6,255 matches
-
garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncânduți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea loc printre ai săi, nici alături de prieteni. Ajunge un om fără loc și de neînțeles pentru ceilalți. Tocmai aici, în apropierea lui Iov, a cuiva care probează
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lui acel tren viu că are o mulțime de treburi astăzi: să ducă cutia cu zahăr în bucătărie la buni și pixurile colorate înapoi în birou la tati, să plimbe jucăriile mai mici pe muntele care era făcut dintr-o grămadă mare de plapume și pături și cearșafuri ca și cum ar fi fost chiar zăpada din vârful unui munte adevărat. Și copilul i-a mai dat o treabă: să aducă piese de LEGO ca să construiască un pod. Când a văzut cât are
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Pe urmă, fără să le mai dea atenție, desprinse ceaunul de pe furca vetrei stinse acum și îi turnă conținutul într-o ploscă scobită dintr-un dovleac; și-o prinse bine la brâu și azvârli oala într-un colț, peste o grămadă de butuci, făcând-o să scoată un sunet metalic, surd. Bolborosind cu glas scăzut, își desprinse toiagul de pe perete, apoi, deschizând ușa mică și desfăcută din încheieturi, ieși în liniștea umedă a serii. Cerul se întuneca, iar aerul, după ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru răspuns. înghiți înainte de a vorbi. Nu... sete! Mi-e foarte sete. Femeia, care îngenunchease lângă el, puse pe jos un vas mic de pământ. — Așteaptă, îi spuse. Trebuie să încerci să te ridici puțin. întinse o mână spre o grămadă de blănuri, rogojini și țesături de lână din satele său și luă o manta din blană de oaie, pe care o împături repede, făcând-o sul. — Acum ajută-mă, porunci ea, trecându-i o mână prin spate și trăgându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capul în poală, Gomerius părea acum să-l alinte ca pe un copil, iar vederea unor asemenea schimbări teribile în comportamentul și starea suferindului smulse războinicilor ce îi înconjurau exclamații și comentarii de uimire. Odolgan, care-și făcuse loc prin grămadă, se apropie șchiopătând de Inisius și se aplecă să-l cerceteze de aproape. îi privi apoi pe Balamber și pe Khaba și, ridicându-se, deschise brațele într-un gest de stupefacție. — Doarme! constată. Canzianus se ridică și el. — Ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altul burdufuri cu bere. Unii dintre ei își împărțeau dumicatul cu tinere femei, pe jumătate dezbrăcate, care purtau, pe rotunjimile trupului, ici și colo unse cu grăsime, mărturiile vizibile ale mângâierilor lor avide. într-un colț slab luminat, zăceau la grămadă arme, cufere, haine de preț și vase pline cu tot felul de bijuterii - prada lui Balamber. Acolo, încălecat pe o șa romană, Kayuk aștepta să primească ordine de la stăpânul său, iar între timp cojea un măr și juca morra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu observase apariția sa acolo, dădu naștere, în tăcerea generală, unui contrast curios cu ritmul măsurat al pașilor săi; în sfârșit, după un soi de muget de ușurare, tânărul războinic se desprinse de copilă, se iți pe jumătate de după o grămadă de piei și perne mai mari și mai mici și își îndreptă toată atenția asupra lui. Pe când intra, Sebastianus căutase de îndată printre cei de acolo un războinic cu brâu verde. Negăsindu-l, trebui să se folosească de intuiție ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plecăm. 34 Sebastianus fu condus într-un grajd mare, aflat la marginea satului, la circa două sute pași de clădirea în care se instalase Balamber cu servitorii săi. Intrând, își încrucișă drumul cu două femei ce ieșeau ducând fiecare câte o grămadă de tigăi goale. Nu le cunoștea și nici ele nu-l învredniciră cu mai mult de o privire fugară. Fiecare deschizătură din peretele localului fusese bătută în scânduri, în afară de cele plasate ceva mai sus, la marginea acoperișului, iar în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o hotărâre și o apucau pe cele câteva cărări ce se deschideau în pădure, ca să se depărteze cât mai repede de huni, pe care se temeau că îi aveau deja pe urme. în vreme ce își făcea loc, la rândul său, prin grămadă, în căutarea unui cal, Sebastianus scruta