzește...” Am înțeles brusc ce puteau să însemne pentru Charlotte acele câteva săptămâni pe care le petreceam împreună în fiecare vară. Am înțeles că franceza, urzeala de fraze care îmi părea atât de firească, avea să încremenească îndată după plecarea mea, pentru un an întreg, înlocuită de rusă, de foșnetul paginilor, de liniște. Și mi-am închipuit-o pe Charlotte, singură, mergând pe străzile întunecoase
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o strâmbătură batjocoritoare. Ea a ghicit fără efort ce voia să spună zâmbetul meu. Dar marele furnicar trezit nu a părut să o intereseze. A vorbit numai când am ajuns în stepă: - Iarna trecută, mi-a spus ea în franceză, i-am dus medicamente Frosiei, băbuța aceea cumsecade, știi, care fuge întotdeauna prima de îndată ce apare Gavrilici... Era tare frig în ziua aceea. Am deschis cu multă greutate ușa izbei lor... Charlotte și-a continuat povestea, iar eu, cu o mirare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al greierilor. Dar zgomotul acela sec, căldura aceea nu mă împiedicau să păstrez în plămâni aerul înghețat din izba mare și neagră. Vedeam fereastra acoperită cu promoroacă, scânteierea albastră a cristalelor, femeia cea tânără cu copilul ei. Charlotte vorbise franțuzește. Franceza pătrunsese în izba aceea care-o înspăimântase întotdeauna din cauza vieții ei tenebroase, apăsătoare și atât de rusești. Iar în adâncul ei se luminase o fereastră. Da, vorbise franțuzește. Ar fi putut vorbi rusește. Asta nu i-ar fi dăunat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
en un soir chaud d’automne, Je respire l’odeur de ton sein chaleureux, Je vois se dérouler des rivages heureux Qu’éblouissent les feux d’un soleil monotone...1 - Vezi - continua bunica într-un amestec de rusă și de franceză, căci trebuia să citeze textele traducerilor -, la Brusov primul vers dă asta: Într-o seară de toamnă, cu ochii închiși... etc. La Balmont: Când, închizând ochii, într-o seară de vară sufocantă... După părerea mea, și unul și celălalt îl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o voce morocănoasă, ne-a anunțat că furtuna îi lăsase fără curent electric și că, prin urmare, restaurantul se închide. Voiam deja să mă scol, dar Charlotte a insistat cu o politețe apăsată, care, prin formulele ei desuete, împrumutate din franceză, după cum știam bine, îi impresiona întotdeauna pe ruși. Bărbatul a ezitat o secundă, apoi a plecat, cu un aer vizibil descumpănit. Ne-a adus o mâncare surprinzătoare prin simplitate: o farfurie cu o duzină de rondele de salam, un castravete
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Est”. Primele mele cărți erau acolo, înghesuite, gata să-mi dea prin asta o amețeală megalomană, între ale lui Lermontov și Nabokov. Din partea mea, era vorba de o mistificare literară pur și simplu. Căci cărțile acelea fuseseră scrise direct în franceză și refuzate de editori: eram „un rus ciudat care se apucase să scrie în franceză”. Într-un gest de disperare, inventasem atunci un traducător și trimisesem manuscrisul ca tradus din rusă. Fusese acceptat, publicat și salutat pentru calitatea traducerii. Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
megalomană, între ale lui Lermontov și Nabokov. Din partea mea, era vorba de o mistificare literară pur și simplu. Căci cărțile acelea fuseseră scrise direct în franceză și refuzate de editori: eram „un rus ciudat care se apucase să scrie în franceză”. Într-un gest de disperare, inventasem atunci un traducător și trimisesem manuscrisul ca tradus din rusă. Fusese acceptat, publicat și salutat pentru calitatea traducerii. Îmi spuneam, mai întâi cu amărăciune, mai târziu cu un zâmbet, că blestemul meu franco-rus era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-o foaie subțire de argint. Da, m-a orbit cu o lucire metalică, scoțând parcă un sunet rece, ascuțit. Un rând a strălucit: așa cum îți rănește ochii filamentul unui bec. Scrisoarea era scrisă în rusește, iar Charlotte trecea la franceză numai în rândul acela, ca și cum nu ar mai fi fost sigură de rusa ei. Sau ca și cum franceza, franceza aceea dintr-o altă