2,626 matches
-
și de cartof sub denumirile "crumpene" și "perele cele de pământ". Cartea, scrisă în limba română cu litere chirilice a fost destinată și românilor din afara Transilvaniei. În 1814, Vasile Moga, primul episcop ortodox de origine română al Ardealului în timpul administrației habsburgice, poruncește preoților să îndemne oamenii ca de la primăvară să semene "picioici". Din cauza foametei din 1814, guvernatorul Transilvaniei Gheorghe Bánffy al II-lea dă o circulară în care recomandă cultivarea cartofului chiar și în lipsa animalelor de muncă. Se pare că în timpul
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]
-
a incursiunilor otomane în Europa, între secolele XVI-XVII, abația din Pannonhalma a fost fortificată. În timpul dominației otomane în Ungaria, abația a fost avariată iar călugării benedictini au fost forțați să o părăsească. Abia după ce Ungaria a fost integrată în Imperiul Habsburgic călugării s-au putut întoarce acolo. Între secolele XVII-XVIII, au fost adăugate abației elemente în stil baroc. Starea actuală a abației datează din anul 1832, când a fost terminată biblioteca și turnul bisericii în stil clasicist. În anul 1860, au
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
cu cununa de spini”, prin care se face aluzie la Gheorghe Doja. Îl reprezintă pe Iisus în mantie roșie, împărătească, stând jos și cu mâinile legate. În stânga tabloului un grup de demnitari cu figuri răutăcioase, îmbrăcați în nobili ai Imperiului Habsburgic. Scena este magistral compusă, prin plasarea personajelor. În cadrul tabloului se desprinde mișcarea dinamică a celor doi soldați, care dau un aspect dramatic scenei. Soldații nu sunt îmbrăcați în uniforme romane, ci au uniforma maghiarilor de atunci. Figura celui chinuit are
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
direct în mâinile regilor cehi din dinastia Habsburg împreună cu restul Ducatului Cieszynului. Când majoritatea Sileziei a fost cucerită de Frederick cel Mare al Prusiei în 1742, zona Cieszyn făcea parte din mica porțiune sudică ce a rămas în granițele monarhiei Habsburgice (Silezia Austriacă). Până la jumătatea secolului al XIX-lea, membrii populației slave locale nu se identificau ca membri ai unor entități etnolingvistice mai mari. În Silezia Cieszynului (ca și în toate zonele de graniță vest-slave), diferite identități teritoriale erau predominante înaintea
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
unul la viață pentru a continua lupta. Cetei de haiduci a lui Pîntea i se alătură numeroși țărani (printre care și badea Toader Inău), formându-se astfel o oaste care dorește să răscoale norodul pentru a elibera Transilvania de sub stăpânirea habsburgica. În prag de iarnă, oastea lui Pîntea ocupă Cetatea Chioarului, transformând-o într-un cartier general al trupelor sale. Francisc Rákóczi îi trimite o scrisoare lui Pîntea în care îi cere să-și unească forțele pentru a-i alunga pe
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
() a avut loc pe 17 iulie 1603 și s-a dat între oastea Țării Românești condusă de Radu Șerban și oastea Imperiului Habsburgic pe de o parte și oastea Transilvaniei condusă de Moise Székely pe de altă parte. În această luptă a fost ucis Moise Székely. În vara anului 1603 Radu Șerban a intervenit în Transilvania împotriva coaliției magnaților maghiari, conduși de Moise
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
1603 Radu Șerban a intervenit în Transilvania împotriva coaliției magnaților maghiari, conduși de Moise Székely, care încercau să-i alunge pe Habsburgi din Ardeal. Motivul principal al acestei intervenții a fost nu atât alianța pe care o încheiase cu Imperiul Habsburgic, cât conștientizarea faptului că nu se putea admite ca, în timp ce la sud de Carpați se ducea o luptă antiotomană, în Transilvania să se instaureze puterea filoturcă a lui Moise Székely și a nobililor maghiari care îl sprijineau. „Radu Șerban nu
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
o dinastie europeană de origine iudaico-germană, care a întemeiat case bancare și financiare europene începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cinci linii din ramură austriacă a familiei au făcut parte din nobilimea austriacă, fiind numiți baroni ereditari ai Imperiului Habsburgic de către împăratul Francisc al II-lea în 1816. O altă linie, din ramură britanică a familiei, a fost ridicată la nivelul nobilimii britanice la cererea reginei Victoria. În anii 1800 familia este considerată a fi de departe posesoarea celei mai
Familia Rothschild () [Corola-website/Science/325605_a_326934]
-
fără opoziție, și-au însușit rapid aproape tot ceea ce nu a fost deja ocupat de suedezi. Din fericire pentru Polonia, țarul și regele Suediei s-au certat pe repartizarea prăzii, iar la sfârșitul lunii mai 1656, Alexei încurajat de către împăratul habsburgic și a altor inamici a Suediei, a declarat război. Alexei a fost incapabil să cucerească Riga de la suedezi, deși armatele lui au ocupat zone întinse din Letonia, Estonia și Finlanda. În noiembrie 1658 a încetat acordul de încetare a focului