mulțimea, căutând-o pe Lidania. O zări, în sfârșit, și observă că rămânea în spate: trăgea după ea o copilă mărunțică și cu un ten diafan, nu fără ca aceasta să-i opună rezistență; fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai rămăsese din animalele ce le furaseră și cu carele încă inutilizabile după incursiunea burgunzilor. în depărtare, pe câmpia unduitoare, presărată de mici cătune abandonate și întreruptă din loc în loc de pâlcuri de copaci, putea distinge cercetașii ce le deschideau drumul. Grămezi imense de nori albi se înălțau ca niște turnuri în înaltul cerului; căldura zilei prevestea vara - vremea când războinicii se puteau elibera de armuri, călătorind goi până la brâu. La orizont, distingea pintenul stâncos de pe care turnurile în parte prăbușite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care, bucuros că mergea spre Aureliana, îi încredințase sarcina aceea înfiorătoare de a-i instrui pe voluntari. De ore întregi, în luminișul larg, nu departe de sălașul lui Ambarrus, căuta să deprindă cu un marș cât de cât ordonat toată grămada aceea de zdrențăroși ce nu erau dispuși să depună nici cel mai mic efort și căreia căpetenia lor îi pusese pretențiosul nume de „Legiunea Bagaudica“. Membrii săi, de altfel, o numeau, cu mai mult realism, „Legiunea Mâța Moartă“, după însemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un car la care fusese legată o mârțoagă bătrână - era limpede că scăpase de măcelar numai ca să poată îndeplini funcția aceea macabră - erau aruncate de-a valma cadavre, în așteptarea ultimei călătorii către o groapă comună. Când felinarul lumină acea grămadă tragică, Sebastianus observă că nu toate trupurile purtau răni primite în luptă; printre ele erau și copii. Fără să mai aștepte întrebările pe care el ezita să le pună, Rutilius răspunse: — Aici - făcu un gest cu mâna către spectacolul dezolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de ele ca să nu te lași biruit de teamă și de rătăcire, însă simțea în adâncul lui, chinuitoare, dorința, niciodată mărturisită, de a avea parte de un cuvânt blând, de un gest de tandrețe. — Shudian-guuuuun! Dând din mâini din vârful grămezii de lucruri încărcate în car, Go-Bindan îl striga. Fu surprins să o vadă zâmbind și îi zâmbi și e, făcându-i cu mâna un semn de salut. în momentul acela ajunse lângă el, în galop, Odolgan care, ca întotdeauna, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai greu și cu o stranie întârziere, ca venite dintr-o altă lume. Grămezi mari de nori albi umpleau cerul, mișcate abia simțit de un vânt ușor ce părea să mângâie întinderea câmpiei. Ținându-și calul la pas, Sebastianus înainta către dușman. în aburii acelei dimineți însorite, armata hună se zărea ca o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vârful picioarelor, căutând să vadă ce se întâmplă mai în față. într-un sfârșit, reuși să ajungă împreună cu Mandzuk în primele rânduri. De acolo, putu să-i vadă pe servitorii lui Atila care, într-un du-te-vino amețitor, strângeau într-o grămadă impresionantă toate bunurile sale: șei, cutii, covoare, haine prețioase, arme felurite și tot felul de unelte, care până atunci îi împodobiseră cortul și îi umpluseră carele. Regele era acolo și discuta însuflețit cu Valamir, Ardarich și alte căpetenii, între care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la un loc, cadavrele, de acum înțepenite, ale celor căzuți: romani, huni, alani, vizigoți, ostrogoți, turingieni, burgunzi. întinderea aceea desțelenită era toată o înșiruire de cratere, umplute cu o rapiditate impresionantă și imediat acoperite sumar cu câteva lopeți de pământ. Grămezi de trupuri erau încontinuu stivuite în apropierea gropilor, în așteptarea acelei sumare înhumări, spre marea fericire a corbilor și a miilor de muște. în căldura sufocantă a zilei, aerul era greu, saturat de mirosul de moarte. Pentru a scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o supunere totală. Omul ieși; Craig avu o imagine mentală a lui, cum cotrobăia într-o debara de haine. Reveni și se opri în prag, clipind sub impulsul unui gând. Era un bărbat scund, în cămașă, cărând în brațe o grămadă de haine. Privi pe deasupra hainelor și rosti posomorât: - Doamne, Bill, nu poți să te