15,687 matches
-
martora unei Întîmplări compromițătoare de care nu mai voia să-și amintească. Oameni bătrîni, gîngănii mărunte Încercînd să escaladeze pereții alunecoși ai sticlei Înaintînd spre gîtul Îngust prin care se filtrează o lumină palidă și căzînd de fiecare dată la fund cu burta În sus, agitîndu-și piciorușele În aerul muced, cu disperare și scîrbă. După doisprezece ani retrăiesc la fel magnetismul acestui coridor, cu idilele lui secrete, cu amabilitățile, cu iscodirile, cu răzbunările, cu toate isteriile lui. Și deodată această proiecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pieptul Înainte și să-și sugă burta așa cum stă acum În profil cu omoplații ieșiți și cu fesele teșite parcă i-ar fi răsucit cineva capul și i-a mutat fața la spate poți ușor să-i confunzi burta cu fundul rău ne mai schimbăm și acum cincisprezece ani cum mai tremuram să ajung În patul ei pe cîți nu i-o fi păcălit cu aerul ei de damă cu decolteurile scandaloase cu teribilismele o frigidă prefera patul conjugal pentru că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
posibilitățile tuturor celor care participă la el — Cu condiția ca aceștia să nu moară Înainte de realizarea lui, nu? Lasă ironiile. Stai să-ți spun. S-a lăsat cu scandal. Ce regret e că nu l-am văzut cum Îi țîțÎia fundul, Încolțit din toate părțile. A fost un spectacol de zile mari. Au ținut ședință și l-au exclus din partid. Îți Închipui ce era la gura lor, Îi știi cum se dezlănțuie, mai ales cînd subiectul e atît de gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zi și noapte să pice ceva: unt, brînză, ouă, vin, vodcă, cafea cu Înlocuitori, dar mai ales carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă table pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei așezate pe funduri de ligheane sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la țărm, În cele trei golfuri Înguste, mișcarea se strangulează, apa devine de un verde de cleștar În transparența căreia se distinge stratul argintiu de nisip de la fund. Nicăieri tăcerea nu se aude mai bine decît În acel ritm egal, uniform al mării. Cu șlapii de plajă În mînă, Înaintăm pe limba aceea udă, unde apa linge nisipul, cu gleznele Într-o spumă caldă și În urma noastră trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
benzile transportoare, din care mai scapă ici și colo cîte un pumn de pietriș, merg pe direcția lor, mă apropii de malaxor, mă opresc sub el și privesc În sus. Nu se vede decît o suprafață rotundă, neagră ca un fund de tingire uriașă care se rotește Încet. Am tot timpul senzația că fac un lucru interzis, dar muncitorii nici nu mă văd. SÎnt Învățați cu oamenii care intră acolo fără nici o treabă, ca și cum ar căuta ziua de ieri. Privesc țevile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
forțat ușa și m-a băgat în pat. Ziua erau cu ochii pe mine, noaptea nu găseam pisicile. Dar am început să simt ce importantă este pentru mine asemănarea dintre pisică și pui. Când m-am dus la cotețul din fundul curții, era întuneric ca de blestem. Nu am luat sacul cu mine. Voiam să observ detaliile. Am coborât în pivniță și, pe lângă becul din tavan, am aprins încă trei lumânări, ca să pot vedea totul. Am folosit drept masă un butoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și despre iubiții ei și despre cadourile pe care le primea. Ea era singurul meu tovarăș de joacă și ne înțelegeam foarte bine tot timpul. Ne duceam pe-afară să ne plimbăm, și era atât de amuzant cum își încorda fundul și își scotea burta în afară ca o Jane Harlow gravidă, iar eu eram tot timpul atât de mic și bolnăvicios. Cine nu ne cunoștea n-ar fi crezut niciodată că suntem rude în vreun fel. Mama se bucura să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a șoptit că ne urmărește cineva. Am început din nou să mergem, și eu am auzit un fel de târș-târș-hop în spatele nostru. M-am întors și l-am văzut pe domnul ăsta bătrân care ne urmărea. Se uita fix la fundul lui tanti Mae, care pe atunci era destul de fleșcăit pentru că nu și-l mai încorda ca înainte. Când și-a dat seama că îl văd, s-a uitat repede în altă parte și a început să studieze una dintre reclamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
