3,483 matches
-
istoria civilizației. Dar, efortul este necesar și la realizarea imitației. Imitația presupune introducerea În spirit a unei idei streine; ea este o schiță de creație, o creație de leneș sau de neîndemânatec. Ca și invenția, ea presupune tendințe preexistente nesatisfăcute. Imitația cere un efort intelectual pentru părăsirea unor idei preconcepute, rod al invidiei sau sentimentelor rezultate din complexul de inferioritate. De aceea, nici imitația nu este la Îndemâna oricui. Ea presupune o ruptură cu obișnuința. Numai obișnuința și rutina sunt o repetare
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
de creație, o creație de leneș sau de neîndemânatec. Ca și invenția, ea presupune tendințe preexistente nesatisfăcute. Imitația cere un efort intelectual pentru părăsirea unor idei preconcepute, rod al invidiei sau sentimentelor rezultate din complexul de inferioritate. De aceea, nici imitația nu este la Îndemâna oricui. Ea presupune o ruptură cu obișnuința. Numai obișnuința și rutina sunt o repetare uniformă, o „imitație de sine”, care nu cere efort. De aceea, omul realmente inferior este incapabil de a imita. Progresul nu vine, prin
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
efort intelectual pentru părăsirea unor idei preconcepute, rod al invidiei sau sentimentelor rezultate din complexul de inferioritate. De aceea, nici imitația nu este la Îndemâna oricui. Ea presupune o ruptură cu obișnuința. Numai obișnuința și rutina sunt o repetare uniformă, o „imitație de sine”, care nu cere efort. De aceea, omul realmente inferior este incapabil de a imita. Progresul nu vine, prin urmare, așteptându-l omul cu mâinile Încrucișate și nici nu-i poate fi dat din afară de altcineva. Orice tendințe ideale
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
nu are loc comunicarea interumană, limbajul depășește limitele comunicarii propriu-zise, continuând să funcționeze și atunci când omul nu comunică cu nimeni. La rândul ei, comunicarea depășește limitele limbajului verbal, angajând o serie de comportamente specifice ale vieții psihice a omului (imitația, contaminarea, competiția etc.). 2.3. Limba este definită de F. de Saussure (1916) ca un sistem de semne în care “nu este esențială decât unirea dintre sens și imaginea acustică și unde cele două părți ale semnului sunt în egală
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
prinse” cu 4 (patru) sau cu mai puține concepte cheie. Este necesar să se continue munca cu fiecare concept cheie, chiar dacă sportivii nu l-au exersat cu succes. Nu trebuie uitat că, de asemeni, că copii învață mai bine prin imitație. O discuție asupra elanului orizontal, asupra optimizării unghiului de desprindere, asupra transferului de forță și așa mai departe, este ca și cum s-ar vorbi într-o limbă străină, despre cum se realizează o lovitură de atac bună. Majoritatea antrenorilor vorbesc mult
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
analiza titlurilor celor două articole: cel din Le Courrier picard este un simplu rezumat al narațiunii, în timp ce titlul din L'Équipe asociază rezumatul (subtitlul) unui titlu enigmatic ce deturnează cititorul în mod ludic către textul Bibliei, care povestește crearea lumii. Imitație ce nu are nici o intenție satirică, pentru că nu există nici o relație între frazele din Biblie și fraza rezultantă; este vorba numai de a crea o conivență, întărită de utilizarea unui verb ("disjoncta") și a unui substantiv ("tip") aparținînd unui registru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
permite discursului imitant să-și construiască propria identitate. Așa se întîmplă cînd un slogan imită un proverb " Cîinii latră, Lee Cooper trec" (cf. proverbului "Cîinii latră, caravana trece"), "Micile Visseaux fac marile lumini" (cf. "Micile pîrîuri fac marile rîuri"). Aici imitația este purtătoare de sens: pentru slogan, proverbul constituie un fel de ideal, căci orice slogan aspiră să aibă autoritatea proverbului, să fie universal cunoscut și acceptat de totalitatea locuitorilor unei limbi, astfel încît să fie utilizat în orice împrejurare. A
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de sens: pentru slogan, proverbul constituie un fel de ideal, căci orice slogan aspiră să aibă autoritatea proverbului, să fie universal cunoscut și acceptat de totalitatea locuitorilor unei limbi, astfel încît să fie utilizat în orice împrejurare. A vorbi de "imitație" este însă prea vag, căci un discurs poate să imite un altul utilizînd două strategii opuse: captarea și subversiunea. A capta un text înseamnă a-l imita mergînd în același sens cu el. Este cazul sloganului care imită un proverb