ridici încă. Erai încă inconștient acum jumătate de oră când am prins-o aici pe doamna aia. Se întrerupse, serviabil: Îl chem pe doctor și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de invenții, pare că este necesară doar o minte mai ascuțită pentru a cuprinde faptele care se află sub ochii noștri printre lucrurile vieții de zi cu zi. Lesley, știi care-i sarcina ta. Deasupra, pe pământ, vei găsi o grămadă de utilaje, motoare, unelte, instrumente electrice și electronice, câte ceva din toate. Acele magazii par pline de fiare vechi, dar nu sunt așa ceva. Uită-te le ele. Lasă-ți mintea să încerce să creeze combinații noi din acele vechituri. Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
magazie. Utilizarea unui vid plus 999 conjugată cu bobinele electrice oferă mai multe alternative, dar... El o privi întunecat. - Toate au un punct slab. Armele ucid. Ard și distrug. Ca să fiu cinstit, mai bine mă spânzură, decât să omor o grămadă de soldați care-și fac datoria. Și, mai bine să ți-o spun de acum, am început să mă satur. Toată această afacere - își flutură încet brațul - este prea tâmpită pentru a putea fi descrisă. Încep să mă întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
leneș și înțelept, pe malurile lagunei, nu departe de port. Greci, turci, tătari, evrei și armeni, aduși aici de nevoi uitate de generații, împinși de prigoane sau ademeniți de un trai mai dulce și câștiguri mai mari, populau claie peste grămadă acest Babilon bezmetic și fermecător. Mirosurile de pește, șașlâc și năut se amestecau cu aburii groși ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din bodegă, vânzoleala târgului se mai potolise. Majoritatea tranzacțiilor se făcuseră, banii se mutaseră dintr-un buzunar într-altul și acum doar amatorii de chilipiruri mai cumpărau, la spartul târgului, marfa mai proastă, rămasă nevândută. Unii își aruncau claie peste grămadă catrafusele și copiii în căruțe cu coviltir și plecau în grabă să ajungă acasă pe lumină. Alții, cu treaba gătată și cu chimirele pline de gologani, se cinsteau prin cârciumi, căutau din ochi ibovnice de-un ceas, se lăsau să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Cilibiu!" Spuneam mai sus că nu prea am ce spune despre această epocă. Dar văd că-mi vin în minte multe lucruri. Așa, un lucru mare a fost pentru mine clădirea unei case mari în ograda școlii - adică pregătirile clădirii: grămezi mari de scânduri, șanțuri, varnițe etc. Aveam "case", locuri ascunse, locuri de siguranță, în șoproanele pentru scânduri, în varnițe și șanțuri. Tot în acea ogradă era și biserică. Ce mai de nopți frumoase la denii, când trăgeam clopotele, când stam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
până la Putna Sacă, într-un vagon de clasa I cu catifea roșie. Mi s-a părut că încep o viață de marchiz și de milionar. La Putna Sacă am stat vreo lună, veșnic pe vagoanele care stăteau în stație, pe grămezile de saci de grâu aduși pentru transport. Tot în vara aceea m-am dus și la Focșani (era alăturea), în clasa I. La Putna Sacă, casă bună, mâncare "boierească", servitori, contact cu "lumea bună" - în sfârșit mi se părea o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca un ușier uriaș, excepțional de dibaci, fermecător, cu o tuse aprigă. Dar dogoarea după-amiezii era, ca să folosesc un eufemism, oprimantă, și compensațiile pentru serviciile mele au început să mi se pară tot mai nesubstanțiale. Așa încât, în mod abrupt, deși grămada de „rude directe“ abia începuse să se subțieze, m-am aruncat și eu într-una din mașinile proaspăt încărcate, chiar în clipa când demara. M-am izbit cu capul de capotă, emițând o bufnitură foarte sonoră (și poate justițiară). Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și locotenentul l-a vârât în buzunarul de la piept, doamna a spus: — Nu cred că am mai văzut vreodată așa ceva. Întoarsă acum complet pe strapontină, privea aproape cu jind la buzunarul de la piept al tunicii. — Anul trecut am comandat o grămadă din astea, a lămurit-o locotenentul. E de mirare cum de atunci n-am mai rămas fără chibrituri în casă. Doamna de onoare s-a întors spre el - sau, mai curând, peste el: — Nu de asta am făcut-o, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]