4,781 matches
-
în tradiția românească), Sibiu, 1999. Repere bibliografice: Valentin Chifor, Parabola spiralei, TR, 1987, 38; In memoriam. Scriitorul, ziaristul și profesorul Vasile Avram, TR, 2002, 49; Augustin Cosmuța, Despărțirea de un prieten, „Graiul Maramureșului”, 2002, 15 decembrie; Ioan Ciocean, Vasile Avram, „Graiul Sălajului”, 2002, 17 decembrie; Mircea Tomuș, Vasile Avram, T, 2002, 6; Ion Mariș, Vasile Avram, T, 2003, 1; Eugene Van Herbeek, Vasile Avram, T, 2003, 1. I.D.
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
opresiv. Sunt de subliniat și fluența memoriilor lui, firescul rostirii, care le conferă nu doar emoția unui tulburător document de suflet, ci și calitatea de pagini de autentică literatură. B. a scris și poezie, în limba română, ca și în grai aromân. În mod deosebit este de menționat culegerea Cântiți tră niagărșiri [Cântece spre neuitare] (1996). Sorgintea celor mai multe dintre poeme sunt tot închisorile comuniste: „Majoritatea poeziilor [...] din această carte au fost scrise în temnițele comuniste”, mai întâi în minte, „pe vremea
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
cu sivdaie, / Ma vrei s-nu-l afl’i astes, cinușă laie.” B. reușește să salveze nu numai versurile proprii, ci și unele compuse de alți deținuți, ce vor alcătui antologia Ofrandă. Poezii din închisori (1963). De reținut și excelentele transpuneri în grai aromânesc după Eminescu, Arghezi, Ion Barbu, Dan Botta și Emil Botta, ca și din poeți occidentali, între care Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Rimbaud, Paul Claudel, Apollinaire, precum și din autori chinezi. SCRIERI: Aiud, Madrid, 1961; Pitești - Centru de reeducare studențească, Madrid
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
sili să dezgroape mai târziu poveștile lui Pepelea, cari sunt fără contestare mai vechi decât aceste ce scapără din contactul cu străinii”. B. nu va urma însă sfatul marelui poet, ci va publica Obiceiuri la români (1884), Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români (1892), Spânul și omul cu barba roșie (1898). Snoavele publicate de el, fără precizarea numelor informatorilor, urmează tematica știută a facețiilor ce circulau în epocă. SCRIERI: Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români, Focșani, 1892. Culegeri: Literatura
BAICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
Obiceiuri la români (1884), Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români (1892), Spânul și omul cu barba roșie (1898). Snoavele publicate de el, fără precizarea numelor informatorilor, urmează tematica știută a facețiilor ce circulau în epocă. SCRIERI: Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români, Focșani, 1892. Culegeri: Literatura populară sau Palavre și anecdote, pref. M.E. [M. Eminescu], București, 1882; Obiceiuri la români, București, 1884; Spânul și omul cu barba roșie, București, 1898. Repere bibliografice: Ov. Papadima, Folclorul în periodicele lui Hasdeu
BAICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
istorie al Moldovei. A fost și custode onorific al Casei memoriale „M. Kogălniceanu” din Iași. Publică, într-un număr relativ mare de periodice, amintiri, portrete literare, articole de istorie. Debutul literar și-l face în 1939, cu nuvela Ctitorii de grai bătrân. De la Herța, în „Viața românească”. Un an mai târziu îi apare în „Însemnări ieșene” povestirea Pleacă dilijansa, care va fi inclusă și în volumul Răzmerița bairamului domnesc (1943). Sub titlul Pe urmele lui Vasile Bălțatu la întrecere de halca
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
1998-2000; Carte de vacanță pentru aromâni, București, 2001. Antologii: Antologie lirică aromână, București, 1975; Antologie de proză aromână, București, 1977; Un veac de poezie aromână, introd. edit., București, 1985 (în colaborare cu Kira Iorgoveanu); Erori de calcul. Poeți români în grai aromân, București, 2000. Ediții: Nida Boga, Voshopolea, pref. edit., București, 1994, La stani, postfața edit., București, 1996. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 62-64; Atanasie Nasta, „Un veac de poezie aromână”, TBR, 1986, 15; Constantin Cubleșan, Literatura pentru copii, RL
CANDROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
și 1936, a activat ca profesor titular la Catedra de dialectologie și folclor romanic a aceleiași facultăți. În anul 1938, s-a pensionat pentru limită de vârstă. A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Arhiva românească”, „Buletinul Societății Filologice”, „Curentul”, „Grai și suflet”, „Junimea literară”, „Magyar román szemle”, „Noua revistă română”, „Oltenia”, „Printre hotare”, „Revista nouă”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Romania”, „Unirea”, „Universul”, „Vieața nouă” ș.a. Este autor împreună cu Ovid Densusianu al unui Dicționar etimologic al limbii române. Elementele
