16,018 matches
-
-i Crăciunul gară pustie - un felinar se mișcă de-a lung de șine în urma ploii pânza strecoară perle - păianjen-ovreu oră de toamnă - triunghiul cocorilor sfâșie norii un melc rătăcit în coșul cu struguri - și-aici e-acasă o cicoare-n grâu - un soare-albastru-n cerul de aur topit cerul se scurge prin spărtura norilor până la mine storuri de nuferi trase peste ape - ce-ascunde apa ? Vuietul mării - partitura e scrisă doar în cochilii hortensii-globuri - lumină clătinândă plecăciunea lor tăișul lunii spintecă doliul
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, MANUELA BURLACU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355389_a_356718]
-
dorul de tine mereu căutat, niciodată găsit. Mă trezesc dimineață, ziua mă unge cu mir pe creștet fire de iarbă se-ndreaptă-n lumină nopți de-aștepare ca iubirea să vină le strâng cu ardoare ca firu-n chilim. Mă trezesc dimineața, grâu sunt în spic Bobul iubirii în mine tot crește Viața îmi pare de-o vreme poveste Iubirea de tine în mine-a-ncolțit. Mă trezesc dimineața, tu... soare arzând În mine iubirea-ți simt cum se coace Când buzele tale încep să
IUBIRE CURGÂND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355427_a_356756]
-
toamnă-n mine și-atâta toamnă pe pământ. Brumă s-a așezat în păr și riduri multe am pe fata iar peste ochii mei frumoși s-a așezat un fel de ceață. Sunt că ogorul părăsit și că miriștea fără grâu. S-a dus al tinereții rost sunt că deșertul fără rău. Titina Nica ȚENE Referință Bibliografica: Încă o toamnă, poezie de Titina Nica ȚENE / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi
ÎNCĂ O TOAMNĂ, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355429_a_356758]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > EA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ea, alunecă rouă pe ierburi trupul ei firav pai e de grâu parul cel negru îi curge pârâu soarele cască, trezit în târziu, degetele-n păr și le-ncurcă orbit de frumoasa, ce prin pasu-i zglobiu sânii-și coboară și urcă. ea trece cum fiorul prin trup în urmă-i adie când
EA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355433_a_356762]
-
fost o iarnă cumplită atunci. Vântul vâjâia îngrozitor și fetița era agitată mereu. Într-o seară, tatăl ei a fost chemat de vecini să meargă să alunge mistreții care se pare că au ieșit din pădure, de foame și stricau grâul pe câmp. A fost și un vânâtor cu ei iar tatăl său avea tractorul cu care fetița bănuia că îi duce la mistreți. La întoarcere a povestit familiei despre isprăvile lor și ea era tare mândră că s-a întors
BANUTII LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355440_a_356769]
-
duce astă-seară la hora fâșneț în velura albastră voi invită o lăcusta cu pași de păpădie flambantă la dans pe o frunză lacustra vom trece subtil peste rău spre orașul cu un milion de ferestre de unde se vede lanul de grâu cât sprânceană unei blonde neveste. SĂRBĂTOARE Acum câteva clipe soarele a scos duminică din ceață Satul plutește parcă pe un aisberg Duminică deci, ca pe timpuri; Oaspeții se vor simți excelent (ligheanul cu pește proaspăt e un semn de bun
CARTEA CU PRIETENI (IX)- MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355489_a_356818]
-
cei proscriși Au venit cu nevestele sau Cu Lautreamont sub braț Astăzi la poarta lui Neagu fierarul bucuria are potcoave de cal domnesc. BĂLĂCEANU satul meu e o corabie de diamant ce despica larg valuri de huma galbenă spumă de grâu în urmă lăsând satul meu e o boabă de roua cu care am lovit orizontul sticlos lacrima de copil norocos călărind curcubee prin lume crezând întruna că ploua peste satul meu cât o boabă de roua. BUNICUL Bunicul n-a
CARTEA CU PRIETENI (IX)- MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355489_a_356818]
-
Nu-l lăsa după plăcerea-i unde vrea el să se ducă;/ Din același lemn se face și icoană și măciucă./ În răsfăț de-ți crești copilul și-l lași zilnic fără frâu,/ Tu ai semănat neghină, socotind că semeni grâu.../ Căci, precum îți crești copiii, vor fi oameni sau neoameni:/ Din ogor nicicând nu iese decât ceea ce sameni!/ Cei care trudesc o viață și comori mereu adună/ Ca să lase moștenire la copii o viață bună,/ Din copiii lor fac trântori
CÂND „CEI UŞURATICI APRIND FOCUL ÎN CETATE, de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355490_a_356819]
-
