8,779 matches
-
trei fii ai săi, între care și Miron, au primit titlul de nobil polon cu blazon. C. își face studiile la Colegiul iezuit din Bar, un orășel situat în sudul regatului polon. Programul de studii umaniste, în limba latină (istorie, geografie, logică, retorică, literatură antică, cunoștințe de teologie etc.), a fost finalizat în 1652, cum era obiceiul, cu participarea la o campanie militară. Din această perioadă datează apropierea de viitorul rege Jan Sobieski. În 1653, în ultimul an al domniei lui
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
și limbii române. Ascendența nobilă este, în concepția lui C., un scut salvator al personalității poporului nostru, încercat necontenit de vremuri „cumplite”. Dacia și cucerirea ei, descălecatul al doilea și denumirea „poporului moldovean și muntean” (îi adaugă pe macedoneni), limba, geografia și organizarea administrativă sunt problemele de fond. Se remarcă primul dicționar etimologic latin-român (aproape o sută de cuvinte din vocabularul de bază), secționat în substantive și verbe. Historya polskimi rytmami o Woloskiey Ziemi i Moldawskiey [Istoria în versuri polone despre
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
voyeurism și morbideță estetizantă. În Scrisori către Monalisa, totul e limpede: tema spațiului închis, universul concentraționar, lume în care de la sublim la sordid nu este nici măcar un pas. Mizerie și tensionare, spațiu populat pestriț, cu destine și temperamente din varii geografii etnoreligioase. Tema emigrantului-captiv (aici, tocmai într-un hotel numit Arkadia) este - ca și pattern-ul din Azilul de noapte - o șansă generoasă pentru însumarea de psihologii contrastante și contexte cu pitoresc viguros. În jurul lui Matei, anxiosul și, oarecum, amnezicul, omul
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
și Iași, unde a urmat cursurile Academiei Mihăilene. A ocupat funcții administrative: subprefect, comisar de poliție. Între 1870 și 1874 era profesor suplinitor de limba română și latină la Liceul „Alecu Donici” din Fălticeni. Transferat în Botoșani (preda istoria și geografia), apoi la Iași, a rămas până la sfârșitul vieții profesor (și director) la Școala de meserii și la Gimnaziul „Ștefan cel Mare”. Despărțirea de soție, după douăzeci de ani de căsnicie, a pus la grea încercare sănătatea poetului, bolnav de nervi
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
I. Câmpineanu, Iancu Văcărescu, Cezar Bolliac, profesorii Petrache Poenaru, Florian Aaron, Eftimie Murgu; iau parte la câteva întâlniri la Societatea Filarmonică, văd spectacole de teatru. La întoarcere, din 1836, B. este profesor de gramatică română și germană, limbă latină, istorie, geografie, aritmetică, principii de bună purtare, contabilitate și corespondență comercială. Brașovul a fost văzut de B. ca un centru unde puteau rodi ideile lui referitoare la afirmarea națională prin intermediul școlii și culturii. În 1837, cu ajutorul bănesc al negustorului R. Orghidan, scoate
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un peisagist elegiac, discret caligraf de reverii alpine, de nostalgii „brumate” și de feerii glaciale. Pasteluri, cântece sau balade, poemele sale sunt proiecții ale sensibilității în peisaje spiritualizate sau incantații melancolice. Stilizate în sensul abstractizării, geografia natală, atmosfera și amintirile transilvane sunt invocate/evocate fie în tablouri fumurii, grave, dominate de simbolicele turnuri ale reveriilor gotice, fie în peisaje delicat irizate de „brume” luminoase. „Brumate” (B. a impus „poezia brumei” în lirica românească) sau ninse, înălțimile
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
își ia bacalaureatul în 1891. Va urma Facultatea de Litere și Filosofie, absolvind în 1896. Silit, în urma morții tatălui său, să-și caute o slujbă, studentul se angajase ca „impiegat” în Ministerul de Finanțe. În 1896 suplinea o catedră de geografie la Liceul „Unirea” din Focșani, pentru ca din decembrie 1897 să fie transferat la Ploiești. Luându-și în vara lui 1899 și licența în istorie, primește titularizarea, promovând de la clasele de gimnaziu la cele ale cursului liceal. A predat, în afară de geografie
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
geografie la Liceul „Unirea” din Focșani, pentru ca din decembrie 1897 să fie transferat la Ploiești. Luându-și în vara lui 1899 și licența în istorie, primește titularizarea, promovând de la clasele de gimnaziu la cele ale cursului liceal. A predat, în afară de geografie, lecții de istorie, dar și de română și franceză. În 1901, își trece examenul de capacitate. Până la pensionare a mai funcționat și la alte școli din București, Ploiești, Focșani. „Unchiul”, cum i se spunea afectuos, elaborează împreună cu M. Nicolescu-Ploiești o
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
