7,117 matches
-
experiență, că Obiectul avea și ea o brândușă. Și a ei se umfla când era atinsă. A mea era Însă mai mare, mai expansivă În sentimente. Brândușa mea avea inima la vedere. Caracteristica esențială era aceasta: brândușa nu avea o gaură În vârf. În mod sigur, nu așa ceva aveau băieții. Pune-te În locul meu, cititorule, și spune la ce concluzie ai fi ajuns despre sexul tău dacă ai fi avut ce aveam eu, dacă ai fi arătat ca mine. Ca să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am pierdut cunoștința. Când mi-am revenit, era liniște. Mi s-a părut că plecaseră. Apoi cineva a chicotit. ― Pune lumina pe ea, spuse o voce. Cele două fascicule galbene, gemene, scânteietoare, intersectate, m-au inundat. ― Târăște-te Înapoi În gaura din care-ai ieșit, monstrule. Și m-au lăsat acolo. Era Încă Întuneric când am găsit fântâna publică de lângă acvariu și m-am spălat În ea. Nu păream să sângerez pe nicăieri. Ochiul drept Îmi era așa de umflat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am smuls plantele care atârnau de el și am stabilit pe unde putem pătrunde cel mai ușor. Zidul, neavând mai mult de doi metri pe doi metri, semăna foarte mult cu o bucată de șvaițer, deoarece avea o grămadă de găuri. Unele erau destul de mari, altele foarte mici. Cu toate acestea, indiferent de mărimea lor, ele ne-au ajutat în munca noastră. Am descoperit că peretele cel mai acoperit cu buruieni era și cel mai probabil să cadă. I-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au dărâmat zidul, nu se temeau de nici un întuneric, fie el cât de dens, ci se fereau mai degrabă de mirosul putregaiului ce întâlnea pentru prima dată aerul proaspăt al lumii de afară. Rezultatul muncii colegilor mei a fost o gaură, îndeajuns de mare încât să treacă nestingherit chiar și cel mai bine făcut dintre noi. Ne-am așezat în semicerc în jurul intrării proaspăt făcute, sfiindu-ne parcă să intrăm în acea încăpere, fiindu-ne teamă de ceea ce se putea întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
văzut viața într-o secundă, înaintea ochilor. Tot ce am văzut era fața speriată a copilului și plumbul care trecuse prin mine. E în regulă, zisei ca să sparg atmosfera înghețată. E antiglonț. Ridicasem mantia și o arătasem. Nu era nici o gaură în ea. Trebuia să fie antiglonț, dacă Davirum era întreg, nu? "Chiar sunt antiglonț?" " Da, Corvium, sunt", răspunse Vladimir imediat. Altfel nu avea nici un rost să primim mantii dacă nu ne ajutau la nimic. Unul dintre cei de lângă elevul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la bord muri instantaneu. Ceilalți patru erau grav răniți. Fură luați, fără instrucțiuni, din aparatul în flăcări și duși la infirmerie. În curând, câțiva cu spirit de acțiune se apucară să stingă incendiul și să repare într-o anumită măsură gaura din perete. Pericolul trecu. El se detensionă și ne-am putut relua conversația. Părea ciudată împrejurarea și nu numai ea. În mijlocul unui război, eu aveam timp să fac prezentări și să mai fiu și amabil. Dă-mi, dacă ești drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prin mine și fu îmbrățișat de mantia neagră a necunoscutului din spatele meu. Ce bine că a funcționat! Nu sunt cuvinte pentru a descrie mirarea care i-a înghețat mintea. Eu trebuia să fiu mort. Întins pe pietrele reci cu o gaură în craniu! Ochii îi erau cât cepele, iar gura i se închidea și i se deschidea inutil în încercarea sa de a vorbi, de a găsi o explicație. Tu...Tu...Cum... Mâna îi rămase pe loc, făcu un pas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce-am trecut urcând scările. Era să mor! Am să mă gândesc mai târziu la asta! Ce-i aici? l-am întrebat pe unul care stătea cu arma în umăr și trăgea ca disperatul în partea opusă. Au venit prin gaura făcută de explozie. Am numărat șapte, au mai rămas șase. Al șaptelea unde-i? Mort! Am ridicat pentru o clipă capul să mă uit. Era să fiu omorât pentru a doua oară în cinci minute! Gloanțele zburau pretutindeni! Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
