5,324 matches
-
sacrifice numai ca să-l păstreze pe Nick? În clipa aia, Susan se simțea însă mult prea tulburată emoțional ca să ia o decizie. — Deci, ăsta e răspunsul tău pentru totdeauna? Vocea i s-a voalat din cauza lacrimilor născute din dezamăgire și frustrare. — N-o să încercăm niciodată să avem un copil al nostru? Nick i-a văzut lacrimile și asta a părut să-l irite. Chiar nu știu, Susan. Ca să te fac pe tine să te simți mai bine, aș putea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fruntea lipită de volan. Și-așa îi era destul de greu să facă față faptului că era posibil să nu fie în stare să conceapă un copil în mod natural. Dar lacrimile pe care le vărsa acum veneau mai mult din frustrare și din cauza furiei născute din descoperirea că se măritase cu un bărbat care o făcea să se simtă că nu e femeie din cauză că avea nevoie de ajutor ca să rămână gravidă. —Ei, se pare că avem vești bune. Doctorul a schițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea și-a folosit toate resursele emoționale ca să-și păstreze calmul exterior. Noi o să fim aici. Și cu asta, Fiona a intrat înapoi în sufragerie și a închis ușa. Deși își mușca buzele ca să nu izbucnească în plâns. Lacrimile de frustrare și de tristețe aveau să curgă mai târziu, după ce Jessica se va fi culcat. Eu sunt Alison, du-mă-n zbortc "Eu sunt Alison, du‑mă‑n zbor" Privind pe fereastra taxiului, Alison a oftat mulțumită la vederea peisajului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
and Barrett... și lista poate continua la nesfârșit. Am ieșit Înțepată, băgându-l În răcori pe paznic cu o privire plină de dispreț, și m-am dus pe jos până la sală, În loc să prind un autobuz. Trebuia să scap cumva de frustrare. La sală era foarte multă liniște. Marțea de regulă nu era tocmai omor de lume, dar, cu toate astea, locul părea neobișnuit de gol. Poate că starea generală de depresie resimțită de personal Îi contaminase și pe membri. E liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să mă sărute. Nu că mi-aș aminti prea multe din cele petrecute În ultima parte a serii. Solpadeina bolborosea ciudat În stomacul meu. Nu mai rămăsese prea mult lichid pe acolo În care să se dizolve, așa că Își striga frustrarea din toate puterile. Mi-era rău. Mă Întrebam, pentru a suta mia oară, de ce Îmi făceam asta de bună voie. Poate că eram masochistă fără să-mi dau seama. Cel puțin eu, spre deosebire de restul bandei de nelegiuiți a lui Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-ți zic, mormăi Brian. — Ce? Se părea că eram blestemată să repet asta la nesfârșit. Haide, spune, am adăugat pe un ton mai Încurajator. — Despre Fliss. Nevrând să mai spun Încă o dată „Ce?“, am dat din mâini ca să-mi arăt frustrarea. Brian observă gestul și se strădui să-și sporească eforturile pe care le depunea deja pentru a transmite informația. — Vrea să-ți vorbească. — Despre ce? am Întrebat, scrâșnind din dinți. Norocul lui că era așa de voinic, căci, altfel, vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sau mai exact, la locul unde o avusese, sub osul parietal, câteva cuvinte de simpatie. Nu vă necăjiți, doamnă moarte, sunt lucruri care se Întâmplă mereu, noi, ființele umane, de exemplu, avem mare experiență În materie de mâhniri, eșecuri și frustrări, și uitați că nu ne dăm bătuți, amintiți-vă de vremurile de altădată când ne răpeați fără milă În floarea tinereții, gândiți-vă la aceste timpuri de acum În care, cu aceeași inimă de piatră, continuați să faceți același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de lebădă, iar eu îmi îndrept ținuta sub privirile lui, nu mă mai simțisem niciodată atât de frumoasă sau poate că nu era vorba despre frumusețe, mă simțeam un om nou, cu totul nou. Pensula lui șterge straturi întregi de frustrări, depresii și frici, mă reconstruiește din temelii, făcându-mă exact așa cum îmi doream să fiu, o lebădă tăcută și nobilă, demnă și mândră, iată cum trupul meu se reîntoarce la mine după o călătorie lungă într-o țară îndepărtată, navigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei, iar mie, teama. Nici măcar cu Noga nu mai am răbdare, m-am săturat să văd speranța din ochii ei când se întoarce de la școală, o