2,599 matches
-
lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
reținut în Statele Unite sub acuzarea că este . Curtea a stabilit că, deși Congresul autorizase reținerea lui Hamdi, garanțiile privind un proces drept stipulate în Amendamentul al V-lea acordă unui cetățean reținut în Statele Unite sub acuzația de a fi combatant inamic [Hamdi] dreptul de a contesta reținerea în fața unui decident neutru. Scalia a scris că nu poate fi interpretată ca o suspendare a dreptului la "habeas corpus" și că Curtea, pusă în fața unor legi prin care Congresul nu dădea președintelui puterea
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
aeroporturile RAF a permis echipajelor să execute un mare număr de misiuni într-o succesiune rapidă. Ca urmarec a atacurilor britanice, Adolf Hitler a cerut "Oberkommando der Marine" (Înaltul Comandament Naval) să mute navele în afara razei de acține a bombardierelor inamice. În decembrie 1941, "Oberkommando der Luftwaffe" (Înaltul Comandament al Forțelor Aeriene) a primit ordinul să conceapă un plan pentru asigurarea superiorității aeriene în timpul operațiunii de transfer al celor trei vase germane din Franța în porturile Mării Nordului prin Canalul Mânecii. Generalul Adolf
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
radio-admosferice care scăzut performațele radarelor britanice de coastă. În plus, bombardiere Dornier Do 217 din cadrul Grupului aerian de bombardament 2 ("Kampfgeschwader 2") a primit misiunea organizării unor misiuni de diversiune electronică în zona de vest a Canalului Mânecii pentru păcălirea avioanelor inamice. Corpul aerian IX ("Fliegerkorps IX") comandat de Joachim Coeler s-a pregătit pentru atacarea bazelor aeriene RAF din sud-vestul Angliei și a vaselor britance care ar fi încercat să intercepteze convoiul german. Grupul aerian de recunoaștere strategică nr. 123 ("Fernaufklärungsgruppe
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
Nachtjagdgeschwader 1") a fost de asemenea repartizat pentru asigurarea superiorității aeriene a convoiului. Acest grup era dotat cu avioane Messerschmitt Bf 110. Grupul de bombardament 2 ("Kampfgeschwader 2") avea un rol sprijin aerian, fiind destinat raidurilor de bombardament a aeroporturilor inamice din sudul Angliei și de atragere a aviației de vânătoare RAF în lupte departe de Canalul Mânecii. În total, germanii au mobilizat o forță aeriană combinată de 252 de avioane de vânătoare, 30 de avioane grele de vânătoare și 32 de
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
1 și JG 2 erau dotate cu 109, în vreme ce JG 26 dețineau „monopolul” avioanelor Fw 190. Britanicii aveau o încredere redusă în eficacitatea bombardierelor lor. Cum echipajele nu fuseseră pregătite pentru lovirea țintelor navale, capacitatea bombardierelor de distrugere a vaselor inamice era foarte redusă. Britanicii își puneau speranța în eficiența avioanelor lansatoare de torpile aflate în doatea pazei de coastă (Coastal Command) și a forțelor aeriene ale marinei (Fleet Air Arm) - în principal avioane de tip Beaufort și Swordfish. Pentru atacurile
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
redusă. Britanicii își puneau speranța în eficiența avioanelor lansatoare de torpile aflate în doatea pazei de coastă (Coastal Command) și a forțelor aeriene ale marinei (Fleet Air Arm) - în principal avioane de tip Beaufort și Swordfish. Pentru atacurile împotriva vaselor inamice au fost repartizate biplanele Beaufort din escadrilele 42, 86 și 217, ceea ce s-a dovedit un număr insuficient de mare avioane. Cele trei escadrile de torpiloare au fost disponibile doar pe 12 februarie 1942. 57 de avioane Bristol Beaufort au
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
grupul de avioane de vânătoare Bf 109, care asigura protecția aeriană a convoiului naval naval. Cei doi au părăsit rapid zona, au păstrat tăcerea radio până la aterizare și au comunicat desoperirea lor doar la aterizare. Ei au identificat poziția navelor inamice la 10:42 și au aterizat la 11:09. Au mai trebuit să treacă încă 16 minute până când a fost alarmat Comandamentul bombardierelor. Ramsay nu a fost informat de descoperirea convoiului german până la 11:30. La ora 12:16, au
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