panichează. Adaugă grăbit: — Cerșesc în felul acesta protecția zeităților de dedesubt... Arată cu degetul spre pământ. Augustus se apleacă din scaun în bătaie de joc și cercetează cu o atenție exagerată podeaua, ca și cum s-ar aștepta să vadă deschizându-se gaura prin care ies spiritele malefice. Ridică apoi o privire de plumb către Trio și rostește răspicat: — Claudia Appia este fiica lui Appius Claudius Pulcher, consul al poporului roman! Răcnește fără să se mai poată stăpâni: — Cum îți permiți să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Atenție, să nu vă vadă nimeni! Din pragul ușii, Toranius îl liniștește: — Fii fără grijă, ne strecurăm prin spate. Stăpânul casei este în continuare agitat și neliniștit. Dacă se întâlnesc cu Vipsania și toanta se apucă să țipe ca din gaură de șarpe de față cu invitații? Revine spre neguțătorul de sclavi și-l prinde de manta. Urcați mai întâi la etajul al doilea și coborâți pe cealaltă scară, cea de lângă apartamentele liberților. Vânzătorul se îndepărtează. Asinius Gallus îl aude murmurând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tu, că nu găsesc pe ce să mă sui. Ascultător, Pusio se ridică pe vârfuri, mișcă capacul din loc și își scoate grijuliu capul afară. — Fii fără teamă, îl înghiontește Rufus de la spate. N-o să te calce nimeni pe cap. Găurile de aici sunt așezate pe axa din mijloc, unde nu se duc lupte. Pusio îngână: — Un bivol e târât afară... Instructorul se luminează la chip. — Aha! Deci nu e prea târziu. Abia s-au terminat duelurile între animale. Îl apucă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spectator. Pașii îl poartă înspre aripa laterală a atriumului. Cu ochii la imaginile așezate lângă pereți, își amintește de mesajul neașteptat primit de la Rufus. Acesta e motivul agitației și neliniștii sale. Unde a dispărut tembelul, că parcă a intrat în gaură de șarpe? A înnebunit căutându-l de aseară până acum. Germanicus este ultima soluție. Bineînțeles, dacă o vrea să-l ajute. Respiră adânc. Bătăile inimii nu se potolesc însă. Când vine vorba de Mariamne, nu știi niciodată cum va reacționa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
veniți aici pe căpătuite s-au înlocuit cu oameni probă; contingentul cel mare isvorăște din foștii sergenți și sergenții furieri liberați"731. În aceste condiții, jurnaliștii afirmă că "nu putem de cât să aprobăm această măsură, căci ea (...) înlocuiește îndestul găurile simțite în această slujbă administrativă, și dă un mijloc onorabil de existență celor cari au slujit țărei"732. De asemenea, redacția săptămânalului "Dunărea de Jos" din Tulcea remarca faptul că "în județul Tulcea fiecare comună are școala ei construită din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
noi, imaculate se înălțau dincolo de șanțul de apărare și o poartă principală adusă de la castelul Nagoya din Kyushu bara intrarea cu strășnicie. Trecând pe sub această poartă, câteva rânduri de ziduri de piatră curbate ca tăișul de sabie și altele cu găuri de ochit de rău augur le apărură în cale. Samuraiul și Nishi au fost conduși într-una din clădiri. Camera cu podea de lemn strălucea întunecat. Cu toate că era ziua în amiaza mare, în încăpere era întuneric și nu se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
om de seamă, generalul e general, seniorul e senior, iar ostașii ca noi își trăiesc toată viața lor ca ostași. Poate că am văzut... ce nu trebuia să vedem. Într-adevăr, aceasta era Japonia. Un zid cu ferestre mici cât găurile de ochit. Ferestrele erau făcute pentru a sta cu ochii pe cei care veneau și nu pentru a vedea lumea cea largă. Samuraiul ar fi vrut să-l întâlnească pe seniorul Shiraishi. Seniorul Shiraishi sau seniorul Ishida nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rezemat de un pin părea mult mai mic. Nick făcu o ancoră: legă o frânghie de un pin și trase celălat capăt spre altul, ridicând astfel cortul. Atârna pe frânghie ca o pătură pe sârma de uscat rufe. Nick lărgi gaura pe care o făcuse În lateralele pânzei și cortul Începu să prindă contur când Începu să fixeze lateralele cu așchii. Întinse bine lateralele și apoi Înfipse așchiile adânc În pământ lovindu-le cu latul toporului, până ce nodurile frânghiei intrară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cap de un lunetist. Aici se-nșală acei autori care scriu cărți ce se numesc Generalii mor mereu În