2,498 matches
-
a echipamentelor putea fi cauza pentru care întreprinderile plecau sau nu veneau în orașul respectiv. Dezvoltarea urbană nu era condamnată să urmeze dezvoltarea economică, dar putea spera să o orienteze. În faza de creștere din timpul "celor treizeci de ani glorioși", acțiunea comunelor în favoarea dezvoltării economice s-a tradus în amenajarea de zone industriale și meșteșugărești, în exonerări temporare de taxe fiscale etc. Orașele începeau să se pună treptat în concurență deschisă. Primarii petreceau din ce în ce mai mult timp pentru promovarea economică a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
rolul benefic pe care îl are dezvoltarea urbană în creșterea economică, statul include orașul în "amenajarea teritoriului", controlul acestuia fiind important (cu toate aparentele "deschideri"); modernizarea socială a tradus, a pus în act o concepție structural-funcțională; în "Les Trente Glorieuses" (glorioșii ani '30) planificarea realizată de către stat nu "prinde" și "localul" în acțiune, acesta urmărind să aibă, eventual, asentimentul locuitorilor, nu participarea lor (rămânând dominantă "logica controlului"); din cauza creșterii dezinteresului populației pentru treburile publice, statul este pus în situația de a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
la Cina cea de Taină au fost preschimbate în Trupul și în Sângele Său care urmau să fie oferite pentru noi pe Cruce, tot așa pâinea și vinul consacrate de preot sunt preschimbate în Trupul și Sângele lui Hristos întronat glorios în Cer. Și noi credem că misterioasa prezență a Domnului sub ceea ce continuă să pară simțurilor noastre ca înainte este o prezență adevărată, reală și substanțială [...]. Acestă schimbare misterioasă este denumită de Biserică într-o manieră foarte potrivită: transsubstanțiere". La
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
vin, pe scurt, apare ceea ce într-un mod agreabil se numește "estetica bețivanului"100. Începând cu Horațiu până la saga alcoolică a lui René Fallet, trecând prin romanele naturaliste ale secolului al XIX-lea, personajul bețivanului va îmbiba literatura franceză. Băutorul glorios se va metamorfoza în victimă, vinul civilizator în flagel social. Anticii sacralizau beția, astăzi aceasta se tratează cu medicamente. Beția mistică nu mai este decât delirium tremens al săracului. Paradisurile artificiale nu mai sunt ceea ce erau odată. Primele comunități creștine
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ca fundament al guvernămîntului popular, de apariția unui rival cu forțe superioare copleșitoare: statul național sau țara. Toate orașele urmau să fie încorporate în această entitate mai întinsă și mai puternică, astfel devenind cel mult unități subordonate guvernului. Orașul-stat fusese glorios, însă acum era învechit. Cuvinte despre cuvinte Probabil că ați observat că m-am referit la "guvernări populare" în Grecia, Roma și Italia. După cum am văzut, pentru a-și desemna guvernările populare, grecii au inventat termenul de democrație. Romanii au
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
baza diferitelor definiții 42 ale acestui fenomen este folosirea deliberată a informației în diferite scopuri (politice, militare), în vederea ralierii opiniei publice sau a anumitor grupări la un obiectiv propus 43. Timpul istoric al propagandei are două dimensiuni: un trecut mitic, glorios prin care națiunea își definește identitatea sa istorică și un viitor ce presupune aceeași încărcătură eroică. Propaganda își are originea într-o mitologie a eliberării și a mântuirii și folosește un limbaj alegoric, bogat în imagini, cu formule simple și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
firească a generațiilor. Premiul Nobel de acest an deschide calea generației viitoare. Așa cum se lamenta TS Eliot după ce a luat și el acest premiu, odată ce ai un Nobel nu mai ai viitor în față, nu mai ai decât "un trecut glorios în urmă". E o mare curiozitate să vedem ce anume va găsi Pinter de cuviință să spună la Stockholm, dar un lucru e sigur: teoreticienii literari ar trebui să adulmece dâra noii literaturi. Oricât am încerca să glosăm pe tema
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este numit profesor de radiologie Emil Radu, iar la Cluj profesorul Dimitrie Negru, întemeietorul învățământului radiologic din Transilvania și al primului Institut de Radiologie din România, fiind totodată autorul primului tratat complet de radiologie: Radiodiagnostic, radiofizică, radioterapie. În drumul său glorios, radiologia românească a străbătut în general aceleași perioade, aceleași caracteristici ca și în alte țări, nivelul radiologiei românești fiind pe aceeași treaptă ca în toate țările avansate. Catedrele și bazele de învățământ radiologic s-au extins nu numai în București
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