ani, cu gânduri tot copilăroase? Un tunet stârnește în peștera morții oricare înflorire. Poemul ... De ce? Că și / astfel să știm cum frigul devine durată? Și-n timp ce pământul se zbuciumă-n spații, un ins mai / mărunt decât bobul de grâu, reașează cuvintele și mai mărunte în formă de vers. Și-aidoma inimii este poemul: / Pulsând se consumă pe șine". Evreitatea este pentru Horia Gane o condiție asumată poetic și împăciuitor: "Precum de mult, evreul cu vioară / Pe Terra umblu, un
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
palpitant. Trezeam frații. Mâncam ceva în fugă și ieșeam în curte. Deși era prânzul, adică umbra salcâmului era la baza trunchiului mărului, pâcla de ceață nu se ridicase de pe Dadeș. Prima dată dădeam să mănânce la păsări. Luam în pumni grâu și, sărind într-un picior, strigam cât ne ținea gura: pi, pi, pi, pui, pui, pui ... ! Se strângeau în jurul nostrue certau și mâncau. Apoi, găinile, cu cotcodăcitul lor prelung, se duceau să ouă în cuibarele făcute pe prispa pătulului cu
CURCA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356941_a_358270]
-
plină. Apoi am plecat în oraș la treburile noastre. Până toamna târziu l-am hrănit, la început cu lapte apoi cu firimituri de pâine, și când penajul i-a crescut de luase forma unui adult i-am dat boabe de grâu. Îl înveleam în serile reci cu cărpe, în așa fel să nu-l sufocăm. În timpul zilei era liber era liber și se plimba prin tot balconul, ba, mai mult, începuse să se urce pe o masă ce o aveam acolo
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
fereastra de la bucătărie. Acolo a crescut un corcoduș falnic și pe crengile lui în fiecare dimineață vine și cântă: gugu-ștuc, gugu-ștuc... Noi, când îl auzim, deschdem fereastra, îl strigăm pe nume și îi punem firimituri de pâine, sau boabe de grâu, pe pervazul ferestrei. Sunt zile când nu părăsește ‚ “teritoriul” ce simte că este al lui. Al doilea an a venit cu soția lui, au făcut cuib într-un ghiveci de flori, de pe balconul cel mare unde frunzele viței de vie
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011. ELOGIU VREMII Lui George Bacovia Cine iubește, mai mult, ploaia decât nesfârșita preerie a lui Walt Witman? de câte ori o picătură mi se prelinge pe frunte simt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu - cine iubește mai mult furtună, ori noaptea ... Citește mai mult ELOGIU VREMIILui George BacoviaCine iubește, mai mult, ploaiadecât nesfârșita preerie a lui Walt Witman?de câte ori o picătură mi se prelinge pe fruntesimt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
grâu - cine iubește mai mult furtună, ori noaptea ... Citește mai mult ELOGIU VREMIILui George BacoviaCine iubește, mai mult, ploaiadecât nesfârșita preerie a lui Walt Witman?de câte ori o picătură mi se prelinge pe fruntesimt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu -cine iubește mai mult furtună, ori noaptea... XXXII. ELOGIU ZIDURILOR, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011. ELOGIU ZIDURILOR De nu s-ar fi înălțat, până la Ceruri, și zidurile, si meșterii, si iedera, ar fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
departe, stropi grei de ploaie peste noi, o veșnică tăcere ne desparte, și ne-adâncim în noapte, fără zori. Flora-2009 Serenitate Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci, Un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci. Sunt aurul holdei de grâu, stropită cu maci, Sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci. Sunt arșița verii-ostoită de ploi, Sunt șoapta ce-auzi, povestind despre noi. Sunt drumul de coastă străbătut doar în doi, Sunt un pas șovaielnic, ce-ar duce spre noi. Sunt
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
retrăiesc o lume care este numai a mea. Sunt scrieri cu un transfer de suflet spre casa în care m-am născut și poartă în ele miros de pământ reavăn în prag de primăvară, de pereți văruiți proaspăt, miros de grâu copt în arșița soarelui, de pâine coaptă în țest, de scaldă la gârlă pe când vipia pârjolea totul în jur, miros de praf fierbinte din drum strecurat printre degetele picioarelor, miros de razachie și porumb copt pe jărăgai, miros de rufe
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
sale, astfel de descrieri abundă, poate tocmai din dorința de a reconstitui cât mai fidel geografia locurilor acelor vremuri. Iată ce spune autoarea, despre bogățiile Țigăneștiului: „Fabuloasa bogăție din timpul verii parcă dezleagă băierile inimii, când privești lanuri galbene de grâu vălurind în adierea vântului, întinderile mari de porumb respirând vigoare prin verdele intens, floarea soarelui râzând în soare până unde vezi cu ochii. Aerul proaspăt, roua dimineților, macii arzând în soare și florile veselindu-se în iarbă, cântecul ciocârliei răsunând
