3,734 matches
-
existențial al Poetului însuși, cel în sufletul căruia moare lumina, într-o sisifică tentativă de reiterare a splendidei istorii a prințului ce își caută nemurirea: "moare lumina/ în sufletul călăului:/ Buona Pasqua!// n-am scris nici în noaptea asta/ poezia genială/ la care visez de când am venit pe lume/ aceasta a fost basmul meu/ cu tinerețea fără bătrânețe/ care m-a îndemnat să mă nasc/ Mehr Licht!" (împărățind, întunericul...). Paginile ultime ale cărții îi vor reda, așadar, în manieră similidiaristică, preistoria
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai nuanțată a personajelor, acestea nu mai sunt personaje-tip76 în sensul strict al termenului. Explicația rezidă în caracterul epocii, măi ambigua, cu valori mai confuze de sfârșit de secol. Zola îi reproșează lui Balzac caracterul hiperbolic, iar lui Stendhal caracterul genial al personajelor lor. În această ordine de idei, pertinenta ne pare observația Ninei Melic-Sarkisova că pozitivismul nu l-a împiedicat pe Zola să recunoască "excepționalitatea" [ p.66] că una dintre tendințele artei moderne, având în vedere potențialul sau constructiv, care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ca într-o înfruntare pe viață și pe moarte. Doamnele din înaltă societate a Parisului, setoase de putere, glorie și bani, sunt mânuitoare abile ale jocului de culise. Puținele victorii ale femeilor pariziene asupra ordinii prestabilite se obțin prin intrigi, geniale sau mediocre, care marchează destinul lor, dar și al altora. Studiul urmărește Pariziana ca personaj artistic, în stare să-și creeze un sistem de valori, un ansamblu de norme și o tipologie de roluri, care, pe masura ce s-au interiorizat, au
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în general, de rondiști, ce își propuneau și să combată părerile defavorabile ale lui Benedetto Croce cu privire la Micile opere morale și la Zibaldone au fost redimensionate sau chiar criticate în repetate rânduri: același Sergio Solmi le-a numit un echivoc genial, Carlo Bo a folosit expresii mai tranșante: abuz, act de violență și, nu în ultimul rând, Natalino Sapegno i-a acuzat pe acesti admiratori de fascinație anacronica și burgheza. La polul opus s-au aflat critici precum Massimiliano Boni care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și nicidecum de influențe, căci nu trebuie să uităm că, înainte de a fi curent și școală literară, romantismul este o componentă psihică și un mod de viață sufletească! În fapt, toți scriitorii romantici pot fi priviți ca o mare și genială familie, toți având aceleași trăsături definitorii, aceleași concepții și aspirații, dar și aceeași nefastă încărcătură genetică, înscrisă în destin. [...] Iar opera lor, întreaga literatură romantică, ar putea fi citită în totalitate ca și cum ar fi opera unui singur autor!" (Losonczy: URL
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
doi colegi, Jaime Gonzalez și Marcos Molina Schulz. Primul, individ mai degrabă rudi mentar, vivace și pitoresc, are un talent frust, lipsit de rafinamentul înaltelor școli artistice. Al doilea, dimpotrivă, subtil și educat, pictează într-un mod caracterizat unanim drept "genial"și se pregătește, de aceea, pentru o carieră strălucită. Fiecare membru al trioului completează, într-un anumit sens, fragmente din personalitățile celorlalți. Amiciția din interiorul "triunghiului" este, de fapt, o manieră de exprimare a identității: o singură identitate completă, organică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
puține eseuri). În 1981, pe cînd era studentă în anul întîi (Tartt s-a născut în 1963), la Universitatea Mississippi (în Oxford), autoarea a atras atenția mai multor scriitori (între ei, Willie Morris care o și numește, încă de atunci, "genială") cu o nuvelă. În anul următor, ea se transferă la Bennington College (modelul Colegiului Hampden din The Secret History), o Universitate de arte liberale din Vermont, unde, se presupune, începe lucrul la primul ei roman (apărut abia zece ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
succes, absolut independente de o recomandare critică. Și cât râvnesc literații favoarea criticilor! Invers nu se întâmplă. Este tot atât de adevărat că marii scriitori pot să fie indiferenți la critică. Cehov, spre exemplu, după ce aceeași carte era simultan blamată și considerată genială, recepta rumorile criticii cu aceeași indiferență cu care asculta murmurul ploii. Amintiți-vă ce diverse puncte de vedere a stârnit eseul critic Nu al lui Eugen Ionescu, o subtilă luare în deriziune a orientărilor polare ale criticii. Nu-mi îngădui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nazist din Germania N.S.D.A.P., sau mișcării legionare din România L.A.N.C.); "popoarele păcii" (se instituise sintagma "lupta pentru pace"), "uriașa putere a masei organizate", "măreața construcție", "imensa uniune a oamenilor liberi", "perfect cetățean aliniat în muncă", "pacificarea