3,185 matches
-
mine. Hai! Dă odată telefonul ăla nenorocit! — Dacă vrei ca acest copil să se nască în condiții normale, îmi spune moașa, eu zic c-ar fi bine să suni unde zice ea. Hai, scumpete, sună! se bagă și femeia în halat roz. — OK! OK! Scotocesc în geantă după mobil și formez numărul. Sun. Gata, Suze, poți să te duci! După ce te aud spunând ce trebuie să spui! Respiră adânc, ca să acoperi durerea... — Alo! îmi ciripește vocea lui Robyn în ureche. Aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
religios, dar mecanismul a funcționat foarte bine chiar și astfel. Probabil că Stalin a Învățat ceva din incidentul de la Topol’țany (și din multe altele anterioare) atunci când, la Începutul anului 1953, a ordonat NKVD-ului să instrumenteze cazul „asasinilor În halate albe”. Era epoca unui nou val de epurări operate În rândul activiștilor comuniști, Îndeosebi evrei, din țările est- europene. În 1952, de exemplu, Ana Pauker (Rabinsohn) - secretar al CC al PCR și ministru de Externe - a fost demisă și apoi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Așa cum afirma un specialist În evreimea sovietică, „pentru prima oară după Revoluția din octombrie [1917], mirosul pogromului plutea În aer” <endnote id="(582, p. 54)"/>. A trebuit să moară Stalin (5 martie 1953) pentru ca, printr-un comunicat oficial, „asasinii În halate albe” să fie declarați nevinovați și cazul să fie Închis. Dar nu pentru totdeauna. Presa sovietică a prezentat cazuri de evrei practicând, chipurile, „omorul ritual” În Daghestan și Uzbekistan (1961-1962), În Georgia (1962) și Lituania (1963) <endnote id="(262, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Fălciu și Tutova. Iată descrierea „jidanilor” de la „Turca” din Pușcași: „Din grupa <urîților> alături de șătrari și cioban (În alte cazuri moșneag), erau consemnați și <jidanii>. Astfel, <<Jidanii>> (numărul lor variind Între 3-4) au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb. Poartă ițari și opinci. Se Încing cu un brîu de care atîrnă clopote mari și mici. În mîini au cîrje iar În bandulieră au un șirag de cioare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe salvat onoarea tuturor minoritarilor, cenzorul Andrei, i-a desființat pe cei doi țigani de la Iana deoarece „...urs și ursar se fac numai țiganii, care sînt nelipsiți din vălăret și din sat” ceea ce contravenea dispozițiilor inimosului partid egalitarist. Cât despre halatul „jidanului” de la Rafaila, Adăscăliție scrisese (și Andrei tăiase cu neasemuit sârg) următoarele „...este o pelerină ruptă și murdară, cu slin pe ea și are șapcă”. c.n. Băi, tov. Ceaușescu nu greșește niciodată! Vai de capul și de salariul trunchiat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
greu de definit nu pentru că așa-l vor realizatorii, ci pentru că așa-l face porno scenografia de tip veniți și voi cu ce obiecte mai vechi găsiți prin casă. Cert e că acest pornotimp colcăie de pornocomuniști indivizi care poartă halat muncitoresc sau uniformă de tip sovietic și care spun : Pe tine te reeducăm prima sau : Eu sînt tovarășul Stan și am putere mare. în labele acestor bestii se zbate frumoasa scriitoare Milena (Daniela Nane), care la începutul filmului cere protecție
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
până la spitalul de pe str. Traian, unde se muncea de zor pentru primirea întregului lot de răniți! Întâmplător întâlnesc chiar pe comandantul spitalului care, supraocupat, se supără că n-am rămas în gară. Eu, fără să știu cine se ascunde sub halatul alb, îi spun că mi-e tare rău! Nu mă crede, mă trimite totuși la sala de pansament și când revine mă cam ia la rost că nu sunt disciplinat! Îl rog să mă consulte că mi-e tare rău
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o duzină de asemenea tumbe, le baigneur, lucind ca o focă, Își conducea povara care gâfâia, tremura și fornăia scuipând apă, spre uscat, spre țărmul neted, unde o bătrânică de neuitat, cu păr cărunt pe bărbie, alegea cu promptitudine un halat de baie dintre multe altele ce atârnau pe o frânghie de rufe. La adăpostul unei mici cabine, erai ajutat de un alt servitor să-ți lepezi costumul de baie Îmbibat cu apă și Îngreunat de nisip. Acesta cădea bâldâbâc pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