epocă, trebuia să-mi permită o oarecare detașare față de ceea ce avea să-mi spună: „Femeia aceea, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sunet rece, ascuțit. Un rând a strălucit: așa cum îți rănește ochii filamentul unui bec. Scrisoarea era scrisă în rusește, iar Charlotte trecea la franceză numai în rândul acela, ca și cum nu ar mai fi fost sigură de rusa ei. Sau ca și cum franceza, franceza aceea dintr-o altă epocă, trebuia să-mi permită o oarecare detașare față de ceea ce avea să-mi spună: „Femeia aceea, care se numea Maria Stepanova Dolina, era mama ta. Ea a vrut să nu ți se spună nimic cât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rece, ascuțit. Un rând a strălucit: așa cum îți rănește ochii filamentul unui bec. Scrisoarea era scrisă în rusește, iar Charlotte trecea la franceză numai în rândul acela, ca și cum nu ar mai fi fost sigură de rusa ei. Sau ca și cum franceza, franceza aceea dintr-o altă epocă, trebuia să-mi permită o oarecare detașare față de ceea ce avea să-mi spună: „Femeia aceea, care se numea Maria Stepanova Dolina, era mama ta. Ea a vrut să nu ți se spună nimic cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
făceam pe toți tocană, rupeam gîtu[l] ca la vrăbii Și-mi duceam apoi acasă mirmidonii pe corăbii. [ANA] Foarte rău și fără cale, dragul meu... [și nu-ți ascunz], Chiar nesuferit ești astăzi, îndărătnic și - răspunzi. Povestești prost... Din franceză mai că n-ai știut nici bechi, Doamne, cum nu ai un dascăl, să te tragă de urechi! Mergi, Bibi, la Marioara ca să-ți deie azi plăcinte, Iară leneșului celui chiar nimic, să ție minte. [MUȚI] Da' de ce a dat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Spune mai departe. măi badeo Vezi, măi badeo - ia așa se-nvață carte Lasă și Achil acela, numai gura e de el! De i-a fost dragă Brizeis ce o dă ca un mișel? Ține-ți gura! ia ascultă! Din... franceză n-ai știut măcar o boabă Iar din lecția de franceză mai că n-ai știut nici bechi Din franceză mai că n-ai știut nici bechi, Bine-ar fi să aibi un dascăl, să te tragă de urechi! Mi-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-nvață carte Lasă și Achil acela, numai gura e de el! De i-a fost dragă Brizeis ce o dă ca un mișel? Ține-ți gura! ia ascultă! Din... franceză n-ai știut măcar o boabă Iar din lecția de franceză mai că n-ai știut nici bechi Din franceză mai că n-ai știut nici bechi, Bine-ar fi să aibi un dascăl, să te tragă de urechi! Mi-era dragă? N-aș fi dat-o... Eu? Să-mi fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de el! De i-a fost dragă Brizeis ce o dă ca un mișel? Ține-ți gura! ia ascultă! Din... franceză n-ai știut măcar o boabă Iar din lecția de franceză mai că n-ai știut nici bechi Din franceză mai că n-ai știut nici bechi, Bine-ar fi să aibi un dascăl, să te tragă de urechi! Mi-era dragă? N-aș fi dat-o... Eu? Să-mi fi fost dragă mie n-o dădeam, ferească sfântul, Dragă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
seducător pașnic”, hașișul este „un demon dezordonat” (59, p. 63). Cuvântul kif a făcut o carieră lungă și spectaculoasă. El a ajuns să însemne cam același lucru în diverse argouri contemporane : în engleză(-americană), kif sau keef = „canabis” (120) ; în franceză, kieff = „senzația de euforie produsă de drog” (121) ; în germană, kiff = „hașiș sau marijuana”. Din arabă, kieff a pătruns în limba turcă (kef, keyf) și în neogreacă (kefi = „euforie, bună dispoziție”), apoi în limba română, sub forma chef, care desemnează
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sfârșitul secolului al XVIII-lea, termenul afion era atât de înrădăcinat în lexicul limbii populare, încât era folosit pentru a descrie caracteristicile altor droguri. Într-un vechi text românesc despre Asia, De obște Gheografia, tradus la Iași (în 1795) din franceză „pe limba moldoveniască”, se spune că în India se găsesc din plin „aromate și de toate feliurile de spițierie”. Printre acestea, frunzele de betel (Piper betle), care sunt mestecate de toată lumea pentru efectele lor analgezice, stimulente și afrodiziace (287). Tradu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]