12,993 matches
-
fizice făcute prin experiențele pragmatice ale omului, precum arderea lemnului și a petrolului, combinată cu tăierea necontrolată a pădurilor. Bioxidul de carbon din atmosferă sporește astfel, generând, prin efectul de seră, o temperatură medie mai mare a întregului glob. Topirea ghețurilor veșnice va inunda în viitorul apropiat multe așezări umane de pe lângă ape. Nu este Voia Domnului ci Acțiunea Păcătosului, chiar dacă acesta are bani suficienți să-și cumpere o lojă în rai. Ecouri din paradis Doina, valsul, tangoul și chiar criticatele manele
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
cu-n vers amarul, Cu-n zâmbet, norii, s-alungăm, Din vise să-mblânzim coșmarul Și-apoi, cu stele, să brăzdăm Iubirea-n cea mai pură formă, Iubirea-n haine de smarald, Cea care viața îți transformă Din sloi de gheață-n suflet cald. Să investim în banca vieții Un sentiment nou apărut, Ne dăruit publicității, Născut numai dintr-un sărut, Pe care n-ai cum să-l ascunzi, Pe chipuri să stea încrustat, Fără vreun credit sau dobânzi Toți să
TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348196_a_349525]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CÂND NU MAI CAUȚI DAR TE CAUȚI (SEMN DE ÎNTREBARE) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Privesc în răstimpuri cum între mine și gheață mai este un simplu punct O defrișare masivă de copaci mi-a adus răsăritul mai aproape. Răsăritul soarelui alb îmbracă gândul în hlamida unui timp netrăit simplu simțit în toți porii sufletului. Inima dă ocol rotocol în jurul emoțiilor. Mă redescopăr
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ZĂPADA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului zăpada ce trist balsam a venit peste noi cu polenuri de gheață, umile, ostoind tot frigul din oase în cea mai albă din zile. un flaut parcă trece prin trup cu amintiri duioase după o coapsă vergină de lună cu sânii -n angoase. stihii nefaste din răsărit luminează zăpezile caste, cerul, un
ZĂPADA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347563_a_348892]
-
pompat de inimă și apoi îi montă o doză de glucoză în care introduse o fiolă de hidrocortizon. Spălă rama și o pansă la cap. Săndica avea o contuzie cerebrală destul de urâtă. A scos din frigider o pungă plină cu gheață pe care o așeză în dreptul rănii. Nu trecură nici douăzeci și cinci de minute, când a sosit și salvarea. Medicul de pe salvare, o femeie, a preluat accidentata căruia îi crescuse pulsul și dădea semne de revenire, însă încă era inconștientă. Ca să scrie
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
Acasa > Poeme > Antologie > DE SĂRBĂTORI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1091 din 26 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Dulceața mierii urcă vâscoasă în miezul cuvintelor spuse, literele înmuguresc. Moș Crăciun împarte daruri copiilor gerul gofrează flori de gheață pe geam, casele mici de periferie se-ngroapă în omăt. În depărtare păduri de lumini pe deal, cu risipa ceții se-mbracă-n argint, umbrele se îneacă în ape. Pâinea și vinul se înmulțesc, băutorii sparg pahare-n cârciumi. Dulceața
DE SĂRBĂTORI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347610_a_348939]
-
dat ordin să fie întemnițați și supuși la chinuri groaznice. În cele din urmă, soldații creștini sunt condamnați la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Tradiția spune că în urmă rugăciunilor celor 40 de ostași, apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Pentru îndrăzneala acestora de a scăpa cu viața din lacul înghețat, trupurile ostașilor au fost arse, iar oasele aruncate în lac. Creștinii acelor vremuri, i-au scos din
MACINICII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347635_a_348964]
-
dorea să-și facă cunoscută etatea, cu toate că împlinise anul acesta șaptezeci și cinci, chiar dacă nu se observa existența lor așa pregnant), nu se dezobișnuise de a-și savura paharul cu băutura sa scoțiană preferată, whisky-ul Johnnie Walker cu două cuburi de gheață. Cu nelipsita-i pipă din lemn de abanos neaprinsă încă în mână și paharul cu whisky în față, la aceeași masă cu soția, fiul și nora, purta o discuție cu familia despre tinerii împrăștiați pe la mese, în grupuri de cum se
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