gazda noastră să apuce să se simtă jignită, tata a expediat Înapoi coșnița cu merinde, Însoțită de un scurt bilet care probabil că a nedumerit-o pe bătrâna doamnă bine intenționată, așa cum o nedumereau majoritatea gesturilor lui. Înveșmântată Într-un halat de mătase ce-i flutura În jur și purtând mănuși ajurate, mai degrabă obiect de epocă, decât o persoană vie, bunica și-a petrecut aproape toată viața pe o canapea, făcându-și vânt cu un evantai din fildeș. Avea Întotdeauna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
meu americanizat un farmec festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire pus peste pijama, cu o pungă voluminoasă pentru burete sub braț. Nimic pe lume nu mă putea convinge să port pe piele „lâneturile“ care le țin de cald englezilor pe ascuns. Paltoanele erau considerate efeminate. Vestimentația obișnuită a studentului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tot farmecul jocului. „Uite-l pe Iorgu Iordan”, îmi spunea, de pildă, prietenul meu și-mi arăta un ins uscățiv și înalt care vindea înghețată în colț la Universitate. Noua, pentru nimeni previzibila îndeletnicire a marelui savant, astfel „deghizat”, purtând halat alb și pe cap o bonetă de asemenea albă, ne făcea să râdem până la lacrimi. Vânam, cu alte cuvinte, pentru a ne distra, sosiile caraghioase, inferioare ale unor celebrități pe care aveam norocul să le cunoaștem. Cu toate că amândoi îl veneram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
destulă vânzoleală și în cabinetul medicului. Care îmi explică, nervos, că nu lui trebuia să mă adresez; să mă duc la cabinetul medical de la locul de muncă... „Așa mi s-a spus”, încerc eu să mă dezvinovățesc, dar omul în halat alb mă întrerupe, ridică vocea: „Să-i spui celui care ți-a spus așa că e un bou” (îmi spusese tata. I-am transmis aprecierea și mama a făcut haz pe socoteala lui). Bolnav, amărât, indispus de complicațiile obținerii acelui nenorocit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
internat. Era o după-amiază însorită, aproape caldă, de toamnă. Pe când căutam pavilionul unde mi se spusese că se afla (soția lui îmi dăduse toate datele), l-am întâlnit în curte. Se plimba, cu o carte sub braț, îmbrăcat în acel halat vișiniu care întotdeauna ne surprinde puțin când îl vedem purtat cu un soi de naturalețe de cunoscuții și apropiații noștri. Am mai făcut împreună câțiva pași, apoi ne-am așezat pe o bancă. — ... Nu e vorba de mila obișnuită, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pasageri, victimă și el a războiului. Lovit de câteva mine își aruncase pasagerii în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga școală, în spital de campanie. Fără să ne dăm seama, fără a îmbrăca halatele albe, învățătoarele deveniseră surori, infirmiere, confesori pentru cei aflați în suferință. Între răniți un caz ceva mai aparte era al unui tânăr rămas fără conștiință, poate de suflul exploziilor, poate din șocul nenorocirii. Greu, foarte greu, după nenumărate împachetări, încercări
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care făcusem pregătire postliceală teoretică și practică, era elegantă și modernă. Locul acela de muncă era râvnit de toți acei care lucrau în afara lui, căci era un spațiu climatizat, modern și curat. Noi eram tineri, frumoși, femeile erau elegante, în halatele albe, iar munca era ușoară, calificată, interesantă și bine plătită. Tocmai mă mutasem în cel mai modern atelier al secției de montaj și făceam reglajul final al unui aparat pentru panoul de comandă. Lucram la același produs cu o colegă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
colegii. Unii au venit cu cafea, alții cu țigări, alții cu o sticlă de țuică. Fiecare avea de spus câte un banc. Când atmosfera era mai plăcută, ușa s-a deschis și a intrat secretarul Țăpoi în pijama, cu un halat elegant pe deasupra și cu papuci în picioare: Mă, dar voi v-ați pus la spus bancuri serios! Ne-am băgat unul în altul, ca niște copii prinși în timp ce făceau pozne. Repede: să-mi spună unul dintre voi ce savant când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
