17,610 matches
-
de îndată cârmaciului să îndrepte vasul spre nord. La amiază zilei următoare, Omul-Memorie se grăbi să strige din toate forțele că zărise pământ. Adevărul este că nu era decât un mic atol, cu diametrul sub un kilometru, dominat de o imensă laguna centrală, dar, până la urmă, era un loc în care puteau să facă reparații, să se aprovizioneze cu tot felul de fructe și să-și îmbogățească pentru câteva zile dietă cu răci, scoici, caracatițe, languste și peștișori de apă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar primele frunze de palmier începuseră deja să zboare prin aer. Cand din Marara nu mai rămase decât scheletul, așa cum ieșise din mâinile lui Tevé Salmón, Miti Matái dădu ordin că acesta să fie umplut cu apă. În câteva minute, imensul catamaran dispăru de la suprafața lagunei, pentru a se odihni pe patul sau de nisip. Deși ar putea părea o manevră absurdă, căpitanul ei știa foarte bine că acela era cel mai sigur loc în care s-ar fi putut afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
respectau că viitoarea regina a insulei Bora Bora. În cele din urmă, căpitanul Mararei se întoarse către Ihona, cea mai mare dintre fetele proaspăt eliberate, si întreba acru: —Despre ce naiba vorbește? —Despre Octar, regele Te-Onó. O matahala cu un penis imens, cu care a sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă și adaugă, cu un gest de scârba: E un monstru burtos și împuțit, dar ei îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și unul diametru și, introducând o crenguța în găurile formate, era ușor de constatat că unele dintre ele erau adânci de opt centimetri. Doar vreo cinci dintre ele ajunseseră până pe partea cealaltă, provocând scurgeri de apă aproape neglijabile, însă numărul imens de găuri din exterior le permitea să-și formeze o idee clară cu privire la gravitatea pericolului prin care trecuseră, cât timp navigaseră în mijlocul oceanului. Totuși, Miti Matái știa foarte bine că aerul, căldura și lipsa de umezeală erau dușmanii de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sărat. Cu o mână scheletică ține volanul, cu cealaltă înclină cutia și-și toarnă în gură snackurile. Sora Justițiară a adus o pungă de haine, cu un săculeț rotund fixat în partea de sus. Aplecându-se peste propriii săi sâni imenși, ținându-i în brațe ca pe un copilaș, doamna Clark o întrebă pe Sora Justițiară dacă a adus o țeastă de om. Și Sora Justițiară deschise săculețul cât să se vadă cele trei găuri ale unei bile de bowling și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îngerești. Domnului Whittier, bătrânelul pleșuv de la capătul coridorului, îi spun întotdeauna: ce drăguțe postere fluorescente cu formații heavy metal v-ați lipit pe perete. Ce skateboard colorat e rezemat lângă ușă. Bătrânul domn Whittier, piticul domn Whittier cu ochii lui imenși de insectă, le întreabă: — Care-i mișcarea, doamnelor? Și îngerițele râd. De bătrânelul ăsta care se joacă de-a tinerelul E așa de dulce, are un suflet încă atât de tânăr. Dulcele, tembelușul domn Whittier, cu datul lui pe net
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
au lovit până le-a obosit mâna, apoi s-au pus din nou la coadă să-i dea și cu cealaltă. Cântecul ăla plângăcios din Titanic aproape l-a băgat în mormânt pe Flint. Cântecul și tipii care purtau ghiuluri imense pe degete. După care am introdus o regulă interzicând inelele. Și verificam și să vedem dacă nu cumva ascundeai în pumn un fișic de monezi sau plumb de undiță, ca să faci prăpăd. Femeile-s cele mai rele. Unele nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bucura și noi, poate, de o liniște binemeritată. Multe lucruri o atrăgeau în casa mătușei Anda. Corpurile de bibliotecă din lemn negru lăcuit, suple și înalte până în tavan, ce îmbrăcau mai toți pereții sufrageriei, apoi dormitorul mobilat cu un pat imens, acoperit de o cuvertură strălucitoare, un dulap ticsit de haine frumoase și o toaletă cu oglindă pe care erau împrăștiate sticluțe minuscule, rujuri sau pudriere, într-un amalgam de culori și lumini ce-i luau ochii. În această încăpere era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zbierând în stropii repezi. Ridicau capetele în sus, deschideau gura și lăsau să li se scurgă în gât picăturile reci ce cădeau din cer. Agitată, cuibărită sub streașină, căuta soluția salvatoare. Când Marc se îndreptă spre ea zâmbind sub umbrela imensă, i se păru că-l vede pe Dumnezeu. Se repezi spre el și se cuibări la brațul lui mulțumindu-i, din tot sufletul, pentru binefacerea pe care i-o făcea. O emoționă până la lacrimi grija lui pentru ea. Recunoscătoare, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