omenirii", "convocarea plenarelor", "genială inspirație", ridicarea unei persoane "la rangul suprem", identificată "pentru masele democratice cu Dumnezeu", care este "închinată și mărită", "într-un cult care întrece tot fastul ceremonial al vechilor religii". În astfel de formule sunt ușor de recunoscut expresii ale propagandei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Dumnezeu", care este "închinată și mărită", "într-un cult care întrece tot fastul ceremonial al vechilor religii". În astfel de formule sunt ușor de recunoscut expresii ale propagandei comuniste incipiente din România, în speță impunerea cultului extrem al celui numit "genialul conducător al omenirii, I.V. Stalin"36, acreditând trimiterea Elvirei Sorohan, citată anterior, la epoca în care, în România, "începe să se reverse valul roșu al comunismului". Nu este însă mai puțin adevărat că alte caracterizări ale epocii "lobocoagulării", cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
printre cei mai slabi realizatori ai genului: Ștefan Andronic, Alexandru Pelimon, Ion Dumitrescu Movileanu, Grigore Bossueceanu, Atanasie Marian Marienescu, Constanța Dunca-Schiau, Iulian Grozescu și Ion Veniamin Adrian. La un singur scriitor, retorismul contribuie veridic la evocarea secolelor anterioare: personalitatea artistică, genial paroxistică a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, realizează în Ursita, proză istorică a secolului care pune problema unei prestigioase comparații calitative cu Alexandru Lăpușneanul. Extrem de semnificativ este faptul că retorismul Ursitei se suprapune cu o măiastră utilizare a limbajului popular. (Nefinalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
devină un erou național, un model de virtute, sacrificat pe altarul ignoranței și primitivismului american... Oricum am privi-o, afacerea aceasta are un cert potențial teatral. Filosoful Alain Badiou s-a și gîndit cine ar fi putut scrie o piesă genială pornind de aici: rebelul dramaturg Jean Genet. Ne aflăm în plină desfășurare a unei reprezentații, ba e chiar o repre zentație a mecanismelor unei reprezentații, cu lovituri de teatru și schimbări de direcție neprevăzute, pe care opinia publică le urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ei sunt deja aici. I-am chemat, au venit... și acum? Despre iubiri și umbre Mathieu Lindon e un jurnalist și un scriitor binecunoscut în spațiul literar hexagonal, deși mulți îl percep mai mult ca pe fiul lui... Jérôme Lindon, genialul editor vizionar de la Editions de Minuit, fără de care Noul Roman francez n-ar fi existat, și poate nici Alain Robbe-Grillet sau Marguerite Duras, ba poate chiar și Samuel Beckett ar fi ajuns mai greu la conștiința publicului. Or, iată că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a făcut să i se ofere un post de cercetător științific la compania Unitek Corp. din California, care dezvoltă lianți biocompatibili folosiți de ortodontiști. Domeniu nou, dar Claudiu nu s-a speriat niciodată de necunoscut. Așa i-a venit ideea genială de a studia și de a găsi metode de reciclare a materialelor inoxidabile folosite În ortodonție și a Înființat Împreună cu soția sa de atunci și devotată partenera până În prezent (tot inginer chimist) pe nume Eugenia Tonca Matasa, prima companie din
IN MEMORIAM - CLAUDIU GH. MĂTASA. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1538]
-
care, cândva, le-ai mai și avut!). Până aici, mai nimic deosebit! Încă nu am puterea de a absolutiza banalul! Trebuie să fii omul dracu, sau să-ți dea Dumnezeu și minte și talent, cu carul, să faci, În formă genială, o chestiune de genul ăsta. Nu se știe Însă niciodată când se crapă de ziuă! În problema ridicolului, nu știu de ce, dar parcă am făcut-o În romanul „Pe apa sâmbetei”, când un personaj, Cercelaru, primar În timpul colectivizării, Își Înscrie
Întrebări și mirări la masa trecutului. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
spaimei", motiv pentru care i s-a adăugat un "adjuvant" în persoana, la fel de înspăimântătoare, a Diavolului. Coabitarea a traversat, apoi, glorios, secolele, cu sincope mai mici sau mari, dar la fel de redutabil, de stereotipizant, debordând în "dreptul" artistului de a fi genial, adică altfel decât omul de rând, de a fi barbar, asocial, automutilant (ca Van Gogh) sau nevrotic și suicidar: de a strânge mănunchi, din mai multe direcții, toate firele divergente ale anormalului și terifiantului european, devenite măsură a genialității în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de întâmpinare i-au fost defavorabile, dacă nu de-a dreptul ostile. Și printre scriitori părerile erau împărțite: Charles Baudelaire (care, grație traducerilor, l-a susținut și, în cele din urmă, impus în cultura franceză) și Paul Valéry îl considerau genial, în vreme ce Henry James și Aldous Huxley nu se sfiau să-l eticheteze drept lipsit de orice fel de valoare estetică. Oricum, nici măcar o simplă enumerare a titlurilor celor mai importante nu este inutilă: The Tell-Tale Heart, The Black Cat, The