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
în „Revista nouă”, inițiată de B.P. Hasdeu, studiile Influența țiganilor asupra literaturii poporane române (1893), demonstrație ale cărei concluzii sunt considerate, parțial, depășite, și Poreclele la români (1895). A făcut parte din ceea ce s-ar putea numi „școala folcloristică” de la „Grai și suflet”. Numirea în postul de conferențiar la București îi oferă posibilitatea prezentării lecției de deschidere din 19 noiembrie 1913, Straturi de cultură și straturi de limbă la popoarele romanice. Pentru cercetările sale orientate spre folcloristică, ca de altfel și
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
de înființarea definitivă și specializată a unei catedre care urmărea inițierea studenților în studiul culturii populare. Împreună cu Ovid Densusianu, C. redactează mai multe lucrări cu profile diverse. În 1906, publică în „Buletinul Societății Filologice”, printre ai cărei întemeietori se numără, Graiul din Țara Oașului; folcloristica beneficiază astfel de fixarea sistemului de semne pentru transcrierea fonetică a textelor culese în zece comune din Oaș. Rezultat al cercetărilor de teren este și lucrarea în două volume, publicată în colaborare cu Ovid Densusianu și
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
folcloristica beneficiază astfel de fixarea sistemului de semne pentru transcrierea fonetică a textelor culese în zece comune din Oaș. Rezultat al cercetărilor de teren este și lucrarea în două volume, publicată în colaborare cu Ovid Densusianu și Th. D. Speranția, Graiul nostru. Texte din toate părțile locuite de români (1906-1908). Se oferă o viziune modernă asupra conceptului de text folcloric, sunt reproduse specii mai puțin cunoscute și acceptate la acea dată, cum ar fi amintirea. C. este unul dintre cei dintâi
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
I-II, îngr. și introd. Lucia Berdan, Iași, 1999; Lumea basmelor, îngr. Antoaneta Olteanu, pref. Al. Dobre, București, 2001; Iarba fiarelor. Studii de folclor. Din datinile și credințele poporului român, îngr. Al. Dobre, pref. Dan Horia Mazilu, București, 2001. Culegeri: Graiul nostru. Texte din toate ținuturile locuite de români, I-II, București, 1906-1908 (în colaborare cu Ovid Densusianu și Th. D. Speranția); Din popor. Cum grăiește și simte țăranul român, București, 1908 (în colaborare cu Ovid Densusianu); Povești din diferite ținuturi
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
în Crestomație de literatură română veche, îngr. I. C. Chițimia și Stela Toma, III, Cluj-Napoca, 1989; Paisie Velicikovski, Cuvinte despre ascultare, postfața edit., București, 1997; Românii în reînnoirea isihastă, Iași, 1999; Cele mai frumoase rugăciuni ale ortodoxiei pe slovă nouă și grai îndreptat, postfața edit., București, 1999; Axinte Frunză, Un modern la Athos, pref. edit., București, 2001. Repere bibliografice: Edmond-René Labande, Bernadette Leplant, Répertoire international des médiévistes, Poitiers, 1971, 118; Florin Constantiniu, Virgil Cândea, în Encicl. istoriografiei rom., 88; Păcurariu, Dicț. teolog
CANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286061_a_287390]
-
Bumerang). O explorare continuă a eului și a lumii, fără satisfacția găsirii răspunsurilor, poezia fiind după C. un spațiu al dilemelor, o continuă interogație. Publică un singur volum de versuri în dialectul aromân, Așteptu soarili (1985). După ce închină câteva poeme graiului de acasă, din Macedonia, el încearcă același tip de poezie reflexivă, vrând să dea identitate și sieși, și lumii: „Aruncă-ți trupul cât mai departe,/ La ce-ți trebuie? Îmbătrânește,/ doar vocea s-o aperi de moarte,/ din trupul de
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
și unii-s fără nume // Rusalii, Bobotează, ouatul către Paști / și Maica Domnului în plină vară / Holdele-s coapte, secerători puțini / Viața noastră, țară milenară.” Poetul a devenit așadar „Marele Preot al sfintelor cuvinte”, sorbind din „marile izvoare”, întreținând cultul graiului în „templul care se lărgește și iată a cuprins / Pământ și cer și veac și cimitire”. Cântecul său este în același timp porunca vremii și descântecul inițiatic al reînvierii eterne: „Ceea ce știm și am văzut / Sunt strâns de gât de
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
același timp porunca vremii și descântecul inițiatic al reînvierii eterne: „Ceea ce știm și am văzut / Sunt strâns de gât de nu voi spune / și mărturia mea va fi / Că cel ce este veșnic va rămâne. / Iată cum toate se-nnoiesc / Grai și părinți și neam și țară / O holdă moartă pusă-ntr-un sicriu / Din piramidă-ncepe să răsară.” Uneori, aceste lungi cicluri de poeme închinate Transilvaniei, Moldovei, Țării Românești, Maramureșului, locurilor celebre și eroilor naționali, ca și unor sate neștiute
