KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

E în regulă, mă duc acasă după curs, fac o baie și mă culc. Este tot ce îmi trebuie. Chiar așa? se miră Davey. Știu că va fi cu ochii pe mine toată după-amiaza, dar reușesc să râd și să glumesc cu ceilalți colegi gândindu-mă că la plecarea acasă va fi convins că sunt OK, căci mă consider expertă în a-mi ascunde adevăratele sentimente. De când am venit din New York, mă simt de parcă aș avea un gol imens în stomac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
și se lasă cu toată greutatea spre mine. Slavă Domnului că Ben e alături și mă ajută să îl prind. Cu toate că suntem doi, cu greu reușim să-l ținem. Îl învârtim în cerc, transpirând din greu. Jur că ești supraponderal, glumește Daisy, în timp ce, împreună cu Jennifer, aproape se frânge sub povara bărbatului. Ține, Charlotte! Asta da distracție! strigă aceasta din urmă extrem de fericită, fără a avea probleme în susținerea lui Finn. A jucat hochei și lacrosse în tinerețe și probabil că are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
precizez la rândul meu. Ca de obicei, Jim se uită în pământ, așa că îl chestionăm pe Finn din priviri. —Eu nu mi-am vărsat amarul în felul ăsta. Parcă aș fi constipat. Sunteți mulțumiți? Dar n-am vrut... începe Jennifer. Glumește, Jennifer! o liniștesc eu. —Bine. E în regulă, atunci. Jennifer îi zâmbește lui Finn. Cred că Charlotte tocmai a trecut prin Pasul Patru, zice Daisy. A început „să facă o evaluare morală a propriului sine“. E nevoie de cuvântul „propriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
bălăbăneala între bărbați e destul de firească, nu? Bărbații heterosexuali fac împreună astfel de lucruri oricând. Înțeleg unde bați, admit eu. Nu vrei să fii luat drept homosexual. — Deci vii? mă întreabă Finn nerăbdător. Da’ tare-ți mai arde buza! Nu glumi! Mi-am dorit să fac echilibristică de circ de când l-am văzut pe Burt Lancaster în Trapez! Știai că a fost gimnast de circ înainte să se apuce de actorie? —Chiar? — Da, ăia actori, care-și făceau singuri cascadoriile - Burt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
asaltat de cursanți care-l întreabă când e următoarea oră. Eu și Finn nu mai putem de bucurie. Ne înscriem numaidecât pentru sâmbăta viitoare. Ce distracție! zice Finn când ieșim. Îți mulțumesc că m-ai invitat pe mine, zic eu. —Glumești? Te-ai descurcat de minune! Am fost cea mai bună pereche. Ne-a pus instructorul de două ori să arătăm celorlalți! Știu, zic eu flatată. Îmi place la nebunie când se întâmplă asta. —Și mie. Bat palma cu Finn. Ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