singura? Luana, sunt foarte ocupat. Plecă, lăsând-o singură, pradă unei disperări îngrozitoare. Parcurse drumul spre casă privind luna agățată sus pe cer, urând-o cu toată ființa, așa cum nu urâse nimic până atunci. În cameră pictă doi ochi albaștri imenși, devastatori și-i atârnă deasupra patului. Timp de o săptămână nu mâncă și nu vorbi. Se întorcea de la cursuri, încuia ușa și refuza să iasă, în ciuda insistențelor Cristinei. Într-o dimineață realiză că nu e însărcinată și răsuflă ușurată. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ne îndoim spinările la fiecare deschidere a lor, ne furișăm cu teamă ochii la orice întrevedere cu marele înscăunat. Rictusurile gurii, cuvintele savante, graba și veșnica privire aruncată spre ceas, toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din imensele încăperi precum am intrat: cocoșați. De emoție, de griji, de mirare, de silă. ...De cele mai multe ori, lipite de poponețe rotunde, scaunele devin peceți de mărire și slavă. Acasă, în halate mai mult sau mai puțin ca ale noastre, însemnații sorții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că e fericit. Nu ezita să afirme c-o iubea pe Luana dar, fără să cunoască motivul, simțea că într-o zi îi va face un mare rău. Ștefan veni s-o vadă la o oră târzie, cu un buchet imens de flori. Privi puiul de om cu ochi umezi. Copilul ăsta ar fi putut fi al nostru, Luana. Am fost un prost că nu te-am ascultat. Ea rămase profund impresionată de lumina ochilor lui, de iubirea caldă și nealterată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta? îl întrebă arătând cu degetul pe ziar. Am o vagă idee. Putem merge împreună, dacă vrei. Numai până acolo. După aceea mă descurc singură. Sigur. Clădirea în fața căreia el opri mașina o impresionă peste măsură. Fațadă din sticlă, uși imense, scări de marmură. Ezită. Se îndoia că locul ei era acolo. Nu te teme, făcu Ștefan din spatele ei. Înăuntru sunt oameni ca și tine. Îl lăsă afară și ea păși dincolo de ușă. Tot ce i se înfățișă o făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
creșterii orașului, cu șirurile lui de case simple, funcționale, răsărite parcă peste noapte, Întinzându-se ca un câmp bine cultivat, În rânduri, punctate ici și colo de case mari, acolo unde drumul se lățea brusc, iar pereții de ciment ascundeau imense conace În stil occi dental, cu țigle roșii care imită acoperișurile toscane, abia vizibile pe deasupra zidurilor. Numai că aici totul Îmbătrânește foarte repede, Își spunea Margaret. Jakarta transformă orice Într-o masă noroioasă și face ca lucrurile noi să pară
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
frunzișul din curte foșnea ușor, Însă zgomotele obișnuite din vecinătate Încetaseră, lătratul câi nilor, miorlăitul pisicilor care se Împerechează, scuterele, posturile de radio, strigătele furioase ale tinerilor, răcnetele bebelușilor. Totul a Încetat odată cu primele picături de ploaie. Se făcuse târziu, imensul oraș se potolea ca să petreacă o noapte scurtă. Ei nu-i era somn. Nu Înceta să se gândească la Întrebarea pusă de Adam, cea la care n-avusese răspuns. Fuseseră ei cu adevărat Îndrăgostiți unul de altul? 12 De-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oraș, iar Margaret nici n-avea de ce să fie ținută la curent. Din Își Începuse monologul cu destul de multă reținere, zisese ceva despre deosebirile culturale dintre Perdo și Jakarta, despre cum ar trebui uniți toți indonezienii, pentru că-i o țară imensă. Până să-i fi făcut semn unui becak, se și dezlănțuise. Indignarea lui nu ierta nimic și pe nimeni. Pentru orice avea câte-o conferință gata pregătită: care era cauza murdăriei străzilor (lipsă de respect pentru propria persoană, educație lamentabilă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Numai că, știți, dacă am avea Într adevăr de-a face cu o invazie, ar trebui să le dăm o lecție usturătoare dușmanilor oferindu-le centrala asta. Bill tocmai terminase o Întrevedere când a sosit Margaret. Stătea la umbra unei imense coloane Încovoiate, ca o rangă strâmbă, pe care era un paratrăsnet. — Vino să arunci un ochi Înăuntru, i-a spus Bill luând-o de mână. O să fii mirată. Fiecare etaj al clădirii glorifica un aspect al Indoneziei moderne și independente