a sfârșit totul, a dat de mare necaz! Sacul căzu jos, dihăniile ieșiră din el și se făcură nevăzute prin ramurile copacilor din jur. Iar omul a început să se vaiete de durere, căzut pe rădăcinile bradului. Zăpada rece ca gheața îi umpluse fata și hainele. Dar nici nu mai simțea zăpada, doar capul îi vâjâia cumplit, iar durerile rănilor erau de neîndurat. Nici n-avea putere să mai strige. Și-apoi, cine l-ar fi auzit în acea pustietate? Cu
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
de neîndurat. Nici n-avea putere să mai strige. Și-apoi, cine l-ar fi auzit în acea pustietate? Cu chinuri cumplite reuși să se târască de sub brad. Se rostogoli în pârâu, unde dădu de zăpadă multă și rece, ca gheața. Un firicel de apă ce nu înghețase încă de tot curgea în vale, doar cât să-i ude hainele de pe el. Încă mai putea gândi, așa că încercă să facă ceva să scape din pârâu. Se chinui greu de tot, până
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Dacă pictorii ar înmuia în mărgeanul ochilor ei penelul ar împânzi pe tablou sticla cerului lungii zile arctice, marea netezită cu spatula de argint a lunii, lacrima de rășină a pinului, scursă pe stânjenelul din umbra lui, platoșa gheții râului din câmpie, ceara topită a lumânărilor albe de nuntă în care se oglindește vitraliul unei catedrale, piatra de ametist a inelului din pocalul de porțelan cu vin! Este Janet Hârbu, născută la Comănești, locuitoare și om de valoare al
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
Să uit de lacrima ce-a curs ușor! Voi rupe sarea dintr-o pâine caldă, Voi presăra-o, pe-o felie dalba, Ce seamănă cu dragostea străveche, Rămasă astăzi fără de pereche; Cu ochii minții, într-o zi fierbinte, Topi-voi gheață, căutând cuvinte, Sorbind șuvoiul văii cu verdeața, În strunele de vânt, ce mă învăța O terță nouă dintr-un do major, Uitată-i simfonia-n la minor... Lumină Vie, ai rămas în timp, Cunună mea, pe frunte de Olimp! Living
LIVING LIGHT de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347744_a_349073]
-
cu maci în pleoape când somnul nopții vine să-ți dăruiască vise. Acolo te simt eu, de mine, mai aproape, în apele duioase, povești încă nescrise. Sunt cântecele toate, de fulgi-petale ninse, acolo între ape, acolo între vise... Flori de gheață Te-aștept dintotdeauna să îmi vii Cu-mbrățișărișisărutări Șimă frământ în insomnii: Iubirea mea târzie, mă omori! Iubirea mea, nu sta afară-n ger, Îninimă un loc ți-am pregătit Șichiar dacă te simți stingher La mine-n suflet, bine ai
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
-i un cuptor Ce arde-n piept și asta tu o știi! Mă perpelesc demult, de dor Șin-am un cuib să te pot împlini! Speranță, chin și bucurie Înmiez de iarnă vă petrec, Din visul făurit cu tine Înflorile de gheață simt cum trec. Fereastra o păzesc noapte și zi, Să nu le-atingă cineva, Nu îndrăznesc să le mângâi, Căci le-aș topi cu răsuflarea mea. Vom fi o lacrimă la primăvară Ne-om transforma în ghiocei Iar soarele întâia
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
Acum de ce „arunci cu piatra“ în mine? Piatră: Nu este cazul, pentru că o faci singur. Păpădie: Eu te sfătuiesc să stai la poalele muntelui, pentru că văzduhul e încărcat de nori. Sfinx: Și va ploua cu piatră, Păpădie, multă piatră! Păpădie: Gheață. Sfinx: Care se topește ca tine. E puternică o clipă, pe urmă se dilată sub povara apei. Piatră: Păpădie! Păpădie: Da, Piatră. Piatră: Dă-mi cablul tău! E mai lung și mai rezistent. (Păpădie caută în rucsacul lui și scoate
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul XXVII Iarna la Moș Vreme Pe împărăteasă o cuprinsese un sentiment de frică. Ea avea puteri supranaturale și putea să facă tot felul de vrăji, transformând sloiuri de gheață în stafii, oameni în insecte, flori în pietre și invers. Putea dintr-o suflare să facă palate sau un palat să-l transforme într-un sloi de gheață. De altfel, cu aceste puteri reușise să pună stăpânire pe această țară
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
supranaturale și putea să facă tot felul de vrăji, transformând sloiuri de gheață în stafii, oameni în insecte, flori în pietre și invers. Putea dintr-o suflare să facă palate sau un palat să-l transforme într-un sloi de gheață. De altfel, cu aceste puteri reușise să pună stăpânire pe această țară. Cu aceste puteri își însuflețise slujitorii, transformând stafiile de fum și abur care pluteau peste ghețurile din Țara Vânturilor Veșnice. Cu forțele ei de vrăjitoare amețise și pe