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Suficient de mult timp pentru ca Lefty să ajungă față În față cu dovada propriilor sale facultăți mintale diminuate și ca eu să simt năvala facultăților mele sporite. Ce nu știa nimeni: Lefty mai suferise un infarct săptămâna precedentă. Deja fără grai, Începuse acum să fie și dezorientat În spațiu. Mobilierul Înainta și se retrăgea În stilul mecanic al unei case a surprizelor din parcul de distracții. Făcând parcă glume proaste, scaunele se ofereau și apoi se retrăgeau În ultimul moment. Romburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
degrabă femeilor din familie decât bărbaților, pentru că ele nu i pot deveni rivale la putere. Tiberius nu apucă să zâmbească, căci Agrippina se leagă acum de Livia. — Abia aștepți ca divinul suflet al bunicului să treacă în statuile cele fără de grai, ca să ne poți prigoni în voie... Împărăteasa nu răspunde. Înalță doar agasată din umeri. Tânăra își împinge băieții înainte: — Pe ei ai pică, fiindcă trăsăturile lor poartă chipul cel adevărat al principelui! După tresărirea care o scutură pe mama sa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acest sens, T. Vianu afirma că „Prin astfel de mijloace, Creangă restituie povestirii funcțiunea ei estetică primitivă, care este de a se adresa nu unor cititori, ci unui auditor, capabil de a fi cucerit prin toate elementele de sugestie ale graiului viu, cu tot ce poate transmite acesta pentru intelesul abstract al lucrurilor comunicate”. În timpul probei din casa de aramă a Împăratului Roș, uriașii dau o adevarată reprezentație dramatică. Reală sau mai degrabă simulată, supărarea lui Gerilă devine pretext pentru un
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ca ghetele din piele fină. Dar mai bine zis, eu dau bine. Nu-mi vine să cred că eu sunt tipa inteligentă și sofisticată care zâmbește din oglindă ca o pisică Cheshire. Eu! Jemima Jones! Încă o dată, am rămas fără grai. ― Acum ești gata să pornești spre L.A., spune Geraldine triumfătoare, în timp ce eu îmi scotocesc prin geantă după portofel, încercând să nu-mi vină rău la vederea sumei imense pe care sunt pe cale s-o dau. Ei, la naiba, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fiu a naibii! exclamă Lisa. ― O, Doamne! murmură Sophie. Amândouă rămân cu gura căscată. ― Ei? spune Jemima, dând ușor din cap. Ce credeți? ― E... Lisa se oprește. ― Pur și simplu... Sophie se oprește și ea. Cele două nu mai au grai de invidie, nu le vine să creadă. Până acum, au perceput ele vag că Jemima slăbea - ei și? Să fii slabă nu înseamnă că devii automat frumoasă. Jemima n-a reprezentat niciodată o amenințare pentru ele, dar așa, cum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fiu mai mult decât bucuroasă. ― Ei bine, spun eu, absolut impresionată, pentru că oricât de ticălos ar fi el, asta e șansa pe care am așteptat-o de ani de zile. E vorba însă și de discriminare, și chiar rămân fără grai: o parte din mine își dorește să-i spună să și-o bage undeva, în timp ce altă parte vrea să se folosească de șansa asta. ― De ce acum? spun eu în cele din urmă, după ce redactorul-șef a început să transpire un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bună replică de agățat pe care o știe: ― Știu că nu ești actriță, dar am un rol în noul meu film, pentru care cred c-ai fi perfectă. Sunt uimită că Geraldine a avut atâta dreptate. Chiar am rămas fără grai, și-l privesc cu gura căscată, pentru că este evident o replică din film. Cel mai ciudat e că replica asta chiar are succes, dar nu și la mine, logic. ― Mulțumesc, spun eu cu timiditate, ținem legătura. El își umezește ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, San-Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate: "Nu-nvie morții - e-n zadar, copile! " {EminescuOpI 203} SE BATE MIEZUL NOPȚII... Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi iee vamă. Pe cai
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
golfuri foarte bune din Tōhoku. Măria Voastră dorește să facă din ele niște porturi precum Uraga? Ne gândim și la asta. Poate o să construim acolo și niște corăbii mari la fel ca vasele europenești. Pentru o clipă, misionarul rămase fără grai. Din câte știa el până atunci, japonezii nu aveau decât cel mult corăbii construite cu încuviințarea shōgunului după bărcile cu pânze siameze și chinezești. Nu aveau nici locurile și nici știința necesară pentru a construi galioane care să traverseze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]