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
nepotul împăratului, Arhiducele Ferdinand de Austria, al doilea fiu reginei Ioana a Castiliei și al soțului acesteia, Filip I de Castilia. Anna s-a căsătorit cu Ferdinand la 25 mai 1521 la Linz, Austria. La acel moment Ferdinand guverna teritoriile habsburgice în numele fratelui său mai mare, Carol al V-lea, Împărat Roman. S-a stipulat că Ferdinand ar trebui să-i succeadă fratelui Annei dacă acesta ar fi murit fără moștenitori masculini. Fratele ei Ludovic a fost ucis în Bătălia de la
Anna Iagello () [Corola-website/Science/325804_a_327133]
-
fost un filozof, sociolog și om politic cehoslovac, care a militat pentru independența Cehoslovaciei în timpul Primului Război Mondial și a devenit fondatorul și primul președinte al Cehoslovaciei. Este numit din acest motiv „Președintele eliberator”. Inițial, el și-a dorit să reformeze monarhia habsburgică într-un stat federal democratic, dar, în timpul Primului Război Mondial, a început să susțină abolirea monarhiei și, cu ajutorul Aliaților a reușit în cele din urmă acest lucru. A fost, de asemenea, nominalizat de șaptesprezece ori la Premiul Nobel pentru Pace . Masaryk s-
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
inițial să se numească. În cadrul adunării s-a hotărât înființarea ziarului, dar la propunerea lui Vasile Bodnărescu, acesta se va numi, în final "Glasul Bucovinei". La 14 octombrie 1918, deci a doua zi după ce s-a hotărât înființarea ziarului, autoritățile habsburgice au eliberat autorizația de funcționare a acestuia, fapt ce demonstrează deruta acestora în fața avântului revoluționar, panica cu care intrase întregul aparat de stat, dar și patriotismul lui Tarangul, directorul Poliției din Cernăuți, care s-a alăturat acțiunii românești. În primul
Glasul Bucovinei () [Corola-website/Science/325229_a_326558]
-
public). Deși scopul inițial al Reuniunii a fost “Ajutorul creșterii fetițelor române mai sărace, rămase orfane după Revoluția din 1848-1849”, prin tot ce întreprindea, se integra, de fapt, în programul politic al mișcării de eliberare națională a românilor din Imperiul Habsburgic. După modelul Reuniunii brașovene, au fost constituite asociații de femei în peste 60 de localități din Transilvania și Banat, la: Lugoj (1863); Mediaș (1870); Făgăraș (1876); Turda-Abrud (1884); Sibiu (1881); Arad (1884); Hunedoara (1886); Cluj (1888); Blaj (1890); Timișoara (1891
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
au informat permanent opinia publică despre adunările și preocupările asociațiilor de femei din Bucovina și au găzduit în paginile lor articole și studii consacrate problematicii feministe, care suplineau astfel lipsa unei publicații de profil din această provincie românească aparținând Monarhiei Habsburgice. După 1918, Societatea Doamenlor din Bucovina se va afilia la Uniunea Femeilor Române din România-Mare. 4. Asociația pentru emanciparea civilă și politică a femeilor române (A.E.C.P.F.R.) s-a constituit la Iași, pe 30 iulie 1918, când a fost adoptat
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
unit. În statistica românilor ardeleni întocmită de către generalul Buccow între anii 1760-1762, localitatea Rus este înregistrată ca având o biserică ortodoxă și doi preoți neuniți. Harta localității Rus, întocmită în intervalul 1769-1773 cu ocazia primei ridicări topografice militare a Imperiului Habsburgic redă poziționarea bisericii în cadrul satului, aceasta fiind amplasată foarte aproape de limita estică a localității. Monografia lui Kádár mai spune că în anul 1777 o parte a comunității acceptă uniația, restul rămânând ortodocși. Apar astfel dispute, rivalitatea dintre cele două confesiuni
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
Leopold Ritter von Sacher-Masoch (n. 27 ianuarie 1836, Lemberg, Regatul Galiției și Lodomeriei, Imperiul Habsburgic - d. 9 martie 1895, Lindheim, Germania) a fost un scriitor și jurnalist austriac, care și-a câștigat renumele prin poveștile romantice despre viața în Galiția (Europa Centrală), dar mai ales datorită romanului său, "Venus înveșmântată în blană" ("Venus im Pelz
Leopold von Sacher-Masoch () [Corola-website/Science/324648_a_325977]
-
peștera Cioclovina Uscată este vestită pentru depozitele impresionante de guano, excremente de liliac, considerate a fi cel mai mare zăcământ de acest fel din Europa. Guano era la mare căutare în Occident încă de la începutul secolului XX. Sub conducerea Imperiului Habsburgic, la Cioclovina a început exploatarea industrială. Tone de guano erau extrase de localnici, încărcate în vagoneți și cărate apoi pe funicular, care transporta încărcătura până în Gara Pui. Aici guanoul era încărcat în vagoane și acestea luau drumul Austriei unde era