au avut "nici geniul, nici probitatea sa", ca Dancourt sau Régnard, el îi condamnă fără drept de apel. Dacă tragedia moare încet la începutul secolului, comedia, susceptibilă de evoluție, experimentează forme noi ce pregătesc drama. Destouches (1680-1754), în Prefața la Gloriosul (Le Glorieux, în 1732), se fudulește de a fi creat "un comic nobil și sublim", foarte diferit de cel al lui Molière, lucru pentru care Fontenelle îl felicită în Discursul pe care i-l adresează ca omagiu, cu ocazia primirii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Bastet", inițial leoaică, apoi pisică (grecii o vor numi Afroditaxe "Afrodita"). Din centrul Deltei provin două zeițe de mare importanță, Uto, cobra din Buto, zeița protectoare a Egiptului de Jos, și Isisxe "Isis", zeița, mamă și soție, destinată unei „cariere” glorioase. În Delta orientală, deschisă influenței asiatice, se găsesc divinități cărora li se subliniază caracterul de element străin sau cel puțin de „altul”; de exemplu, șoimul Sopduxe "Sopdu" și figura complexă a lui Sethxe "Seth", zeul dialecticii și al dezordinii. Principalele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Poemul povestește că Ghilgameșxe "Ghilgameș", rege În Uruk, probabil o figură istorică divinizată după moarte (erou), ajunge pradă disperării după moartea lui Enkiduxe "Enkidu", marele său prieten, asemenea lui În putere fizică și valoare, tovarășul său În aventuri eroice și glorioase: dacă a murit Enkidu, care nu Îi era cu nimic inferior, atunci el Însuși va trebui să moară! Tulburat de această profundă criză existențială, Ghilgameșxe "Ghilgameș" Își amintește că a existat un om care a scăpat de moarte: eroul potopului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În adunarea șlorț, astfel Încât, să găsești viața șfără de moarteț pe care o cauți? Astfel, lui Ghilgameșxe " Ghilgameș" nu-i mai rămâne decât să se resemneze În fața imposibilității de a evita moartea prin propriile forțe. Dezamăgit, se Întoarce la Uruk, glorioasa sa cetate, hotărât să se mulțumească cu faima care Îl va face nemuritor În memoria urmașilor. 2) Adapaxe "Adapa" - Imposibilitatea omului de a dobândi nemurirea este exprimată Într-un mod nu mai puțin tragic În mitul Adapa, pentru că eroul omonim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine (demoni, monștri etc.) sau unor grupuri de astfel de persoane. Dacă Înțelegem definiția eroului În modul În care este ea aplicată În accepția clasică - ființă semidivină (fiul al unui om și al unei divinități), căreia tradiția Îi atribuie fapte glorioase - și dacă ne referim doar la figurile prezente În literatură, atunci Îi putem menționa ca principali eroi ai Mesopotamiei pe Ghilgameșxe "Ghilgameș" și pe prietenul său Enkiduxe "Enkidu", Lugalbandaxe "Lugalbanda" și Dumuzixe "Dumuzi"/Tammuzxe "Tammuz". Având În vedere că este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scenariu astral. Zeița la care fac referire misteriile Îi făgăduiește credinciosului reușită și bunăstare pentru viața prezentă și, În calitatea ei de „regină a celor morți”, o ședere fericită În Împărăția infernului, În care se va bucura de vederea ei glorioasă, strălucitoare În „Întunericul Acheronului” (Metamorfoze, XI, 6). Dacă scenariul misteric, ce prevede și rituri secrete ale „marelui Osirisxe "Osiris"”, pare modelat pe schema celui de la Eleusis și este, În orice caz, o achiziție târzie În ambientul cultului lui Isisxe "Isis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
partă, zoroastrismul a rămas viu În Persia propriu-zisă, În care un anumit tip de semi-independență politică a dinaștilor locali, Fratarak³, pe care Îi cunoaștem din izvoare numismatice (cf. Alram, 1986, pp. 162 sqq.), au favorizat continuitatea tradițiilor iraniene, moștenire a gloriosului Imperiu Ahemenid (Frye, 1983, p. 116; 1984, pp. 159 sqq.). Farsul, mai mult sau mai puțin autonom față de aceste dinastii care poartă un titlu atestat În epoca ahemenidă (frataraka: aproximativ „prefect, guvernator”), are o importanță deosebită și pentru transmiterea tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre divinități păgâne) nu este atestată explicit În Irlanda, unde toate mărturiile scrise sunt posterioare creștinării. Însă o direcție corectă pentru cercetare este dată de faptul că multe familii princiare irlandeze se lăudau că descind dintr-un suveran mitic și glorios, pe nume Nuaduxe "Nuadu": acest Nuadu irlandez este, de fapt, chiar zeul celt bine atestat În inscripțiile latine din Britania, cu numele de Nodensxe "Nodens" (sau Nodonsxe "Nodons"); așadar, principii irlandezi, chiar și după convertirea la creștinism, nu au renunțat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu o grație regească pe lângă toate cârjele medierilor”. Efectul celor două cunoașteri e dobândirea „sării pământului”, înțelepciunea. Înțelepciunea procură „ceea ce, de când lumea, căutăm” - bucuria: „bucuria iradiantă, bucuria genuină, bucuria explozivă, bucuria suavă, bucuria intens liniștită, bucuria întru sine adunată, bucuria glorioasă, peste lume revărsându-se”. Socratic, dialogul devine, precum symoposion-ul lui Platon, un banchet intelectual. Identic sunt construite următoarele cărți, cu singura deosebire că discuția se poartă în trei, apărând alături de un Mai Știutor și de un Tânăr Prieten, ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