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
facă palate sau un palat să-l transforme într-un sloi de gheață. De altfel, cu aceste puteri reușise să pună stăpânire pe această țară. Cu aceste puteri își însuflețise slujitorii, transformând stafiile de fum și abur care pluteau peste ghețurile din Țara Vânturilor Veșnice. Cu forțele ei de vrăjitoare amețise și pe locuitorii acestei țări când le-a adus prima ninsoare, împodobind copacii și streșinile caselor cu cristale și diamante. Și acum?... Să nu mai reușească să-l transforme într-
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
Atunci, marș la datorie, că pun mâna pe bici! Cei doi făcură stânga-mprejur și ieșiră în viteză din sală. Împărăteasa își luă biciușca și ieși pe o fereastră, ca o fantomă alburie, zburând în mare viteză pe deasupra Palatului de Gheață Veșnică, peste Valea Troienelor Uriașe și peste Cetatea Vulturilor pe care azvârli un munte de zăpadă și gheață spre disperarea bieților prieteni ai lui Mărțișor. După ce străbătu și Țara Norilor, lăsând în urma ei troiene de zăpadă plutitoare, ajunse în creierul
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
din sală. Împărăteasa își luă biciușca și ieși pe o fereastră, ca o fantomă alburie, zburând în mare viteză pe deasupra Palatului de Gheață Veșnică, peste Valea Troienelor Uriașe și peste Cetatea Vulturilor pe care azvârli un munte de zăpadă și gheață spre disperarea bieților prieteni ai lui Mărțișor. După ce străbătu și Țara Norilor, lăsând în urma ei troiene de zăpadă plutitoare, ajunse în creierul munților, la răscrucea vânturilor. Intră vijelioasă în chilia lui Moș Vreme, cu viscol și troiene spulberate. - De ce-
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
porunca sa. De atâta furie nu mai gândi și, fără să vrea, începu să dea agitată din mâini în dorința de a-l vrăji: - Nu-mi execuți porunca, moșneag nenorocit? Te voi preface-n stâncă, sau într-un bloc de gheață. Statuie cu vârtelniță, cu sclave la picioare! În vârf de munte te agăț! Te fac sperietoare! Dar vraja nu se împlini. Turbată, începu să dea cu biciușca în moșneag fără să observe că în realitate Moș Vreme era o umbră
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
aruncă un munte de zăpadă în vârtelnița lui Moș Vreme, viscolind-o cu suflarea-i turbată. Apoi ieși ca un uragan dând peste cap vânturile de la răscruce, șuierând și făcând cărări de zăpadă prin Țara Norilor, ajungând în Palatul de Gheață Veșnică frântă de oboseală. Chemă garda și trimise după Negru-Cioară. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-23 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1527, Anul V, 07 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
Acasă > Poeme > Devotament > ALB-ALBASTRU Autor: Lăură Hubati Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului De-atâta alb mi-e sufletul albastru, Balet marin pe-o margine de zare În care eu sunt gheață, tu ești astru Cu scăpărări de foc ivit din mare. Deasupra eu cu plete de ninsoare, Tu dedesubt cu unde de topaz Ne-nlănțuim în dansuri trecătoare Și ne-amăgim cu ultimul extaz. Pe-un portativ cu note efemere, Pe
ALB-ALBASTRU de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350092_a_351421]
-
care-aleargă ca fugarul prin crâng pedalăm niște clipe inimi bat nu ne-ajung am mai vrea rătăcind jumătăți de măsură să le strângem din suflet și să scoatem pe gură doar cuvinte-nvelite în buchete de flori care-n stropii de gheață se transformă-n ninsori jumătate din mine jumătate din tine două vieți și-o iubire cât pustiul din mine Referință Bibliografică: pocalul vieții / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015. Drepturi de Autor
POCALUL VIEŢII de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350122_a_351451]
-
a dus Cu furca-n brâu și-n mână cu un fus, La gât punându-și nori șiraguri, Lăsând în urmă verzi meleaguri. S-a dus torcându-și caierul de nea În nordu-ndepărtat de peruzea, Pe nas cu ochelari de gheață, Brumând pășuni în dimineață. Plecarea ei i-a bucurat pe toți: Părinți, bunici, nepoate și nepoți; Sunt sigur, nimeni n-o să creadă, A plâns doar omul de zăpadă!... Referință Bibliografică: BĂTRÂNA IARNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BĂTRÂNA IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350147_a_351476]