Isis, Îmi Închipui”. Agliè răspunse cu modestie. „Numai puținul pe care l-am văzut din ele”. Amparo Încercă să recâștige teren: „Nu aveau loc acum două mii de ani?” „Nu sunt așa de tânăr ca dumneavoastră”, zâmbi Agliè. „Precum Cagliostro”, am glumit eu. „Nu-i el acela care, trecând odată prin fața unui crucifix, a fost auzit murmurând către servitorul lui: „Îi spusesem eu iudeului ăstuia să fie atent În seara aia, dar n-a vrut să mă asculte?” Agliè deveni rigid, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Saint-Germain nu, și când zicea că și-a Învățat unele dintre secretele lui chimice de la vechii egipteni, poate că nu se lăuda. Dar fiindcă atunci când cita aceste episoade nimeni nu-l credea, din politețe față de interlocutorii săi, se prefăcea că glumește”. „În schimb, dumneavoastră vă prefaceți că glumiți ca să ne dovediți că spuneți adevărul”, zise Amparo. „Nu numai că sunteți frumoasă, sunteți și extraordinar de perceptivă”, zise Agliè. „Dar vă conjur să nu mă credeți. Dacă v-aș apărea În lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
a Învățat unele dintre secretele lui chimice de la vechii egipteni, poate că nu se lăuda. Dar fiindcă atunci când cita aceste episoade nimeni nu-l credea, din politețe față de interlocutorii săi, se prefăcea că glumește”. „În schimb, dumneavoastră vă prefaceți că glumiți ca să ne dovediți că spuneți adevărul”, zise Amparo. „Nu numai că sunteți frumoasă, sunteți și extraordinar de perceptivă”, zise Agliè. „Dar vă conjur să nu mă credeți. Dacă v-aș apărea În lumina prăfuită a secolelor mele, frumusețea dumneavoastră s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
știți”, răspunse el, „de când dumneavoastră m-ați sfătuit să citesc cartea aceea despre Templieri am Început să-mi fac o cultură despre subiectul ăsta. Dumneavoastră știți mai bine decât mine că de la Templieri ajungi automat la Agarttha”. Touché. Apoi zise: „Glumeam. Căutam cartea din alte motive. E pentru că...” Ezită. „În fine, când sunt În afara serviciului, frecventez bibliotecile. Ca să nu devin o mașină sau să rămân un biet agent de poliție, zi-i dumneata cum vrei mai bine. Dar povestește-mi despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
De Angelis dacă găsește undeva vreo referire la sinarhie? Îl Întreb pe profesorul Casaubon, expert În Templieri”. „Eu zic că există o societate secretă cu ramificații În toată lumea care complotează pentru a răspândi zvonul că există un complot universal”. „Dumneata glumești, dar eu...” „Eu nu glumesc. Veniți să citiți manuscrisele care sosesc la Manuzio. Dacă vreți o interpretare mai terre-à-terre, asta-i ca povestea aia cu bâlbâitul care zice că nu l-au primit ca prezentator la radio pentru că nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
vreo referire la sinarhie? Îl Întreb pe profesorul Casaubon, expert În Templieri”. „Eu zic că există o societate secretă cu ramificații În toată lumea care complotează pentru a răspândi zvonul că există un complot universal”. „Dumneata glumești, dar eu...” „Eu nu glumesc. Veniți să citiți manuscrisele care sosesc la Manuzio. Dacă vreți o interpretare mai terre-à-terre, asta-i ca povestea aia cu bâlbâitul care zice că nu l-au primit ca prezentator la radio pentru că nu e Înscris În partid. E nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
pentru marșul triumfal din Aida. Dar scotea un sunet Înăbușit și nocturn, venit parcă din depărtări. Belbo mi-a atins brațul: „Asta e ramsinga, trâmbița misticilor indieni Thugs lângă banianul sacru...” Am fost nedelicat. Nu mi-am dat seama că glumea, tocmai ca să respingă alte analogii asemănătoare, și am Înfipt cuțitul În rană: „Desigur, ar fi mult mai puțin sugestiv cu genis-ul”, am spus. Belbo aprobă din cap. „Mă aflu aici tocmai pentru că n-au nevoie de genis”, spuse el. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

Pedagogie al lui Neagșu puteau să învețe doar cu ajutorul unor scânduri lungi cam de un metru. Cursul era o chestie tâmpită în sine, o înșiruire de definiții fără aplicabilitate; pe deasupra, mai avea și coperți orange. Cu Neagșu nu era de glumit. Ca orice belfer fanatizat de materia lui de rangul doi, te executa cu zâmbetul pe buze. Marii fanatici au un surâs irezistibil. Așa și ăsta. Îi spunea unei studente însărcinate în luna a șasea: drăguță, văd că ai știut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
de răniți, majoritatea turiști occidentali. Capul zâmbitor al teroristei fusese proiectat la douăzeci de metri de centrul deflagrației. Aterizase în căruciorul unui copilaș scos la plimbare de mama sa. Al doilea anunț preciza că Keith Richrds, chitaristul de Rolling Stones, glumise când declarase că prizase cenușa tatălui său răposat. O glumă proastă, atât! Chitaristul nu mai trăgea de mult pe nas și nici nu-și mai băga în venă. Își făcuse doar un ness din praful tatălui său. De-abia îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
popii și țâganii. De aia luptase din răsputeri împotriva familiei pe care fiică-sa și-o făcuse cu un preot. - Ia zi-mi, ce mai face bunică-tău, țapul cel bătrân? - Nu prea bine, dar cel puțin e împăcat. Chiar glumește. - Ha! el se duce, eu mai stau. ha! Ich bleibe noch! nu-i dau eu satisfacție să mă vadă crăpând! ar vrea el. N-o scoteam la capăt nici cu bătrânul. M-am ridicat și am plecat de unul singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
putut aminti originea lor țărănească: nu suportau animalele și insectele, erau alergici la praf, se îmbrăcau numai de la NafNaf și Stefanel. Bănuiesc că nu mă plăceau deloc; simplitatea mea era prea sofisticată pentru ei, plus că nu știau niciodată când glumesc și când vorbesc serios. Dar erau mulțumiți că am strâns-o pe Adelina de pe drumuri. Un timp am intrat în jocul ăsta, apoi am lăsat-o mai moale. L LI Am reluat legăturile telefonice cu Sabina. Cel mai des sunam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975

Când o luau la bâlciuri, aveau de furcă, pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba dulciuri, ba rochițe, etc... — Tu vrei să ne lași în sapă de lemn, glumea Vasile. — Ce-i aia?era curioasă Teofana. — Sapa de care nu te poți folosi. — De ce? — Fiindcă nu intră în pământ. — Și ce dacă? Nu mai crește porumbul, fasolea, continua dialogul satisfăcând curiozitatea fetiței ajunsă la vârsta întrebărilor. — Și ce dacă