Marcel Mauss la Paris (1930-1932) și în filosofie cu Martin Heidegger la Freiburg (1932-1933). Lucrează ca bibliotecar la Facultatea de Litere din București (1927-1930), secretar al secției de monografii sociologice a Institutului Social Român (1933-1935), asistent (1935-1940) la Catedra de geografie și etnografie condusă de S. Mehedinți, ținându-și primul curs de etnologie la Universitatea din București. Între 1940 și 1944, este director-adjunct la Direcția Presei, apoi director în Ministerul de Externe (1944-1947). Între anii 1949 și 1954, cu unele intervale
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
vocație și urmează cursurile Școlii Înalte a Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol, școală de profil umanist, de mare tradiție filosofică și teologică. Matematicianul turc Saadi îl învață turcește. C. își însușește și alte limbi orientale. Asimilează disciplinat cunoștințe de istorie și geografie, logică și filosofie, retorică, științele naturii și medicină, etică etc. Unii dintre profesorii greci (Meletie de Arta, Alexandru Mavrocordat, Hrisant Nottara), formați la Universitatea din Padova, imprimau acestei școli, de tradiție bizantină și neoaristotelică, deschideri spre raționalismul postrenascentist occidental. În
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
astăzi], redactată între 1714 și 1717. Este cea dintâi monografie exhaustivă a Țării Moldovei, pentru că depășește prin complexitate scrierile lui Miron Costin. La C., legendarul despre bogățiile și dărnicia fabuloasă a pământului se conjugă cu obiectivitatea științifică în probleme de geografie fizică și economică, istorie, etnogeneză, ocupații, legi, moravuri ale locuitorilor, ritualuri fundamentale, mitologie. Toate acestea sunt conținute în Pars prima, geographica și în Pars secunda, politica (istorică). Pars tertia conține considerații despre originea și particularitățile dialectale ale limbii române, o
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
principelui, se impune ca moment cardinal în cultura română, primul moment de importanță majoră, când spiritul românesc a radiat asupra altor culturi. Geniu pozitiv, C. a fost un întemeietor în varii domenii de manifestare a spiritului, în teologie, istorie și geografie, etnografie, imagologie, sociologie, filosofie, retorică, pedagogie și, nu în ultimul rând, în literatura de ficțiune alegorică și satirică. Voievod luminat, ambițios și blazat, om de lume și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop, iubitor de
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Le Couteau vert (1963, semnat Alexandre Treize), sau în română, Care Daniel? (1995), au trezit un oarecare interes. Primul explorează lumea pescarilor din Canare, un mediu închis, tradițional, cu stranii aspirații ascunse spre eliberare, spre evadare atât din chingile unei geografii insulare, cât și dintr-o psihologie dominată de asprimea vieții în mijlocul naturii, de confruntarea dramatică dintre om și ape. O anume lascivitate senzuală și o atracție ușor necontrolată spre aspectele sexuale ce particularizează comportamentul unor adolescenți viețuind într-o lume
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
William Easterly a arătat că există cauze proxime ale creșterii economice și cauze fundamentale. Cauzele proxime sunt: acumularea de capital sub diverse forme și schimbarea tehnologică (măsurată de obicei prin creșterea productivității totale a factorilor). Cauzele fundamentale sunt: structurile (instituții, geografia, demografia etc.) și politicile care facilitează sau inhibă acumularea de capital și schimbarea tehnologică. Dani Rodrik distinge între determinanții “proximi” și determinanții profunzi ai creșterii economice. Schematic, relația între creșterea economică și determinanții acesteia poate fi reprezentată astfel: Output-ul
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
acumulare și productivitate. “Pentru aceste motive - nota Rodrik - este cel mai bine să gândim acumularea și schimbarea productivității ca determinanți proximi ai creșterii economice, în cel mai bun caz. Pentru determinanții mai profunzi, găsesc că este utilă taxinomia următoare: 1.geografia 2.integrarea (comerțul exterior) 3.instituțiile. Geografia se leagă de avantajele și dezavantajele posedate de localizarea fizică a unei țări(latitudinea, proximitatea de căile navigabile, climatul ș.a.m.d.). Integrarea privește mărimea pieței și beneficiile (ca și costurile ) participării în
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Rodrik - este cel mai bine să gândim acumularea și schimbarea productivității ca determinanți proximi ai creșterii economice, în cel mai bun caz. Pentru determinanții mai profunzi, găsesc că este utilă taxinomia următoare: 1.geografia 2.integrarea (comerțul exterior) 3.instituțiile. Geografia se leagă de avantajele și dezavantajele posedate de localizarea fizică a unei țări(latitudinea, proximitatea de căile navigabile, climatul ș.a.m.d.). Integrarea privește mărimea pieței și beneficiile (ca și costurile ) participării în comerțul internațional cu bunuri, servicii, capital și
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