pat, pentru că acest general a murit Într-un șanț săpat În zăpadă, purtându-și chipiul cu pană de vultur și cu o gaură În față atât de mică Încât n-ai fi putut să-ți bagi degetul mic și cu o gaură În spate În care ai fi putut să-ți bagi pumnul, dacă aveai un pumn mic și voiai să-l bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru că acest general a murit Într-un șanț săpat În zăpadă, purtându-și chipiul cu pană de vultur și cu o gaură În față atât de mică Încât n-ai fi putut să-ți bagi degetul mic și cu o gaură În spate În care ai fi putut să-ți bagi pumnul, dacă aveai un pumn mic și voiai să-l bagi acolo, și cu zăpada din jur umplută de sânge. Era un general al dracu’ de bun și la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lor vitreg mai mare. Avea șapteșpe ani. Dacă Eddie Gilby vine vreodată noaptea și vrea măcar să vorbească cu Dorothy, știți ce-i fac? Uite-așa-l Împușc. Nick Își ridică arma și trase aproape fără să țintească, făcându-i o gaură cât palma În cap sau În burtă corciturii nenorocite de Eddie Gilby. — Așa. Așa-l omor. Păi, atunci mai bine n-ar veni, spuse Trudy, băgându-și mâna În buzunarul lui Nick. — Mai bine-ar avea grijă, spuse Billy. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mâncat dulciuri. Și-i era sete tot timpul, bea ca duhul care a Înghițit oceanul și l-a scuipat la loc. Într-o zi, un spirit a văzut că era o pradă ușoară și i-a intrat În trup prin gaura din stomac. Mama ta s-a prăbușit, zvârcolindu-se și rostind cuvinte fără șir și apoi a rămas nemișcată. În amintirile mele inventate, o vedeam pe mama mea cea mărunțică ridicându-se din pat și ducându-se la o oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau cel puțin așa spunea ea. Eram lacomă, mă avertiza ea, și nu-mi puteam umple inima cu suficientă plăcere, stomacul nu mi-l puteam sătura, iar somnul nu-mi ajungea niciodată. Eram ca un coș pentru orez cu o gaură făcută de șobolani pe fund, astfel că nu puteam să fiu satisfăcută și să dau pe dinafară și nici nu puteam fi umplută. Nu aveam să cunosc niciodată adevăratele dimensiuni ale iubirii, frumuseții sau fericirii. O spunea ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ușor pilit, iar la baie nu era lumină, aproape a căzut În hău. Oprindu-se exact la timp, a avut ocazia să constate atât vizual, cât și visceral, cam care era nivelul de igienă practicat de restaurantul În cauză. Dumnezeule, gaura aceea din podea care trecea drept toaletă era o țintă abia schițată. Plus că se vedea cu ochiul liber că o sumedenie de oameni cu boli intestinale grave Își găsiseră ușurare În toaleta de față. Mai mult, nu era nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o mică siestă. Heidi se urcase și se curățase pe mâini cu soluție, apoi udase un șervețel cu dezinfectant și ștersese și brațul scaunului și bara din față de care te ții. Marlena și Esmé se străduiau să folosească latrina cu gaura ei riscantă. Oricât de rău ar fi arătat, preferaseră intimitatea În locul curățeniei În spațiu deschis. Harry plecase În căutarea unei toalete mai bune și văzuse o pereche interesantă de păsări cu pieptul roșu și ochi foarte vioi. Această tendință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
atunci i-am auzit pe ei, pe Loot și pe Bootie. Râdeau precum clopoțeii agățați de un șal cântător. Erau Încă pe pluta luată de un vârtej. După ce am ajuns la ei și i-am căutat de două ori de găuri, am plâns și am plâns pentru că eram tare fericită, iar apoi am plâns și am plâns pentru că eram tare tristă. În acea zi am văzut că Loot și Bootie aveau puterea de a rezista la gloanțe și de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei australian. Supraviețuitorii lui Darwin, numărul unu În această lume a păsărilor kiwi și a wombaților. —Numălunu! Numălunu! scandară copiii. Australianca se aplecă mult spre cameră până când se lipi cu nasul de obiectiv, care arăta ca o broască având două găuri În loc de ochi. — Iar acum vom vedea care dintre supraviețuitorii noștri sunt cei mai curajoși și care sunt cei care vor trebui să Înfrunte foamea și chiar moartea prin Înfometare. Se auzi o muzică sugerând o atmosferă de suspans, viori grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]