speranță câinească, parcă aș fi eu însămi, parcă mi-aș vedea în ea toate frustrările adunate, aleargă în camera lui și apoi iese imediat de acolo, înfrântă, ce avem de mâncare, întrebă ea cu voce scăzută, nici nu mai întreabă când se va însănătoși tata, când mă va lua tata în excursie, iar după masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în clipa aceea la sânul ferm și fin cu sfârcul negru. Dar zilele trec, iar ea nu mai vine, o aștept cu o înfrigurare inexplicabilă pentru mine, împăcată, întotdeauna când se află în fața mea, trezește în mine un sentiment de frustrare, dar în gândurile mele, îmi este aproape dragă, milostivă, caldă și înțeleaptă, o văd șezând și alăptând, suptul fetiței se confundă cu ciripitul păsărelelor și cu torsul pisicilor, într-o perfectă armonie cu întreg universul. Gândul la ea trezește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mulțumesc și să îl împac, ar fi trebuit să rămân acolo, să îl las pe el să își ducă la bun sfârșit lupta cu sine, să aleagă singur, nu să mă justific în permanență în fața lui pentru a-i absorbi frustrările, pregătită să îmi primesc pedeapsa, chiar înainte de a duce păcatul la bun sfârșit, alergarea mea pe urmele lui îmi demonstra vinovăția, slăbiciunea, înfrângerea, toate cele ce i-au permis lui să mă părăsească noaptea trecută. Știi că are pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ani îi dădusem voie să se folosească de mine pentru a se ascunde de el însuși, să mă acuze pentru a se purifica pe sine, să transforme orice lucru într-un motiv de controversă, pentru a-și putea deversa drojdia frustrărilor, important era să nu se examineze pe sine, dar de acum înainte nu se va mai întâmpla acest lucru, îmi jur eu, apoi, ca și când în felul acesta mi-aș face ieșirea din peisaj, ies din cameră, iar după câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
uriaș plin de tentații, el urmase cuvântul lui Dumnezeu de dragul nostru, al tuturor, de dragul păstrării inocenței micului nostru regat, poate că tocmai aceasta a fost încercarea prin care trebuia să treacă, dar atunci, cum rămâne cu libertatea noastră închistată în frustrări, poate că logica se ascunde tocmai în evenimentele acestea care ne-au chinuit atât de mult, o logică mult mai profundă, complet diferită, pentru că, dacă se va mai întoarce vreodată, va trebui să o facă pe un alt drum, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai departe de atât, pentru că îmi era totuși teamă să nu rămân însărcinată și nu știam ce măsuri de contracepție să iau. Așa am crescut eu împreună cu Kizuki, mereu nedespărțiți și nu am cunoscut nici complexitățile vieții sexuale, dar nici frustrările pubertății. După cum ți-am spus și adineauri, eram complet deschiși unul față de celălalt în ceea ce privește sexul. Înțelegi ce vreau să spun? — Cred că da, am spus. — Nu suportam să stăm unul fără celălalt. Dacă ar fi trăit Kizuki, sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu AA. Și tu ești încă înnebunit după Jenna. Te-ai întoarce la ea în secunda în care ți-ar cere-o. Nu despre mine era vorba, subliniază Davey. Tu ai o problemă. Nu faci decât să îți proiectezi propriile frustrări asupra altora. Nu ține. De când frecventează AA, reușește mult mai ușor să revină la subiectul pe care eu încerc să-l ocolesc. Înainte, când încerca să-mi atragă atenția asupra unor aspecte ale comportamentului meu pe care el nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în mine când am vorbit atât de urât despre Patrick. N-am vrut să sune așa. Intenționasem să le spun ce mult îl iubesc și cât de drăguț fusese cu mine. N-am reușit decât să-mi vărs furia și frustrarea. Mă simt foarte rău, de parcă aș fi beată criță și de-abia mă mai țin pe picioare. Am pus paharele murdare în mașina de spălat vase, iar pe cele curate într-o cutie. Acum pot să plâng în liniște. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cineva cu care lucrau de ani de zile, ca să nu mai vorbesc de comediile romantice, unde cele două personaje e clar că sunt destinate unul altuia, dar nici n-au ochi să se vadă, până ce publicul începe să clocotească de frustrare și să mormăie câte-un: „Da’ sărut-o odată, prostule!