vitală, astfel că Statul Major a preluat frîiele de la diplomați, iar după ce s-au tras primele focuri de armă, toate Puterile au fost atrase de conflagrație în mare parte împotriva voinței lor. Dar toată lumea conta pe un război scurt și glorios în stilul "șarvei brigăzii de cavalerie ușoară". Nici Iorga, nici oricine altcineva nu prevedea în entuziasmul inițial 5 că va intra în acțiune "Omul de Fier", ajungîndu-se la un război perfect mecanizat. Iorga simțea că paradiziacul său secol al XIX
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a înțeles pe deplin disperarea care se ascundea în spatele măsurilor lui. Speranțele lui Iorga nu se îndreptau spre Răsărit, ci spre Statele Unite. Vorbea într-un articol de fond despre "Statele Unite, această gigantică societate liberă", continuînd să descrie ceea ce el numea "glorioasa experiență americană" începută de Pelerini și ajungeau apoi la concluzia că "Statele Unite au dovedit că libertatea nu este un țel, ci însăși condiția ca omul să-și îndeplinească suprema misiune"99. În acest timp, Iorga manifesta o mare simpatie față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ar fi putut prevedea, se realizase în cîteva luni. Unirea a fost orchestrată și dusă la bun sfîrșit de liderul românilor transilvăneni, marele democrat Iuliu Maniu. Iorga îl descria în ziarul său, explicînd că Maniu își avea sorgintea în atmosfera glorioasă a Centrului Ecleziastic al Bisericii Unite de la Blaj și că era purtătorul spiritului acestuia. Iorga continua, spunînd că toată ura și toate abuzurile comise de unguri împotriva lui Maniu nu i-au putut schimba spiritul și nici diminua calitățile lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
perioada "Războiului Fals", de care Iorga nu s-a lăsat înșelat. El era îngrijorat de soarta națiunilor mici. Chiar în momentul izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial, Iorga a scris un articol foarte important în care își reafirma credința: Gloriosul nostru secol al XIX-lea". În acest articol, el își amintea că, în 1901, un francez spunea că este o epocă stupidă și că acum totul va fi diferit. Iorga explica felul în care se poate vedea cum s-au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
profund gravat) în inimile noastre..."4 Două zile mai tîrziu, mareșalul Pétain a cerut armistițiu. Finalul tragic", scria Iorga. El afirma că "îi tremură mîinile" scriind aceste rînduri și că nu îndrăznește să-l judece pe mareșalul Pétain, "cel mai glorios dintre soldații francezi. Doar timpul îi va judeca teribilul act". Ca luptător naționalist, Iorga privea lucrurile în perspectivă și în profunzime: "dar armata nu înseamnă națiunea, în acest moment îngrozitor trebuie să ne retragem pe (tărîmul) spiritului, deoarece temeliile spiritului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era un palimpsest al trecuturilor complicate și Întrepătrunse ale Europei. În primii ani ai secolului XX, Viena era Europa: lăcașul fertil, excentric și autoamăgit al unei culturi și civilizații aflate În pragul apocalipsei. Între cele două războaie, transformată dintr-o glorioasă metropolă imperială În capitala secătuită și Împuținată a unui stat-reziduu minuscul, Viena a intrat pe o pantă descendentă, sfârșind ca bastion de provincie al unui imperiu nazist căruia majoritatea vienezilor i-au jurat frenetic credință. După ce Germania a fost Înfrântă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un milion de oameni și tărie cât un milion de brațe. În luptă-i sunt batalioane Vorbele lui Stalin și Gottwald. În miezul Înflorit al lunii mai Flutură-n tărâm Îndepărtat Un drapel peste vechiul Castel: „Adevărul biruiește Întotdeauna!” Vorbele glorios se Împlinesc: Adevărul muncitorilor a-nvins! Viitor de aur țara noastră are. Slavă pentru Gottwald și partid! Slavă! Slavă!1 Acest gen de pioșenie era frecvent În generația lui Kohout. Așa cum observa Mi³osz, comunismul opera pe principiul că scriitorii n-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franței În cei treizeci de ani de după al doilea război mondial. Titlul - Les Trente glorieuses, ou La révolution invisible de 1946 à 1975 - era bine ales. În Occident, cele trei decenii care au urmat Înfrângerii lui Hitler au fost realmente „glorioase”. Uimitoarea accelerare a dezvoltării economice a fost Însoțită de debutul unei epoci de nemaiîntâlnită prosperitate. Pe parcursul unei singure generații, economiile țărilor din Europa de Vest continentală au recuperat decalajul acumulat În patruzeci de ani de război și depresiune, iar performanța economică europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]