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
putea să-l numești pe bună dreptate palat al președintelui. Isteț din partea ta, micuțul meu orfan! Vezi că am avut tot timpul dreptate, tu ai o inimă de revoluționar! S-ar fi zis că aveau să-și continue drumul dincolo de imensul rond, Înspre străduțele prăfoase, cu clădiri mai scunde și mai modeste. Adam a privit Înapoi spre imobilul acela, Încântat de silueta lui zveltă. Desigur, Își dădea și el seama că nu era adevăratul palat prezidențial, dar Îi făcea plăcere să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu ochii la clădirile impozante ori la mașinile sclipitoare ale acestui mare oraș, Încercând să-și Închipuie ce fel de oameni ar putea să fie cei din lumea cealaltă. S-au oprit la umbra unei copertine de beton Înconjurată de imense bene ruginite goale. Duhoarea dulceagă de gunoi stăruia de jur Împrejur. Din a băgat mâna În geantă și a scos un pachet de țigări 555. — Nu știam că tu fumezi, i-a zis Adam. De fapt, nu fumez, a răspuns
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-o o dată. O singură dată. 29 Când Adam s-a trezit, Z nu mai era acolo. De cum a Întins mâna, pe jumătate adormit, spre locul unde fusese, a știut că n-o s-o mai găsească acolo. A rămas În patul imens, și-a frecat pleoapele ca să se trezească și a constatat că e Întins pe diagonală și că atinge cu vârfurile picioarelor locul unde fusese așezat În seara dinainte. Nu se auzea decât ticăitul răbdător al pendulei aurite. Nu prea vedea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a cerut să-l finanțeze. Tata a fost destul de țâfnos pe tema asta, zice că-n ultima vreme plătește pentru prea multe chestii de lux pentru președinte. Cred că președintele devine din ce În ce mai extravagant. S-ar părea că tabloul acela e imens și reprezintă lei și tigri, iar el nu-și prea permite să-l finanțeze, dar ce să facă? Are În continuare nevoie de președinte pentru afacerile lui sau pentru ce-or fi făcând ei Împreună. Eu nu prea pun Întrebări
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dulap mic, o tavă, un pahar pe jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci burdușiți din plastic plini cu fel de fel de obiecte. Facem curățenie, o lămuri Alexe, care, vitregit de biroul său imens, unde altă dată se instala și domina încăperea, argumenta, dădea verdicte...se mișca dezordonat de ici acolo cu câte un obiect în mână neștiind ce să facă, unde să-l așeze. Nu prea-și găsea locul în mijlocul dezordinii generale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fu de ambele părți glacială. Poate citiseră pe figura ei vreun dram din marea dezamăgire ce-o încerca? Cine știe? Poate nu voiseră ca ea să fie martorului mituirii morale a zugravului și acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de tot. Bărbatul ședea cu fața în sus, poziție de om mulțumit. Lipită de el, Carmina îi simțea vena gâtului caldă, pulsând, plăpândă și vulnerabilă. Femeia nu închidea ochii, se temea să nu adoarmă și somnul să-i scurteze această imensă clipă de voluptuoasă tandrețe, nu, nu voia să adoarmă, voia să trăiască cu orice preț, minut cu minut, să prelungească în conștient prezența lui fizică, atât de certă, atât de aproape, știa că, oricum, peste o jumătate de oră, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rolul călugăriței, urmând ca în pat să-și lepede costumul, doar el venise acolo la ea pentru dragoste, trupul ei îi stătea la dispoziție, doar să întindă mâna. De câteva săptămâni o stăpânea ideea că totul era în van, o imensă deșertăciune, trebuia să înceteze să se mai lupte cu morile de vânt, tot mai greu amorul reușea să-i compenseze nemulțumirea, avea impresia că satisfacțiile ei începeau să devină sărace în comparație cu exasperarea produsă de comportarea lui Ovidiu. Și totuși gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]