“ Privesc în jos și mă simt gatasă mă topesc în ochii lui gri-verzi. Apoi mă îngrijorez că arăt ca o balenă. Daisy zice mereu că nu e bine să lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și simplu el n-ar mai fi existat. Însă eu aș fi rămas la fel de îndurerată și la fel de furioasă. Nimic esențial nu s-ar fi schimbat pentru mine. O crimă nu m-ar elibera deloc de toată nefericirea mea, nici de frustrarea cumplită. Singura opțiune ar fi fost să mă sinucid și eu după ce l-aș fi omorât pe el, însă mă simțeam atât de rău, că nu mă încânta deloc varianta asta. Așa că mă imaginam bătându-l zdravăn. Îmi închipuiam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că toți vorbim în șoaptă când facem referiri de genul ăsta. Nu suntem obișnuiți să petrecem în conace luxoase, nu prea suntem în elementul nostru, facem notă discordantă cu adunătura de bogătași. Dar nu vrem să recunoaștem, așa că ne manifestăm frustrarea bârfind pe seama luxului acestei case vechi. Unde dormi? mă întreabă Vijay. —Doamne, amice, ai și tu un pic de rușine! întrerupe Stewart. Vijay roșește de-a binelea. — Nu, n-am vrut să zic - eu doar - se bâlbâieel. Mi se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi ținut ideea asta ca pe o armă de rezervă, ca să mă poți pocni în moalele capului când mi-e lumea mai dragă și când ne-am apropiat mai mult... Fir-ar să fie! Îl fixez cu privirea. Furia și frustrarea m-au făcut să rostesc aceste cuvinte fără să mă gândesc prea mult, dar cred că am adus în discuție o chestiune importantă. De fapt tu nu-ți dorești o relație, nu-i așa? întreb. —Ba da, chiar asta vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar avea oricum nici un rost, fiindcă mă cunoaște foarte bine. Îl sărut și iar îl sărut, până ce soarele și săruturile mă amețesc și începe să mi se învârtă capul. În cele din urmă, se desprinde, nu fără un sentiment de frustrare, merge la masă și îmi aduce paharul cu limonadă; se așază lângă mine și mă trage spre el, ca să mă sprijin cu spatele de pieptul lui; apoi îmi dă paharul și mă sărută pe gât, la spate, în timp ce eu sorb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe bancă, mi-e frig. Înainte de a adormi vreau să-mi șterg nasul cu o frunză de pătlagină. Inutil. Mi-au mâncat și nasul. C IV Citind printre rânduri visele lui Leo, ar putea reieși că bietul om își proiecta frustrările tehnice și militare în tot felul de escapade combative, el fiind, în realitate, o ființă cu două mâini stângi și cam ezitantă. În același timp, s-ar putea face interpretări în sensul unei vieți interioare în flagrant contrast cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mereu cântecul unui pian. Acest cântec părea să fie ecoul sufletelor a doi oameni care se iubesc. Melodiile, când mai duioase, când mai wagneriene erau poate transpunerea pe clape de mâinile unei virtuoaze artiste, a amintirilor vesele și triste, a frustrărilor, dar mai ales a statisfacției că le-a depășit pe toate cu capul sus. Și cântecul pianului se va auzi mereu și mereu până la ultima suflare a acestei femei. Până atunci însă va fi vreme lungă...
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și s-au pus, dintr-odată, pe mieunat. Mieunau urât, sinistru, de-mi spărgeau timpanele, cleveteau, îl bălăcăreau și-l cobeau, pesemne, pe iepuroi. Ba, mi se pare că se distingea și o notă șuie, defetistă, ca un chițăit de frustrare, în concertul lor! Ț-ț-ț-ț..., culmea! De pisici frustrate, care chițăie, chiar că nu s-a mai pomenit! Greșala ta, dacă preferi să mă decredibilizezi și să mă insulți. Da! Eu știu cel mai bine ce-am văzut și ce-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că nimeni de bună-credință nu poate nega faptul că aceasta a fost o cură benefică, mai ales în raport cu excesele național-comunismului (dar nu numai). Doar că Europa însăși nu este cu adevărat „post-națională”, și cu atît mai puțin România. Mai mult, frustrările sociale care nu au întîrziat să apară au putut fi canalizate și apoi manipulate, în numele „poporului”, spre și printr-un discurs populist, preluat rapid de întreaga clasă politică, astfel încît se poate vorbi în prezent, cu o oarecare doză de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]