să afle ce anume se petrece în sistemul de canalizare de sub orașul New York, întrucât un număr tot mai mare de creaturi suspecte își fac apariția în acest loc. Fiecare planșă de joc are ca scop eliminarea tuturor acestor oponenți sau inamici. Tot aici trebuie precizat și faptul că mecanica jocului permitea doar deplasări liniare și sărituri în cazul celor două personaje. O planșă de joc tipică pentru Mario Bros. este reprezentată dintr-un număr de platforme suspendate pe care se deplasează
Mario Bros. () [Corola-website/Science/335722_a_337051]
-
mai 2009, iar în Japonia pe 17 septembrie 2009. A fost lansat și pentru Mac OS X în 2013. Jucătorii își asumă rolul lui Violette Summer, o spioană britanică, în timpul celui de-al doilea război mondial, care operează în spatele liniilor inamice, în încercarea de a zădărnici planurile naziștilor. Povestea jocului a fost inspirată dintr-un caz real, cel al sabotoarei Violette Szabo. La începutul jocului, Violette este observată de deasupra, ea fiind într-un pat de spital. Se văd seringi cu
Velvet Assassin () [Corola-website/Science/335712_a_337041]
-
cu doi oameni care se ceartă dacă să o mențină sau nu în viață pe Violette, să o predea SS-ului sau să o omoare pentru a scăpa de tortura în cazul capturării de naziști. Aflând de locația ei, trupele inamice intră în spital, dar Violette reușește să scape. Ajungând în sat, Violette vede cum civili sunt puși laolaltă și trimiși într-o biserică de Brigada Dirlewanger, o unitate SS brutală, formată din condamnați. Închizându-i pe civili înăuntru, soldații dau
Velvet Assassin () [Corola-website/Science/335712_a_337041]
-
lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
perioada lor de expansiune. La început, această flotă era alcătuită îndeosebi din nave străine capturate sau cumpărate, iar echipajele erau recrutate dintre cetățenii claselor inferioare sau chiar dintre sclavi. Tactica de luptă era asemănătoare cu cea a bătăliilor terestre: corăbiile inamice erau prinse și imobilizate cu ajutorul unor bare lungi, prevăzute cu un cârlig la capăt, după care legionarii treceau la bordul acestora, atacând corp la corp, ca pe uscat. Mai târziu, datorită îndeosebi calităților lor organizatorice, concretizate prin reguli precise pentru
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
piele și uneori cu plăci metalice, amplasat între primul și al doilea catarg, echipat cu baliste sau catapulte și cu "syfonofo-rami" (aruncătoare ale focului grecesc). La provă, unele dromoane aveau un pinten de metal cu care puteau să străpungă navele inamice. Navele cu pânze (caravela, caraca, galionul etc.) apărute spre sfârșitul Evului Mediu, a căror dezvoltare a făcut posibilă perioada marilor descoperiri geografice din secolele XV-XVI, se pretau la instalarea gurilor de foc (tunuri) la bordul lor, datorită deplasamentului superior celui
Navă militară () [Corola-website/Science/335764_a_337093]
-
ajuta pe francezi deloc, și a devenit un exemplu tipic de utilizare a unei metode de război specifică Primului Război Mondial, și anume . Mase mari de oameni erau trimiși constant în luptă din nou și din nou în același loc pe frontul inamic. În cele din urmă, atacul asupra pozițiilor germane a fost oprit deoarece, așa cum consemna generalul Evert în ordinul său din 30 martie, el nu condusese la „rezultate decisive” și „încălzirea vremii și ploile abundente” transformaseră zona într-o mlaștină.
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
februarie 1395. Locul a fost prielnic pentru o ambuscadă deoarece era îngust și forțele lui Sigismund nu și-a putut desfășura dispozitivul, supus tirului arcașilor moldoveni. Deoarece au atacat prin surprindere, trupele lui Ștefan I au reușind să fracționeze trupele inamice, astfel încât regele ungar a rămas fără sprijinul grosului armatei sale. Sigismund a fost astfel - se pare obligat să se retragă rapid spre Transilvania, după cum se subânțelege din faptul că doar câteva zile mai târziu - respectiv în 14 februarie , a mai
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
deveni vasul amiral al unui nou grup naval, "Grupul 95 Crucișătoare". "Guam", împreună cu "Alaska", patru crucișătoare ușoare și nouă distrugătoare, a condus grupul dislocat în Marea Chinei de Est și Marea Galbenă cu misiunea de a ataca navele de transport inamice; totuși, au întâlnit decât jonci chinezești. Până la sfârșitul războiului, cele două nave și-au căpătat renumele de excelente nave de escortă pentru portavioane. Pe timpul războiului, ambele nave au făcut parte din Divizia 16 Crucișătoare 16 comandată de Contraamiralul Francis S.
