2,571 matches
-
celelalte locusuri asociate bolii. Vitamina D (1,25 Dihidroxi D3 = calcitriol) are pe lângă rolul său central în homeostazia fosfo-calcică și numeroase efecte imunomodulatorii. Acestea includ inhibarea activării limfocitare, a activării monocitelor, a expresiei de receptori pentru imunoglobuline pe suprafața monocitelor, inhibarea producției de imunoglobuline și de citokine precum și a expresiei de molecule CD4 și MHC de clasa a II-a pe celulele purtătoare ale acestor antigene [88]. În plus există dovezi ale implicării vitaminei D în patogenia diabetului insulino-dependent atât la
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
II-a pe celulele purtătoare ale acestor antigene [88]. În plus există dovezi ale implicării vitaminei D în patogenia diabetului insulino-dependent atât la oameni cât și la șoarecii NOD. Astfel, administrarea de 1,25(OH)2D3 la șoarecii NOD determină inhibarea activării limfocitare și restaurarea raportului normal de celule CD4/CD8 cu prevenirea evoluției animalelor spre diabet [55]. De asemenea este interesant de remarcat că un studiu epidemiologic efectuat recent în mai multe țări Europene [23] a arătat că suplimentarea rației
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
șanțurile helixului de actină. Împreună cu complexul troponinic reglează interacțiunea actină-miozină. Troponina prezintă trei subunități: C, care leagă ionii de calciu; I, care inhibă activitatea actinei și T, care se leagă de tropomiozină. Activarea prin ioni de calciu duce la încetarea inhibării contracției de către complexul troponină-tropomiozină. Repartiția actinei și miozinei în sarcomer determină apariția unor regiuni diferite ca structură. Miofilamentele de miozină sunt dispuse la nivelul discului A, în mijlocul sarcomerului. În banda H sunt prezente numai filamente groase; în părțile laterale ale
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
în condiții de efort a efectului insulinic supresor asupra acizilor grași liberi și lipolizei, anumite modificări postreceptoriale. Concentrațiile crescute ale acizilor grași liberi scad preluarea de glucoză mediată de insulină la nivel muscular (26, 30). Mecanismele nu sunt bine cunoscute (inhibarea transportului glucozei sau a fosforilării acesteia?). Excesul de catecolamine circulante scade de asemenea preluarea glucozei de către mușchiul în activitate în principal prin două mecanisme: inhibarea activității hexokinazei prin creșterea cantității de G-6-P intramuscular secundară activării glicogenolizei și stimularea lipolizei (23
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
de glucoză mediată de insulină la nivel muscular (26, 30). Mecanismele nu sunt bine cunoscute (inhibarea transportului glucozei sau a fosforilării acesteia?). Excesul de catecolamine circulante scade de asemenea preluarea glucozei de către mușchiul în activitate în principal prin două mecanisme: inhibarea activității hexokinazei prin creșterea cantității de G-6-P intramuscular secundară activării glicogenolizei și stimularea lipolizei (23, 26). După încetarea efortului toată glucoza preluată de mușchi este direcționată spre refacerea depozitelor musculare de glicogen (9, 25). Acest deziderat se realizează secvențial. Într-
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
Capitolul III A. TESTE FOLOSITE ÎN LABORATOR Articolul 25 Testele de laborator se efectuează în conformitate cu Ordinul președintelui ANSVSA nr. 54/2007 . Articolul 26 Examenele serologice care vor fi efectuate de laboratoarele acreditate și de IDSA din România, sunt testele de inhibare a hemaglutinării pentru H5 și H7; principiul acestei metode se bazează pe capacitatea virusului gripei aviare de a prezenta activitatea de hemaglutinare, prin compararea cu celulele roșii din sânge; inhibarea hemaglutinării care folosește un anumit subtip de hemaglutinină, indică prezența
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211336_a_212665]
-
laboratoarele acreditate și de IDSA din România, sunt testele de inhibare a hemaglutinării pentru H5 și H7; principiul acestei metode se bazează pe capacitatea virusului gripei aviare de a prezenta activitatea de hemaglutinare, prin compararea cu celulele roșii din sânge; inhibarea hemaglutinării care folosește un anumit subtip de hemaglutinină, indică prezența anticorpilor specifici pentru tipul A al gripei aviare. Articolul 27 Toate constatările serologice positive sunt confirmate de Laboratorul Național de Referință pentru gripa aviară și boala de Newcastle din cadrul IDSA
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211336_a_212665]
-
un anumit subtip de hemaglutinină, indică prezența anticorpilor specifici pentru tipul A al gripei aviare. Articolul 27 Toate constatările serologice positive sunt confirmate de Laboratorul Național de Referință pentru gripa aviară și boala de Newcastle din cadrul IDSA, prin testul de inhibare a hemaglutinării, prin folosirea unor tulpini furnizate de Laboratorul Comunitar de Referință pentru gripa aviară și boala de Newcastle, astfel: H5 a) testul inițial, care folosește struți/Danemarca/72420/96 (H5N2); b) testarea tuturor cazurilor pozitive la rațe /Danemarca/64650
EUR-Lex () [Corola-website/Law/211336_a_212665]
-