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în schimb, subversiune atunci cînd textul care imită vizează să-l discrediteze pe cel imitat, caz în care asistăm la o strategie de parodie. Genuri discursive și texte atestate Fie că este vorba de a capta sau de a submina, imitația poate să se raporteze la două planuri distincte: cel al genului discursiv și cel al textului atestat. Vom vorbi de captare a unui gen proverbial în cazul unui slogan ca "A se depăși este esențial" (RTL), deoarece el are proprietățile
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
enunțiator) 177-179 generică (competență) 45, 48, 49, 52 generică (referință) 232 generică (scenă) 102, 105, 109, 110, 120, 261 ghilimele 170, 176, 188, 191, 195, 216 H hibridă (formă) 184 hipotaxă 91 I iconic (semn) 67, 97 identificatorie (interpretare) 227 imitație 211 imperfect 138, 145 implicatură 33 implicit 33 imprimat 95, 96 independent de mediu (enunț) 90, 92 indicarea referentului (mod de) 219 indirect (discurs) 181 indirect liber (discurs) 185 inferență 33 infidelă (anaforă) 244, 248, 251 infinitiv 21 informativitate (lege
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
perioada adolescenței tinerii simt cel mai acut nevoia apartenenței la un grup. Adolescenții pun mare preț pe legăturile de prietenie pe care le stabilesc. Pe un fond de nesiguranță, în care tânărul oscilează între obediență și revoltă, între independență și imitație, anticonformism și lipsă de originalitate, va adopta regulile grupului pentru că aceasta este soluția pentru a fi recunoscut, acceptat și stimat de către cei pe care îi admiră și care-i sunt prieteni. Prin contactul cu grupul, tânărul adoptă limbajul, capacitățile și
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Creator, ci un accident apărut în limitele creaturii din propria ei libertate de voință. Operă a lui Dumnezeu, omul îi poartă chipul în libertatea spiritului, dar mișcarea acestei libertăți, pentru a se menține în armonia cosmică, e condițională moral de imitația sau de asemănarea cu libertatea divină de mișcare, în sensul în care timpul e condiționat de veșnicie, iar spațiul de infinit. Accidentul păcatului e o desfigurare a frumuseții și armoniei cosmice și totdeodată, o mâhnire pricinuită Creatorului. Omul a fost
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de a le tălmăci și călăuzi. Valoarea unui îndrumător nu mai stă în capacitatea de a reliefa clementul propriu al operei judecate, ci în zelul de a găsi și mai ales de a născoci influențe streine, înfățișând-o ca o imitație a modelelor de peste hotare și raportând totul la măsuri de cultură și de artă ce n-au nimic a face cu sufletul românesc. Osândit prin natura lui la sterilitate, mimetismul e o soluție de continuitate în dezvoltarea normală a culturii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
necesitate de orientare să facem această deosebire, dictată de natura lucrurilor și de faza evolutivă prin care trecem. Civilizația e internațională și o putem adapta la nevoile vieții noastre materiale ca de la primitiv la organizat și de la rudimentar la perfecționat. Imitația corectată de fizionomia țării e legea ei elementară. Cultura însă implică neapărat modul original al personalității noastre etnice. Legea ei nu poate fi imitația, ci autohtonia. „Cultură numim întreaga sumă a acelor dezvoltări ale spiritului, care se nasc spontan și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adapta la nevoile vieții noastre materiale ca de la primitiv la organizat și de la rudimentar la perfecționat. Imitația corectată de fizionomia țării e legea ei elementară. Cultura însă implică neapărat modul original al personalității noastre etnice. Legea ei nu poate fi imitația, ci autohtonia. „Cultură numim întreaga sumă a acelor dezvoltări ale spiritului, care se nasc spontan și nu au nici o pretenție la o valorificare universală sau constrângătoare”(Jacob Burckhardt: Weltgeschichtliche Betrachtungen, p. 57) zice Jacob Burckhardt, care nu e numai celebrul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nefamiliar, care e tocmai elementul de care vorbim. Presupunând un proces de asimilare culturală hrănit numai din substanță împrumutată, în mijlocul unui neam care ar dispune de un desăvârșit aparat de difuzare, neamul acela s-ar putea numi cultivat, cultivat prin imitație dar un neam de cultură nu s-ar putea numi în nici un caz. Singur procesul de difuzare și de asimilare nu oferă titlul de proprietate unei culturi. Ca să vorbim în mod cât mai vag, cultura e un raport simbolic cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la care Biserica supune pe artiștii, singuratici, chemați să slujească scopurile ei transcendente. Se întâmplă însă ca stilul consfințit de Biserică și însușit ca o proprietate a ei să se osifice și să dea naștere mai departe la confecțiuni de imitație formală a tradiției, fără viață și fără