3,251 matches
-
de grea promoroacă, fără să aibă semne de om băut și fără să se clatine câtuși de puțin. Drept vorbind, inamicii observaseră că Vladimir hoinărea visător și romantic către farmacia particulară La Anka, unde o tânără și brunetă minoritate, în halat alb, îl servea, râzând, cu diverse antibiotice, atrăgându-i de fiecare dată atenția: Domnule Vladimir, alcoolul... Oricât de puțin alcool ați consuma, să știți că ar dăuna grav sănătății dumneavoastră. Să nu uitați: alcoolul este strict interzis! Până la noi ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun persan al meu, mi-ai vărsat și cafeaua mea preferată, marocană, mi-ai stropit și halatul de cașmir, pe care-l pui pe tine deși nu-ți dau voie să mi-l folosești, se lamentă ea cu necaz, cu glas ridicat, suficient de tare, ca să o audă și musafirii. Profesorul o ascultă cu gândurile aiurea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
parte a zidului se vedea hornul pe care-l localizaseră înainte, înălțându-se spre cer. Când a ajuns, în sfârșit, la poarta de piatră prin care se intra, l-a găsit pe Gaston discutând aprins cu un tânăr îmbrăcat în halat alb. Nu ne rămâne nimic de făcut, i-a spus trist Gaston lui Tomoe, văzând-o că se apropie. Napoleon-san n-are buletin. — Buletin? — Un certificat eliberat de circumscripție, spuse tânărul. Aveți nevoie de certificat ca să dovediți că sunteți stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deja omorât. Câinii vagabonzi nu sunt supuși aceluiași tratament ca cei cu stăpâni. În mod obișnuit îi ucidem chiar în ziua în care sunt prinși. Trecând de poartă, au văzut un birou mic în dreapta. Câțiva bărbați, îmbrăcați și iei în halate albe, stăteau la birourile lor. Au străbătut o curte. Hingherii care tocmai se întorseseră cu prada lor s-au instalat lângă un robinet, goi până la brâu, să se spele pe mâini și pe picioare. Priveau suspicioși la Tomoe și Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
teafăr, întreg la cap și să-mi spună logaritmi și cum e curba lui Gauss... L-am tranchilizat o vreme, am băgat în el tratament după tratament, injecții și pastile, mai mult pentru că se plângeau asistentele că le-a rupt halatele de pe ele, că stă agățat de gratii și urlă cât de noaptea de lungă, „de ce mi-ați tăiat via din ținutul Efraim, de ce?”. S-a luat de femeia de serviciu, i-a răsturnat găleata, „dezmierdările tale sunt mai bune decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira priveliștea panoramică a cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele mi-au ordonat să desfac dopul celor trei sticle și să torn șampania În pahare. Mâinile Îmi tremurau ca varga și am Înțeles că fetele și-au pus de gând să mă transforme În jucăria lor sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vină la New York. Și era Într-adevăr o femeie excentrică! Prima dată când am cunoscut-o, Keiko nu avea decât douăzeci și unu de ani. Era Îmbrăcată cu o chestie ciudată, acoperită de imprimeuri, pe care scria London Punk, un fel de halat cu care sunt Îmbrăcați pacienții din spitalele de nebuni... Cum Îi spune? Chestia aia cu mâneci lungi cu care Îți leagă efectiv corpul... — Cămașă de forță? — Exact! Te pricepi la cuvintele astea bizare! În orice caz, imprimeurile de pe Îmbrăcămintea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de fapt. Căci în tot acest timp nu m-am sculat de pe scaun să mă întorc. L-am lăsat pe frizer să mă tundă mai departe. Și numai după ce femeia s-a dus undeva în spatele frizeriei, unde își lăsau frizerii halatele, căci i se făcuse rău, l-am întrebat pe cel care mă tundea: "Ce s-a întîmplat?" Ca și cum eu nu fusesem de față sau mă gândisem la altceva, nu fusesem atent. Frizerul mi-a explicat atunci că femeia lucra acolo
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de ani. Era vizibil mai înaltă decât domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe și, deși mai slabă decât Mma Ramotswe, părea mult mai solidă, având bicepși conturați și picioare bine-făcute. Pe cap purta ditamai pălăria roșie, uzată, și avea un halat albastru peste rochie. Purta pantofi confecționați dintr-o piele curios de lucioasă, aproape ca pielea lăcuită din care se fac pantofii de dans. Domnul J.L.B. Matekoni își drese glasul pentru a-și face cunoscută prezența, iar menajera se întoarse încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu pieptul generos, îmbrăcată într-o uniformă verde de cameristă și o pereche de pantofi albi scâlciați, de felul celor purtați de infirmiere. Femeia mai tânără, care părea să aibă vreo douăzeci și cinci de ani, vârsta lui Mma Makutsi, purta un halat roșu și avea un chip pasional, de copil răsfățat. Îmbrăcată altfel și machiată, ar fi făcut furori prin baruri. Probabil chiar așa și era, reflectă Mma Makutsi. Cele două femei se holbară la ea, cea tânără chiar la modul grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
habar nu aveți cum se descântă o umflătură! Vai de pizda voastră, proastelor! La gazdă, valiza era precum o casă pentru păpuși, compartimentată. Lucrurile, așezate în ordine: cele de igienă într-o borsetă cu fermoar; lenjeria curată, bine împăturită; cămășile, halatul, sarafanul, pe umeraș, atârnate de o conductă. Coșul de rufe, o sacoșă de in mereu ascunsă în alt loc și mereu răvășită erau prea mici pentru a înțelege că nu baba răscolea printre chiloții. Despre plăcerea unora de a mirosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