Guano () [Corola-website/Science/324759_a_326088]
-
al otomanilor, la fel cum erau Valahia și Moldova. Împăratul Sfântului Imperiu Roman Ferdinand I, a ocupat așa numita „Ungarie Regală” (Slovacia, nord-vestul Ungariei și Croația apuseană), care a reprezentat pentru o anumită perioadă frontiera dintre posesiunile otomane și cele habsburgice. Teritoriile Persiei și Irakului de azi erau conduse de dinastia safavidă șiită. Soliman a organizat trei campanii împotriva safavizilor. Prima campanie a dus la cucerirea Bagdadului în 1534. A doua campanie, 1548-1549, a dus la ocuparea pentru o scurtă perioadă
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
intelectual al Germaniei. S-a confruntat devreme cu problema prezentată de dezintegrarea Sfântului Imperiu Roman, și a început să lucreze pentru unitatea Germaniei. Planurile împăratului Iosif al II-lea, care amenințau să absoarbă o mare parte a Germaniei în monarhia habsburgică eterogenă, l-au aruncat în brațele Prusiei, și el a fost motorul înființării Ligii germane a prinților ("Fürstenbund") în 1785, prin care, sub conducerea lui Frederic cel Mare, intrigile lui Iosif au fost oprite. În 1788 Karl August a intrat
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
Vasile Lucaciu în lupta pentru drepturile românilor ardeleni. Cântată individual sau în grup, instrumental sau vocal, devenise simbol al luptei pentru eliberare și emancipare națională a românilor din Transilvania, aflată între anii 1867-1918 în stăpânirea Ungariei, membră a Imperiului dualist habsburgic. În momentele de amplificare a luptei naționale a românilor din Transilvania, în fruntea căreia s-a aflat figura "Leului din Șișești", cântarea sau fredonarea Doinei lui Lucaciu putea să fie motiv de întemnițare. Simbolizând rezistența activă și aderența la scopurile
Doina lui Lucaciu () [Corola-website/Science/326331_a_327660]
-
de trupele suedeze în anul 1648, în timpul Războiului de 30 de ani. La scurtă vreme, acestea vor ajunge în colecțiile reginei Cristina de Elveția. La 10 mai 1621, împăratul Ferdinand al II-lea emite un decret potrivit căruia bunurile familiei habsburgice nu puteau fi înstrăinate și nici împărțite. Scopul decretului este acela de a împiedica risipirea colecțiilor de artă care aparțin acestei familii. În perioada cuprinsă între anii 1628 și 1662, odată cu casătoria dintre arhiducele Tirolului, Ferdinand Carol, și Ana de
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
și de Van Dyck și a tablourilor achiziționate de Maria Teresa. Iosif al II-lea transferă, așadar, colecțiile familiei imperiale în Palatul Belvedere. Acesta a fost construit între anii 1714 și 1722 pentru Eugen de Savoia, atotputernicul prinț al Curții Habsburgice, cel care i-a gonit pe turci la Zenta, în 1697. În 1781, palatul devine sediul unei galerii deschise publicului (cu 10 ani înaintea Luvrului). Spre deosebire de Palatul Stallburg, obiectele de artă sunt dispuse după criteriile istorice și didactice. Tablourile sunt
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
teama jafurilor francezilor, trei mari comori sunt transferate la Viena: operele de artă din Ambras, bijuteriile Coroanei și ale Ordinului Lânei de Aur. Colecțiile erau păstrate în Schatzkammer (camera de artă). Între anii 1814 și 1815, o parte a tezaurului Habsburgic poate fi admirată de publicul avizat. Spre jumătatea secolului al XIX-lea, pentru împăratul Francisc Iosif - care a domnit în perioada 1848 - 1916 - devine o prioritate aducerea întregului patrimoniu artistic al familiei într-un singur sediu. Proiectu de urbaniizare a
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
de a analiza starea în care se aflau acestea. În 1891, Franz Iosif inaugurează oficial . Sălile muzeului trebuiau decorate după gusturile Habsburgilor, pentru a ilustra măreția acestor dinastii. Însă lucrurile nu s-au întîmplat așa. După 25 de ani, Imperiul Habsburgic piere, iar colecțiile sunt confiscate de noul stat republican. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1939, toate operele din Muzeul de Istorie a Artei din Viena sunt transferate în salinele subterane din Altausee, decizeia cărea i se
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
stațiunea Bad Ischl din Austria superioară cu speranța că va deveni mireasa vărului ei Franz Josef, atunci împărat al Austriei. El a preferat-o pe Elisabeta. Helene era neobișnuit de pioasă și s-ar fi potrivit mai bine la curtea habsburgică. După eșecul logodnei, ea a suferit o depresie iar Ludovika a devenit preocupată de faptul că Helen va intra la mănăstire. Helen s-a resemnat cu gândul că va rămâne singură. La 22 de ani era considerată fată bătrână însă
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]