impresionant, cuprinzând produse procesate, dar și din gospodăriile țărănești. Spre capătul halei era expusă pâinea pe sortimente și produse de panificație extrem de diversificate. Era și un cuptor modern unde se coceau pâine și covrigi. Aici, niște fete tinere îmbrăcate în halate albe și cu mănuși în mâini (eleve la vreun liceu cu profil de industrie alimentară) ne au oferit zâmbitoare, din coșuri de nuiele, covrigi calzi. Mirosul era atât de îmbietor încât am fi luat coșurile cu tot cu covrigi, dar ne am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cercetări pe condamnați la moarte); dar și alții, mai puțin celebri, au fost călăi. * Din considerente ușor de înțeles, medicul nu poate admite astfel de acțiuni. Oricum am denumi euthanasia, ea este o crimă efectuată de un criminal deghizat în halat alb și atribuindu-și rolul de înger al morții. Astfel de acte, știm cu toții, se mai practică. Chiar "sub ochii noștri", probabil, (de exemplu, prin înfometarea subiectului). Dar oficializarea euthanasiei ar fi o legiferare a crimei, o sfidare a misiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
L-am pus în același pat; nu știam ce să-i spun; era foarte schimbat, sărmanul de el, foarte palid; era și tuns "zero" și în locul piciorului rămăsese un crac gol de izmană de spital, înfășurată cu un cordon de halat. Nu găseam nici cuvântul potrivit, nici tăcerea potrivită... Burcea mi-a strâns mâna: "Scăpai cu bine". Pe urmă ne-am deprins cu situația. Mi-a dictat cărți poștale: "Mi-au tăiat piciorul drept, dar o să merg cu cârjă... ceea ce vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
locul cel mai interesant al comunei sau orașului. Nu era niciodată aglomerație. Farmacistul semăna cu personajele din care descindea în ereditate profesională (care erau odinioară magicieni, în aceeași măsură foarte respectați și foarte temuți) era totdeauna un personaj impozant, cu halat și bonetă, semănând cu un prelat. Dar ce minune era micul birou; din același lemn negru și scump ca și celelalte piese ale mobilierului; și ce impozante, deși discrete, cele trei fotolii sobre, și ele din același lemn, cu aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ai cărui ochi citea spaima morții și l-a ținut așa strâns îmbrățișat până ce i-a fost limpede că nu mai respiră. Medicii, asistentele, studenții se dăduseră înapoi, într-un cerc. Potain s-a ținut neclintit, impecabil, în albul său halat, acoperindu-se din ce în ce mai mult cu sânge și puroi. Neclintit, până la sfârșit, ca un părinte, ca un fiu, ca un duh ocrotitor. O statuie compusă din doi oameni, într-un fel, aceiași... Aceasta este povestea adevărată de care uitasem, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îndurase dar i-a și mulțumit pentru ce a ajuns acum. Scurt și cuprinzător cum avea obiceiul, profesorul Andreescu i-a răspuns: - Apăi, măi tată, am vrut să mâncați și voi o bucată de cozonac. Intra în clasă într-un halat cu cordon care-i da o înfățișare cilindrică de butelie sub care se mișca, grăbită, o pereche de piciorușe. Cu o mustață lăsată pe oală, profesorul privea încruntat pe sub sprâncenele zburlite, 172 ținându-și mâinile la spate și răspunzând monosilabic
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Urmăream multitudinea de planșe de pe pereți și tabla foarte mare de la catedră. Ușa amfiteatrului s-a deschis brusc și a apărut profesorul Mihai Constantineanu însoțit de o suită de cadre didactice (preparatori, asistenți și șefi de lucrări), toți îmbrăcați în halate albe. Profesorul avea părul tot atât de alb ca și halatul. Avea o privire pătrunzătoare și iscoditoare și pe față îi iradia un zâmbet luminos. A trecut la catedră, s-a prezentat și apoi a început să ne introducă în istoria Zoologiei
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
mare de la catedră. Ușa amfiteatrului s-a deschis brusc și a apărut profesorul Mihai Constantineanu însoțit de o suită de cadre didactice (preparatori, asistenți și șefi de lucrări), toți îmbrăcați în halate albe. Profesorul avea părul tot atât de alb ca și halatul. Avea o privire pătrunzătoare și iscoditoare și pe față îi iradia un zâmbet luminos. A trecut la catedră, s-a prezentat și apoi a început să ne introducă în istoria Zoologiei românești și universale. A precizat de la început că este
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
afirmații concordante cu celelalte surse (fără a le cunoaște, probabil): că poetul avea o cameră a lui, specială (vezi jurnalul lui Maiorescu, procesul verbal încă de la internarea din 1883) și că scria încontinuu în această perioadă. Se știe că în halatul său de spital s-au găsit, după moarte, două poezii: „Viața” și „ Stelele ’n cer” (Stelele ’n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier.// După un semn / Clătind catargele, / Tremură largile / Vase de lemn: // Niște cetăți / Veghind întinsele / Și necuprinsele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]