găina-n regala mea căciulă Ca să clocească ouă... decât, suflet avan, Să-ți dau de bunăvoie o lulă de duhan. [REGINA] Duhan! duhan numești tu acea dulce aromă Ce-originea își trage chiar de la vechea Romă?... Istorie cunoști tu? Cunoști geografie? Ești idiot, o rege, 'n-a ta idioție! [REGELE] Acuși să te ia dracu! Acuși să piei de-aice, Tu, furie cumplită din vremile antice! {EminescuOpVIII 354} Vrei să mă scoți tu [oare] [ - - - ] din sărită, 40 Să umblu-n lume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este o scobitură boltită în zidul despre miază-zi al altarului, se numește : Argeaoa starețului” (17). Cuvântul argea este de origine traco-cimeriană și „este unul din puținele cuvinte cu prototip anteroman atestat în Antichitate” (18, p. 252) de Ephoros (cf. Strabon, Geografia, V, 4, 5), Suidas, Ștefan Bizantinul etc. Filologii au stabilit că rom. argea are la bază rădăcina indo-europeană *ar(e)k-/*areg-, cu sensul „a închide, a păstra, a apăra”. Din această rădăcină mai derivă : gr. arkeo, lat. arceo, sanscr
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
preot Zalmoxis (și ulterior Deceneu) - retras într-o peșteră -, pentru că acesta era în stare să „vestească vrerile zeilor”. „Acest obicei - continuă Strabon - a dăinuit până în vremea noastră ; după datină, mereu se găsea un astfel de om care ajungea sfetnicul regelui” (Geografia, VII, 3, 5). Această relație de tip special între suveran („cel care poate”) și marele preot („cel care știe”) avea rădăcini adânci în „preistoria indo- europe- nilor”, cum nota Mircea Eliade (86, pp. 69-70). Analog, peste secole, Ștefan cel Mare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu puternice filoane precreștine, „o doctrină și o practică de tip pythagorician” (91, p. 313). Sihastrul trăia solitar, „în liniște” (gr. hesychia), la fel cum (chiar cu același termen, hesychia) era prezentat modul de viață al preoților geto- misieni (Strabon, Geografia, VII, 3, 3 ; cf. Fontes..., vol. I, pp. 226-227 ; în acest sens, vezi 91, pp. 307-313). Pare a fi vorba despre una dintre acele „supraviețuiri” în spațiul carpato-dunărean despre care scria Mircea Eliade : „Ca peste tot de altfel în provinciile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care va fi întemeiată viitoarea biserică. Acesta ar putea fi un prețios indiciu că atribuții similare aveau și arhaicii preoți-magi din spațiul carpato-dunărean. Ipoteza noastră și-ar putea găsi o confirmare în felul în care îi numea Poseidonios (cf. Strabon, Geografia, VII, 3, 3) pe preoții asceți geto-misieni : ktistai și, respectiv, Josephus Flavius (Antichități iudaice, XVIII, 1, 5) pe cei daci : pleistoi (cu lecțiunea probabilă polistai). Acești termeni au fost traduși de Vasile Pârvan și de alți specialiști prin „întemeietori” și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
persană, înseamnă „loc înzidit, casă”, cu posibilă rădă- cină var (sanscr. vrnoti) = „a acoperi, a închide în” (13, p. 70) ; vezi și rus. vrîti („a băga”), rom. a vârî. Vezi și numele reședinței regale de iarnă a mezilor - Vera (Strabon, Geografia, XI, 13, 3) și ung. varos = „oraș, cetate”. 13. Mircea Eliade, Patterns in Comparative Religion, New American Library, New York, 1974. 14. Louis Réau, Iconographie de l’art chrétien, tom II (Iconographie de la Bible), vol. 1 (Ancien Testament), Paris, 1956, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ei sunt onorați și socotiți sacri trăind, așadar, feriți de orice primejdie. Pe toți aceștia, poetul [= Homer] i-a numit „străluciții mulgători de iepe”, „cei care se hrănesc cu lapte”, „cei care duc viață sărăcăcioasă” și „oamenii cei mai drepți” (Geografia, VII, 3, 3). Din mai multe considerente, împărtășesc părerea lui Mircea Eliade potrivit căreia „aceste informații sunt valabile și pentru geți” (41, p. 56). Geții și misii vorbeau aceeași limbă (106, pp. 50-55). Ei populau cam aceleași teritorii : „Acești geți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Geții și misii vorbeau aceeași limbă (106, pp. 50-55). Ei populau cam aceleași teritorii : „Acești geți locuiau și pe un mal și pe celălalt al Istrului, ca și misii, care sunt și ei traci - acum ei se numesc moesi” (Strabon, Geografia, VII, 3, 2). Astfel că geții și misii erau adesea confundați : „Neamul sălbatic al geților a existat și pe vremea strămoșilor ; căci ei sunt moesi” (Salustius, Istorii, IV, 18). De altfel, chiar Strabon, după pasajul mai sus citat (Geografia, VII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Strabon, Geografia, VII, 3, 2). Astfel că geții și misii erau adesea confundați : „Neamul sălbatic al geților a existat și pe vremea strămoșilor ; căci ei sunt moesi” (Salustius, Istorii, IV, 18). De altfel, chiar Strabon, după pasajul mai sus citat (Geografia, VII, 3, 3), atribuie geților ceea ce inițial le atribuie misilor : „Socotindu-i theosebeis și kapnobatai pe cei fără femei, [geții] s-ar ridica împotriva părerii obștești” (Geografia, VII, 3, 4). Pe bună dreptate, Mircea Eliade a susținut că „termenii theosebeis
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]