se pregătea jos, trântind frigiderul și învârtindu-se prin bucătărie. Când am coborât, mâncarea era pe masă. Așezase o grămadă de clătite într-un castron, așa că am luat una și am început să o ung cu unt. Erau arse pe fund, dar înăuntru erau încă nefăcute. Îmi era foame, totuși, că nu prea mâncasem mai nimic cu o seară înainte. A pus pe masă o tigaie în care pluteau niște ouă mult prea prăjite în vreo două degete de untură topită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am ridicat și toată lumea a început să chicotească. Privirea doamnei Watkins a început să se umbrească de furie. — De ce râde toată lumea? Acum era nervoasă pe întreaga clasă, nu numai pe mine, și apoi mi-am amintit că eram ud pe fund și mi-am dat seama cum trebuie să fi arătat în acele momente. Toată lumea s-a oprit din chicotit și din vorbit, cu excepția lingăilor clasei, care nu participaseră de la început. Băiatul cu bureții a ridicat mâna. Doamna Watkins i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lingăilor clasei, care nu participaseră de la început. Băiatul cu bureții a ridicat mâna. Doamna Watkins i-a făcut semn cu capul. — Priviți-i pantalonii, a spus el, indicând pata umedă. Când l-am auzit, aproape că reușisem să-mi încordez fundul în așa fel încât să nu se vadă pata, dar doamna Watkins m-a întors imediat spre ea. Părea de-a dreptul încântată de ce vede. — Ce s-a întâmplat ? Încerci să dormi în hainele astea? Toată lumea a început să țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
roșie și puternică. M-am ridicat și am coborât pentru că-mi era foame. Erau câteva ouă în bucătărie, așa că am prăjit unul și l-am mâncat, dar îl lăsasem prea mult în tigaie și se făcuse maroniu și crocant pe fund. Gălbenușul era cremos și bun, dar a trebuit să ronțăi mult albușul până să pot să-l înghit. Când se făcuse ziuă de tot, mi-am dat seama că o să fie o zi de început de iarnă, cu un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
luminau într-o ceață difuză. Dar fumul se ridica și pe podea aerul era mai curat. M-am uitat la cei care dansau într-un nor de ceață de la mijloc în sus. Făceau mișcări lente, circulare ca și cum ar fi pe fundul mării încercând să împingă apa din jurul lor, dar fără să ajungă undeva, tinuți în loc de metrii cubi de apă. Nu vorbeam, doar stăteam jos, pasând un joint din mână în mână ca și cum ne-am fi jucat jocul cu cartoful fierbinte sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un pahar de vin. Noroc! — De unde-mi știi numele? — Curioșii mor repede... A rânjit lacom și a băut din pahar. Johnny s-a desprins de grupul de prieteni, care erau undeva în apropiere, și și-a plasat mâna autoritar pe fundul lui Harriet. —E timpu’ să mergem, Hats, i-a spus. —Dar, Johnny, nu pot acum, trebuie să ajut la curățenie. —Dragă, avem o masă rezervată. Am spus. Fălcile lui Johnny erau încordate, la fel și mâna de pe posteriorul lui Harriet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca un porc enervat. Nat, dimpotrivă, se sprijinea lejer de marginea mesei, aparent relaxat. îi simțeam tensiunea clocotind prin sânge, dar își ținea încă picioarele încrucișate la gleznă, natural, cu mâinile băgate în buzunare. Johnny și-a luat mâna de pe fundul lui Harriet și a făcut un pas înspre Nat. S-au fixat cu privirile ca doi tauri. Nimeni nu-mi spune ce să fac cu prietena mea. Ne-am înțeles? a spus Johnny nervos. Nu ai citit de curând Cosmopolitan-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din ziar. —Pește și cartofi prăjiți! Excelent! M-am așezat pe masă și am început să bag în