30 de ari în sărătura Murgenilor; de pe acel pământ sterp s-au hrănit toți cinci. Tanti Varvara avea mașină de cusut "Singer", nu se pricepea la croitorie, cosea după tipar: un pantalon 30 de lei, o fustă dreaptă 20, un halat 20, o sacoșă 5 lei; reușea să pună ban peste ban, 7-800 pe lună, să plătească gazda fetei de la Iași, celelalte două erau scoase la capăt ("Mama lui de capăt!"), au venit pe lume la câte patru ani una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era să uite pentru totdeauna de acel sat blestemat. Când era mică, a stat două săptămâni internată într-un spital din Tecuci. A îngrijit de ea o doctoriță rezidentă. Era toată un zâmbet. Când un om zâmbește, radiază dincolo de chip. Halatul alb era ca un acoperământ de înger, trusa medicală părea din argint: Aici ține doamna doctor bijuteriile, stetoscopul, un instrument muzical, cântă inima prin el. Când voi fi mare mă fac doctoriță. Când o să fiu mare vreau să ascult inimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ei de viață, eram fochist pe fregata "Sfânta Maria", acum mănânc salam cu soia și-mi toc nervi cu o curvă. Lăsați gura, că vă bag la clasă, gura măti! În atelier nu era nimeni. Petru a scos din buzunarul halatului felia de parizer, a împachetat-o într-o pagină de caiet și i-a strecurat-o în geantă. 22. Un necaz nu vine niciodată singur. Cuza, Unirii, Lăpușneanu, Sărăriei, Copou, drumul spre casă mereu era mai scurt. Mersul, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pe un perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca niște semne de exclamare membrele, o săgeată roșie intenția lui Dumnezeu: halat alb, bonetă, stetoscop, ochelari fumurii. Vezi? Acestea sunt mai vii decât umbra ta, copile. Iubești un contur gol pe dinăuntru. Privește formele, fotografiile pocnesc de viață. Uite cum se desprind de pe peliculă precum polenul de pe flori și o iau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a violat copii, se masturbează ore în șir când trec puștii la grădiniță pe sub fereastră, ieri a primit mentosane de la o infirmieră, le împărțea câte 4, câte 6, câte 8: "Fetițele tatii cuminți, fetițele tatii frumoase, prințesele tatii..." Blonda cu halatul galben mătură frunzele: "Fluturi în cer, fluturi pe pământ, fluturi în icoană, insectarul meu așteaptă să vină toamna ca o mântuire. Părinte, să bată clopotele până se scutură toți copacii..." De o săptămână cântă prohodul, bate metanii, face cruci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cabinetul acela, plin de mucegai și miros de tutun ieftin, era Ana o femeie bine legată, sănătoasă, îndesată, spornică la toate cele. Ana avea 1.90, 90 de kilograme, blondă, părul prins în coc, sâni mari, ultimii 3 nasturi de la halat desfăcuți, următorii 3 dispuși să se desfacă singuri. Pantalonii albi, strâmți acolo unde trebuie, chiloți albaștri, un fel de contur senin sub care se suprapuneau două emisfere identice. Sandale portocalii, degete alungite, toate zece precum niște biberoane grupate câte cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu ochiul. Biroul era mic: trei scaune, un ficus în două frunze, o oglindă ciobită, o reproducere după Luchian (florile miroseau a diazepam), un registru de consultații cu marginile flendurite, un portdocument, trusa de rechizite, un cuier cu vreo 6 halate jegoase, două din monton gri, celelalte din pânză de in nealbită. Ana stătea la masă aproape de terapeut, respirau cu același plămân, fumul de țigară făcea rotocoale concentrice deasupra biroului; încurcau pixurile, ceașca de cafea, țigara aprinsă, mâinile se confundau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde spiritul. Gosseyn nu spuse nimic. Remarca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Institutul? — Frontul Muncitoresc și Luftwaffe. — A, normal. Cutia cu mărunțiș a primului-ministru. Ochii Mariannei se îngustară: — Știți, puneți cam prea multe întrebări. Ce, sunteți polițai sau ceva de genu’ ăsta? M-am dat jos din pat și mi-am pus halatul. — Ceva de genu’ ăsta, i-am răspuns. — Lucrați aici la un caz? mă întrebă ea cu ochii măriți de uimire. Ceva în care ar putea să fie implicat Kindermann? Am deschis fereastra și m-am aplecat în afară pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre ei nu și-a putut aduce aminte de cineva care a lăsat cufărul din piele albastră. Cel mai înalt dintre ei, un bărbat purtând cel mai lung halat de lucru de culoare kaki și care părea să fie șeful celorlalți, scoase un caiet de sub tejgheaua placată cu metal și mi-l aduse. — Probabil că, înregistrați numele și adresele celor care lasă bagaje la voi, i-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a ridicat radiograma tomografiei către lumina care intra pe fereastră: — Hematomul se întinde între creier și dura mater... Ada, strângându-și mâinile, a ridicat vocea: — Seamănă cu el, nu-i așa? — ... Ar putea fi și intradural. Afară ploua. Ada, în halatul cu mâneci scurte, a traversat, fără să facă zgomot cu saboții ei de plastic verde, porțiunea exterioară care desparte Urgența de Pavilionul de medicină generală. Nu a luat liftul să urce la chirurgie, a urcat pe jos. Simțea nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
protoxidul de azot în mulți dintre pacienții mei. Am văzut-o stăpânindu-și emoțiile chiar și în momentele cele mai dificile și am apreciat-o întotdeauna, pentru că știu cât de greu i-a fost să-și ascundă sentimentele la adăpostul halatului verde. — Mai târziu, am spus. — Nu, e urgent, domnule profesor, vă rog. Tonul vocii îi era alterat de o autoritate ciudată. Cred că nu m-am gândit la nimic, dar mâinile mi-au devenit grele. Asistenta îmi întindea portacul. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]