strălucire. Fenomenul acesta se ivește în epocile când spiritul veacului se înstrăinează de spiritul Bisericii. În acest caz, artiștii, aplecându-se fără convingere la slujirea artei bisericești, dau naștere la producții stereotipice, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a lui Dumnezeu, fiu natural al maimuței, pentru a justifica toate formele ateismului și ale decadenței spirituale. Din câmpul filosofiei, negația cea mai caracteristică o reprezintă pseudoreligia inventată de Auguste Comte în numele pozitivismului. Cultul Pământului și al Umanității, organizat după imitația ritualului bisericesc, e o încercare de pervertire a spiritului omenesc, abătându-l din elanul său către Dumnezeu și invocându-i evlavia către acest amalgam de fetișism și de marasm, născut din creierul bolnav al celebrului filosof. Negație neizbutită, el a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfera Bisericii chiar, încât pentru o vreme el a eclipsat însuși sensul superior al artelor ortodoxe. Considerați, bunăoară, pictura bisericilor noastre în veacul al XlX-lea; ea înseamnă o devastare și o sugrumare a artei bizantine sub spoiala mondenă de imitație apuseană, care e în total dezacord cu sensibilitatea și timbrul evlaviei noastre răsăritene. Cum se explică această eclipsă a tradiției noastre artistice? Foarte simplu: prin eclipsa conștiinței ortodoxe a conducerii bisericești din acel timp. Teologia absentând de la obligația de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale artei; faptul trăit în contemplație este de aceeași valoare estetică. Principiul tradițional al acestui punct de vedere este că natura ar fi marele magistru al artei. De la filosofii antici și până la cei moderni arta a fost socotită ca o imitație a naturii. Frumusețea naturii primează; arta învață de la ea pentru a o continua și a o desăvârși. Punctul acesta de vedere îl formulează cu deosebită claritate Schopenhauer pentru care izvoarele plăcerii estetice le îmbie natura și arta. Lucrurile din natură
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
deci n-o interesează. Unitatea frumosului natural și a frumosului artistic pe temeiul ideii transcendente, pe care ar revela-o, cade de la sine acoperită de dispreț. Al doilea, aserțiunea repetată din veac în veac că arta nu e decât o imitație a naturii și deci trăiește în dependență de ea e socotită ca inexactă. Arta chiar dacă împrumută elemente din natură le prelucrează după legile ei proprii; ea e independentă de natură, dar depinde de artistul creator. (Cu această obiecție și noi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
elemente din natură le prelucrează după legile ei proprii; ea e independentă de natură, dar depinde de artistul creator. (Cu această obiecție și noi suntem de acord fiindcă, precum vom vedea în capitolul următor, nu credem că arta e o imitație a naturii). Al treilea, și acum ne găsim în ordinea psihologică nu există unitate de frumos între natură și artă, fiindcă emoția estetică procurată de natură diferă de cea procurată de artă. Estetica modernă ține să fie foarte puristă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pseudoestetică pentru că o privim oarecum prin prisma naturii! Ceea ce ar fi tot așa de fals ca și teoria în chestiune. Afară de acestea, punctul de vedere „pseudo-estetic” constituie o contradicție cu cealaltă susținere a esteticii moderne că arta nu e o imitație a naturii. Căci dacă susțin că arta nu e o imitație și totuși proiectez identități din artă în natură, înseamnă că fără să vreau admit că arta e o imitație. Asemenea contradicții se găsesc cu grămada în mozaicul de păreri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tot așa de fals ca și teoria în chestiune. Afară de acestea, punctul de vedere „pseudo-estetic” constituie o contradicție cu cealaltă susținere a esteticii moderne că arta nu e o imitație a naturii. Căci dacă susțin că arta nu e o imitație și totuși proiectez identități din artă în natură, înseamnă că fără să vreau admit că arta e o imitație. Asemenea contradicții se găsesc cu grămada în mozaicul de păreri al științei estetice. Să trecem acum la obiecțiunea că sentimentul naturii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cealaltă susținere a esteticii moderne că arta nu e o imitație a naturii. Căci dacă susțin că arta nu e o imitație și totuși proiectez identități din artă în natură, înseamnă că fără să vreau admit că arta e o imitație. Asemenea contradicții se găsesc cu grămada în mozaicul de păreri al științei estetice. Să trecem acum la obiecțiunea că sentimentul naturii poate fi științific, higienic, religios, poate fi născut din instincte sociale sexuale, din înclinări practice, dar numai sentiment estetic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]