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
completări cunoașterii bazată pe tradiții, dar a comis și erori, cum au fost: glorificarea mythos-ului în dauna logos-ului; valorizarea vechiului în detrimentul noului; pledoaria pentru creștinătatea istorică și nu pentru statul modern, pentru comunitatea fraternă împotriva socialismului juridic, pentru inconștientul genial împotriva conștiinței sterile, pentru trecutul mitic împotriva viitorului utopiilor raționale, pentru imaginația poetică împotriva raționării reci. (2, p. 123) Rupându-se de romantism, W. Dilthey a susținut dualitatea dintre natură și trăire în teoria cunoașterii și dualitatea dintre științele naturii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
afirmarea autonomiei artei în raport cu teologia, pe de o parte, și a autonomiei creației artistice în raport cu „producerea“ ei în orizontul tradiției, pe de alta. Criteriul trăirii (Erlebnis) devine decisiv și, astfel, alegoria intră în umbră. Conștiința estetică, având ca reper creația genială, se delimitează de cea mitico-alegorică. În acord cu caracterul subiectiv al conștiinței estetice, „Die Grundlage der Ästhetik des 19. Jahrhunderts war die Freiheit der symbolisierenden Tätigkeit des Gemüts.“ Gadamer menționează aici poezia barocă, în calitate de importantă contra-mișcare estetică. Voi încerca să
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
desolidarizează critic Petru Comarnescu. "Din nefericire, în bustul definitiv, Oscar Han și-a îngăduit o operație de stilizare care a generalizat excesiv trăsăturile, edulcorând efectul ansamblului și abstractizând până la inexpresivitate frumosul (prin particularizări realmente frumosul, nu prin tipic) cap al genialului poet. Omul era lucrat de fapt, pe dinlăuntru, de febrele și durerile unei vieți de tensiune internă și revoltă -, dispărute din bustul monumental al lui Han, ce face și el concesii tipologiei Leonard și ideii obișnuite a "imortalității și răcelii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-l dobândește poetul ulterior. Simpla alăturare a chipului poetului și a câtorva versuri pare însă suficient pentru edificarea acestui memento. Un admirator al poetului 277, considerat de către acesta nu doar cel mai mare poet al românilor, dar și un gânditor genial, Luchian, îi scria în 1890 lui Titu Maiorescu al cărui studiu, din ce-a de-a patra ediție a poeziilor lui Eminescu, apărută în 1899, se pare că-l impresionase: "Făcând portretul lui Eminescu, am căutat să-l reprezint așa cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un fel, se simte o inadecvare a decorativismului lui Loghi la pânza de mari dimensiuni. "Zugrav de firme pe pânză și de decoruri pentru culise, domnul Loghi sau Kimon, nu putem distinge, dă tabloului pe care îl crede cel mai genial, o înfățișare teatrală. Rama uriașă se odihnește pe o scenă cât tabloul de mare, construită cu toată arta secession-ului de tâmplărie. La fiece ramă prisosește o bucată pe care autorul a scris oarece, în latinește sau în elinește, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
filmul Octombrie, și care astăzi circulă de parcă ar fi un document. Niciodată nu a existat un asalt al Palatului de Iarnă. S-au creat astfel un fel de icoane ale comunismului. Ele nu sunt adevărate, ci sunt invenția unui regizor genial. Concluzia poveștii? Că fantezia unui geniu e mai puternică decât realitatea? Sau că filmele istorice sunt toate povești pentru copii? Puteți alege varianta care vă place... Alteori am avut succes la interlocutori. De exemplu, am făcut un film, în 1998
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
producînd această epocă a fierului planetară din zilele noastre. Cei mai înverșunați dușmani ai neamului omenesc au venit din Europa. Totalitarismul este o invenție de trei ori europeană. Însuși exterminaționismul nuclear, chiar dacă american la origine, are genealogie europeană; pacifistul european genial Albert Einstein este cel care a stăruit ca președintele Statelor Unite să fabrice prima bombă atomică. Astfel, produsele cele mai originale ale Europei s-au universalizat astăzi în sensul cel mai rău și în sensul cel mai bun. Rațiunea s-a
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu făcea în nici un fel trimitere la un eventual Parlament European 4. Elitele politice au favorizat cooperarea interguvernamentală, rolul tehnocraților, legalismul și reprezentarea corporatistă înaintea reprezentării parlamentare. De aceea se spune că ideile care stau la baza construcției europene sunt "geniale, dar nu democratice 5". De la fondare și până în prezent, instituțiile europene au cunoscut numeroase reforme, însă "ADN-ul" construcției europene a rămas puternic. Chiar dacă atribuțiile Adunării parlamentare (Parlamentul European de azi) au fost consolidate, rolul său rămâne diferit de cel
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]