mine. Nat s-a tolănit pe canapea, părând îmbufnat. —Confortabil? l-am întrebat. Nu, e aici un arc care îmi intră în fund. —Tre’ să te așezi cumva în jurul lui. — Ar însemna să îmi tai picioarele de la genunchi. Nu exagera. Nu vrei o bere? Nu a răspuns. Monstrul cu ochi verzi era încă ros de invidie. Nu aveam ce să-i fac; dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tuș negru, ruj roșu. Apoi mi-am umplut toate găurile din urechi cu cercei de argint și degetele cu inele de argint. M-am uitat în oglindă. Era efectul pe care voisem să-l obțin. Părea că mă doare în fund de toată lumea. Era ciudat să împing ușa masivă de sticlă și să intru în galeria Shelley Frank Fine Art ca și cum nimic nu se întâmplase. Știind că Hammond are interes financiar în galerie, mă așteptam oarecum să o fi sunat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
câinele. Purta o haină căptușită, Barbour, și o eșarfă din mătase pe care o înnodase în jurul gâtului. Câinele era un pudel mic, tuns ca să pară că e un musculos într-un costum de lână. Mergea la pas în fața ei, cu fundul încordat. Au traversat strada și se întreptau spre pub. Femeia căuta ceva în buzunar. —Stai, Daisy, a spus, făcând câinele să se oprească în fața cutiei poștale. Stai, mami. Daisy și-a exprimat sentimentele ridicând o lăbuță din spate, fiecare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
totul se poate pune pe roate. Stătea în fața mea ca un domn elegant, cinstit - fără barbișon de țap și coarne sau dinți ascuțiți și coadă, cum îl pictaseră oamenii. Nu! Era un bărbat cu stil, purta ochelari cam mari, ca fundurile de sifoane, avea cravată cenușie și un profil de vultur. Îmi amintea în mod curios de unul din profesorii lui Zaharel, de la școala primară. Când l-am auzit vorbind așa mi-a venit să-i sar în brațe de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un copil profund. Și eu, demonul mic al lui Zaharel, văzându-l așa de împăcat cu sine, m-am gândit să-l părăsesc din nou, să-mi caut „o casă nouă“. Dar într-o dimineață Zaharel s-a trezit cu fundul în sus, lovindu-se cu pumnul de trei ori în piept. A fost ca și cum ar fi întors o cheie care-și deschidea neașteptat inima pentru mine. Am profitat de ocazie și am luat loc acolo unde eram invitat, promițând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe maluri, un bazin ca o farfurie murdară de grăsime în care s-a turnat apă și pe deasupra căreia plutesc nori zbârliți de stropi când trece o barcă; nu departe de apă, într-o cutie mare, dar foarte joasă, fără fund și fără acoperiș, foiesc copii plini de nisip roșcat. Pe mal, dădacele și bonele stau pe bănci și împletesc ciorapi, mamele citesc cărți, iar vântul mișcă umbra dantelată a frunzelor pe fetele, pe genunchii lor și pe nisip. Sunt însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să vină cu noi acasă. Jos, în pasajul întunecat și plin de ecouri, unde a trebuit să le așteptăm, am făcut cunoștință. Se numeau Nelly și Kitty, dar Iag, botezându-le pe loc Natiuha și Katiuha, le lovi părintește peste fund și le zori să urce în trăsură. În ce-o privește pe Kitty, am reușit să disting fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de șoarece. Eu a trebuit să merg cu Nelly, iar plimbarea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul lui și trasând cu coada lungă a măturii sute de semicercuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mă cui să telefonez, deși știu prea bine că nu am cui, cobor la cabină. Acolo, lângă scara principală, își are locul său Matei cel roșcat, îmbrăcat într-o scurtă de stofă albastră plisată la spate, cu o șapcă cu fund auriu și cu picioarele așezate pe un taburet. Frecându-și cu mâinile lui mari genunchii, ca după o căzătură, acesta își lasă periodic capul pe spate și cască de-i trosnesc fălcile; în gura deschisă i se vede limba cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]