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
o sărută. — Pup-o și tu pe tușa! o îndeamnă Paulina. — Ce-aș fi vrut să am și eu o fată așa frumoasă ca tine. — Facem schimb. Ți-o dau eu pe Teofana și tu mi-l dai pe lonuț, glumește Paulina. — Vrei să fii fata mea? o întreabă Agripina. Teofana se uită la Agripina cu niște ochi mari, mirată. — Spune! Vrei? Teofana face semn cu capul că nu și vrea să se coboare din brațele Agripinei. — Nu te ia tușa

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
vorbă. — Ba se poate sta, Teofana, că de aceea te-am chemat jos. Eu am exagerat. Am vrut să te necăjesc puțin, că-mi place când te-nfurii. Hai să discutăm serios, o ia sub cojocul lui din nou. Mai glumind, mai ironizându-se reciproc, pentru că se obișnuiseră cu așa ceva, au căzut de acord în care ore din zi să exerseze Prințesa pentru a nu mai deranja pe nimeni. Acum cred că ești mulțumit. Să nu dea dracu’ să mă mai

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
cutia cu ceasul de mâă și un bilețel pe care scrisese: „Cezarului ce-i al Cezarului. Mulți ani fericiți!” Nu se semnează, fiindcă din conținutul biletului, Cezar cu ușurință își va da seama despre cine este vorba. Au mâncat, au glumit, au dansat. Perechile se mai schimbau, dar Cezar tot cu Teofana dorea să danseze. Era atât de fericit când o înlănțuia cu brațele în dans ținând-o atât de aproape de el, încât îi simțea respirația parfumată. Cât ar fi vrut

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
ce-au terminat cu puiul, Alexandru savurează în gol. — Ce-ar fi mers acum un pahar de la Bachus. — Zeul vinului și al veseliei la romani. La greci se numea Dionysos, afirmă Teofana. — Da! Era un tânăr frumos, așa ca mine, glumește Alexandru în râsetele tuturor. Purta un toiag înfășurat cu iederă sau cu viță de vie. Mi-a dat tata o sticlă cu vin roșu și n-am luat-o. Ce bine era dacă o luam, avem un vin foarte bun

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
mult decât o bulversaseră sentimentele neașteptate, noi, confuze care o prinseseră în mreaja lor, odată cu prezența lui Alexandru. N-am înțeles. — Am venit să-ți cer mâna. Vreau să fii soția mea, rostește Alexandru rar și răspicat fiecare cuvânt. — Tu glumești, zâmbește Teofana. — Nu glumesc. Vrei să ne căsătorim? — Alexandru! Noi nici nu ne cunoaștem cu adevărat. — Cum nu ne cunoaștem? Ce știu eu despre tine? Ce știi tu despre mine? Mai nimic, îl întreabă Teofana părând mai matură decât el

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
sentimentele neașteptate, noi, confuze care o prinseseră în mreaja lor, odată cu prezența lui Alexandru. N-am înțeles. — Am venit să-ți cer mâna. Vreau să fii soția mea, rostește Alexandru rar și răspicat fiecare cuvânt. — Tu glumești, zâmbește Teofana. — Nu glumesc. Vrei să ne căsătorim? — Alexandru! Noi nici nu ne cunoaștem cu adevărat. — Cum nu ne cunoaștem? Ce știu eu despre tine? Ce știi tu despre mine? Mai nimic, îl întreabă Teofana părând mai matură decât el în această problemă. Dacă

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
i-a luat în bucătărie Teofana. — Tata Sebi, mama Zina,vă rog frumos nu mai insistați cu întrebările. Am să vă povestesc după ce pleacă Alexandru. A avut el o problemă care l-a dezamăgit. Trebuie să-i ridicăm moralul. Să glumim, să fim veseli. După plecare lui vă spun eu totul, bine? — Să ducem farfuriile, mâncare și celelalte la masă, îi antrenează Teofana pe părinții ei care sunt mirați, dar acceptă să-i îndeplinească dorința Teofanei. — Domnu’ Alexandru, ce serviți o

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
lectura unui capitol al unui roman captivant. Aici Eusebiu și Zina, care își turnaseră o ceșcuță de cafea, o așteptau cu nerăbdare. Văd că sunteți curioși să aflați ce s-a întâmplat. Așezați-vă bine pe scaune să nu cădeți, glumește Teofana. — Chiar atât de grav este? — Știți unde am fost? — La vreo cabană? La vreo petrecere, își dă cu presupusul Eusebiu. — Am fost la părinții lui Alexnadru. Voi n-ați spus că mergeți la ei. — Nici eu n-am știut

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]