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
din Golful Helgoland dusă în timpul zilei a schimbat această poziție și i-au obligat pe planificatorii britanici să reevalueze posibilitățile RAF. Eșecul raidul i-a făcut de cei din "Luftwaffe" să creadă bazele de pe teritoriul german sunt invulnerabile în fața atacurilor inamice. Această încredere a crescut odată cu succesele "Wehrmachtului" din 1939-1941, care au făcut ca forțele aeriene inamice să fie prea departe pentru ca să mai poată executa bombardamente eficiente asupra țintele din Germania. Neglijarea avioanelor de vânătoare pentru luptele de zi a avut
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
britanici să reevalueze posibilitățile RAF. Eșecul raidul i-a făcut de cei din "Luftwaffe" să creadă bazele de pe teritoriul german sunt invulnerabile în fața atacurilor inamice. Această încredere a crescut odată cu succesele "Wehrmachtului" din 1939-1941, care au făcut ca forțele aeriene inamice să fie prea departe pentru ca să mai poată executa bombardamente eficiente asupra țintele din Germania. Neglijarea avioanelor de vânătoare pentru luptele de zi a avut consecințe strategice însemnate în anii care aveau să vină. În momentul în care "Oberkommando der Luftwaffe
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Bomber Command credea cu tărie că bombardierele pot câștiga orice război fără să aibă nevoie de sprijinul marinei sau a forțelor terestre. Formațiile strânse ale bombardierelor dotate cu armament de bord defensiv erau considerate capabile să distrugă avioanele de vânătoare inamice chiar și în condițiile în care ar fi zburat fără escortă. De fapt, RAF nu avea în dotare bombardiere cvadrimotoare, cu blindaj puternic, care să fie capabile să transporte încărcători mari de bombe la mare distanță, până în inima Germaniei. Singurele
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
decolare că nu fusese încărcat compartimentul bombelor. În timpul zborului spre ținte, comandantul escadrilei Paul Harris a odonat servanților mitralierelor să testeze armele. Niciunul dintre servanți nu s-a dovedit capabil să folosească armamentul, grupul de bombardiere îndreptându-se spre teritoriul inamic practic fără posibilitatea să se apere. În ciuda acestui fapt, Paul Harris a continuat zborul spre ținte. Escadrila nr. 9 a reușit să atace în acea zi câteva dintre țintele navale din Brunsbüttel. Bombardamentele au provocat pagube limitate vaselor germane, britanicii
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
prea mult timp dintre momentul în care avioanele de recunoaștere identificarseră țintele navale germane și cel în care bombardierele au sosit în zona respectivă, s-a modificat abordarea atacului, bombardierele fiind trimise în recunoaștere să identifice și să atace vasele inamice. Ordinele piloților britanici le interzicea atacul împotriva vaselor ancorate în port, în care caz ar fi fost posibilă provocarea de victime în rândul populației civile sau distrugeri ale unor instalații nemilitare, dar îi oprea să atace chiar și navele militare
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
viitorul as al aviației militare germane, Günther Specht. Dragorul de mine "M1407" a fost scufundat de bombe care nu au explodat, dar care au străpuns corpul vasului. Un raport german al timpului sublinia că atacul a fost dat de avioanele inamice care se deplasau cu soarele în spate. Același raport afirma că atacul nu a produs daune în regiunile civile din apropiere. O misiune de recunoaștere a douăsprezece bombardiere Wellington de pe 14 decembrie a dus la pierderea a cinci aparate de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
capacitate defensivă a bombardierelor. Toate aceste concluzii sunt contrazise de dovezile de care dispunem în acest moment. "Luftwaffe" a pierdut un avion de vânătoare pentru cinci bombardiere doborâte, în vreme ce nicio baterie antiaeriană nu a pretins să fi doborât un aparat inamic. Mai multe bombardiere care au fost avariate și au reușit să se reîntoarcă la bază prezentau urme ale gloanțelor de mitralieră, dar nu și ale proiectilelor de artilerie, ceea ce face ca niciuna dintre concluziile responsabililor RAF să fie realistă. Organizarea
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
pentru ca să nu provoace victime în rândul populației civile. Kellett avea ordine să atace de la altidutinea minimă (10.000 ft, 3.050 m). Doctrina operațională RAF sublina că cel mai mare pericol este reprezentat de focul artileriei antiaeriene, nu de avioanele inamice de vânătoare. Slaba coordonare a "Luftwaffe" a făcut ca apărarea aeriană germană să aibă nevoie de o perioadă lungă de timp pentru prelucrarea informațiilor culese de stațiile radar. Maiorul Harry von Bülow-Bothkamp—ccomandantul II./JG 77—avea să declare că
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]