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
ciocnea un păhărel în cârciumă la sfârșit de săptămână cu câțiva țărani din brigada sa, anii 70’ au fost poate cei mai bogați ani ai românilor din perioada socialismului. - Bă fraților, ia amintiți‑vă voi cum era la început. Cât grâu și porumb luam la o zi de muncă, bă? O nimica toată, recunoașteți? Ei bine, după 10‑12 ani, vedeți bă că luăm de 10 ori mai mult? Avem pâinea asigurată. Trăim bine, asta e. Hai noroc! - Auzi, bă, Vasile
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
un inginer capabil, Aurică Durloi, la câmp, care a făcut pe dracu’ în patru până a obținut bani să facă un sistem de irigații întins. Mai mult de trei sferturi din suprafața agricolă a CAP‑ului era irigată și creștea grâul mare, cu bob dezvoltat, plin și greu, de soi vechi, obișnuit cu pământul și clima din zonă. Iar porumbul se înălța viguros și repede, și nu găseai un cocean fără patru‑cinci știuleți pe el. La fel de bine mergea și floarea
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
locului din timp și ascunsă sub frunze ca să fie înghesuită seara pe fundul căruței, sau în traista ce purtase până la prânz mâncarea, că erau niște roșii și ardei ori varză verde încă ne‑nvelită bine sau două‑trei kile de grâu de la batoză, nu contează. Ceva trebuia să fie. Era ca o regulă nescrisă să ajungă țăranul de la câmp cu o adunătură de roade de orice fel acasă. Aveau câte un animăluț în bătătură și câteva păsări cărora le dădeau ca
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
Nu a reușit să prindă fluturele dar nu i-a părut rău fiindcă prin iarbă mișunau fel de fel de gâze cu aripi fine și delicate, aerul mirosea a gutuie coaptă și a pământ mustind a sevă, a lan de grâu care dă în pârgă și a mere domnești, a busuioc și a strugure tămâioasă. Ciripitul păsărilor, bâzâitul albinelor, zborul bondarilor și cărăbușilor, țârâitul greierilor, cântecul cosașilor îl vrăjeau ca venind din altă lume. Și deasupra întregii păduri, cobora parcă din
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
când întunericul devenea din ce în ce mai dens, pătrunse într-o poieniță de unde se auzea o muzică minunată. - Bună seara, micuțuile. Ai venit să ne faci o vizită? De unde răsărise această făptură de vis? Și ce frumoasă era, cu părul ca spicul de grâu, cu câte o pereche de cireșe la urechi, cu flori de romaniță prinse în păr, cu o rochie albă ca spuma laptelui, cu ambele mâini întinse spre el să îl îmbrățișeze. O fi vreo zână? - Te-ai speriat? Pe mine
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
n-am dat de nici un castel. - Poate e un castel fermecat și tu nu poți să-l vezi. - Și ce tot îndrugi de Ileana Cosânzeana? Ai văzut-o tu? - Sigur, mamă. Era așa de frumoasă cu părul bălai ca spicul grâului, cu o rochie albă ca spuma laptelui, avea cercei de cireșe la urechi. M-a luat în brațe, a alergat cu mine prin poieniță, am cules amândoi flori. - Cu... Ileana Cosânzeana? - Da, mamă. - Și era și zmeul? - Da. - Cum arată
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
înțeles pe deplin, revine cu îndemnul direct și explicit la viață și iubire:” Vezi firul de iarbă/ Cum sparge pământul/ Și frunza de tei/ Cum o leagănă vântul. Ascultă izvorul/ Cum curge în râu,/ Iubirea de prunc.../ Și mirosul de grâu./ Te pierde prin ele/ Și mergi mai departe./ Nu pune la viață/ Ideea de moarte. (Trăiește, iubește și iartă)..., iar pentru cel care nu a înțeles sensul ori esența iubirii, în aceeași poezie, autorul le exprimă cât se poate de
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
minim 5 pentru copii. Fiecare încondeietoare are stilul propriu de încondeiere, dar trebuie respectate câteva simboluri: calea (cărarea) rătăcită, crucea pascală, linia verticală și orizontală care semnifică viața, respectiv moartea, soarele sau steaua în opt colțuri, cârja ciobanului, spicul de grâu care înseamnă bogăție, rombul, linia dublă și alte motive geometrice. În bazinul Dornelor predomină motivele florale, în zona Moldovița sau Rădăuți motive geometrice, dar pe fonduri mai vii, colorate (roșu, verde, albastru, galben), motive zoomorfe și ouăle din lemn cu
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]