cutanate, pentru a preveni transmiterea acesteia [9,13]. C Standard Dezinfectantul este un produs chimic care are proprietatea de a elimina microorganismele din mediu (de pe suprafața obiectelor și a tegumentelor) fie prin inactivarea sau distrugerea lor (efect biocid) fie prin inhibarea creșterii lor [7,9,15,19]. C Standard Agentul antiseptic este o substanță antimicrobiană care reduce flora microbiană prin inactivarea microorganismelor sau prin inhibarea creșterii lor în țesuturile vii (notă: termenul este folosit în special pentru produse aplicate local, pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235893_a_237222]
-
de pe suprafața obiectelor și a tegumentelor) fie prin inactivarea sau distrugerea lor (efect biocid) fie prin inhibarea creșterii lor [7,9,15,19]. C Standard Agentul antiseptic este o substanță antimicrobiană care reduce flora microbiană prin inactivarea microorganismelor sau prin inhibarea creșterii lor în țesuturile vii (notă: termenul este folosit în special pentru produse aplicate local, pe țesuturile vii - tegumente, mucoase) [7,9,15,19]. C Standard Antisepticul este un produs care previne sau împiedică multiplicarea și activitatea microorganismelor [7-10,15
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235893_a_237222]
-
nou-născutul prematur formule speciale care conțin 2-10 mg α-tocoferol/100 kcal (2,2-11 mg α-tocoferol/kgc/zi) [18]. C Argumentare Vitamina E reprezintă un grup de substanțe naturale și sintetice IV cu activitate biologică de α-tocoferol, componente tisulare esențiale pentru inhibarea peroxidării de la nivelul membranelor biologice [17,69]. Argumentare Necesarul de vitamina E crește odată cu creșterea conținutului de LC-PUFA astfel încât este esențială menținerea unui echilibru între aportul zilnic vitamina E și cel de LC-PUFA [17,18,68,69]: 0,5 mg
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235896_a_237225]
-
al., 1994). Comportamentele violente pot fi analizate prin intermediul teoriilor explicative ale comportamentului agresiv. Cum se manifestă agresivitatea? Agresivitatea se produce în contexte diferite și se manifestă sub diferite forme. Unii cercetători au încercat să identifice condițiile de declanșare sau de inhibare a comportamentului agresiv în raport cu diversele sale forme de exprimare. Moyer (1968 citat de către Pahlavan, 1987), plecând de la unele observații făcute pe animale, distinge următoarele tipuri de comportamente agresive în funcție de natura factorului declanșator: agresivitate ofensivă, agresivitate defensivă, agresivitate maternă, agresivitatea masculilor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Celelalte cercetări au studiat rolul neuro-transmițătorilor asupra comportamentului agresiv în calitatea lor de elemente responsabile pentru transmiterea informațiilor de la cortex către diferitele structuri ale sistemului limbic. De exemplu, în cazul în care se remarcă o insuficiență a neuro-transmițătorilor asociați cu inhibarea agresivității, informațiile nu ajung la cortex, iar probabilitatea manifestării agresivității crește, individul devenind mai vulnerabil la stimuli "ostili" și reacționând mai violent. Prin urmare, cortexul prefrontal joacă un rol important în declanșarea și controlul agresivității. * Sistemul nervos și mediul înconjurător
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
clar că indivizii nu agresează decât dacă sunt supuși unor frustrări. Dollard și colegii săi cred în existența factorilor inhibitori ai agresivității. Agresivitatea ar putea fi mai întâi de toate inhibată de ideea de pedeapsă pe care o presupune. Efectul inhibării nu se referă decât la manifestarea agresivității și nicidecum la provocarea acesteia. Dacă individul nu are cum să atace agentul frustrării, el va căuta o altă țintă care prezintă mai puține riscuri (fenomen denumit deplasare). Dollard și colegii săi vorbesc
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
victimei pentru înlocuirea agentului de frustrare: (a) intensitatea instigării la agresivitate, (b) forța inhibiției exercitate asupra comportamentului și (c) asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă. Miller consideră că asemănarea victimei cu agentul de frustrare reduce mult mai rapid inhibarea agresivității, dar nu influențează intensitatea instigării la agresivitate. Astfel, deplasarea agresivității se produce în direcția victimei în cazul în care forța de inhibare rămâne neglijabilă, dar asemănarea destul de puternică. Dacă un elev este, de exemplu, jignit de către învățătoarea sa, există
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
frustrare și potențiala victimă. Miller consideră că asemănarea victimei cu agentul de frustrare reduce mult mai rapid inhibarea agresivității, dar nu influențează intensitatea instigării la agresivitate. Astfel, deplasarea agresivității se produce în direcția victimei în cazul în care forța de inhibare rămâne neglijabilă, dar asemănarea destul de puternică. Dacă un elev este, de exemplu, jignit de către învățătoarea sa, există foarte mari șanse ca acesta să o agreseze pe surioara lui mai mică decât să agreseze o altă învățătoare. Mai multe puncte enunțate
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
să o agreseze pe surioara lui mai mică decât să agreseze o altă învățătoare. Mai multe puncte enunțate de Miller i-au intrigat pe cercetători, mai ales din cauza unor ambiguități. Zillmann (1979), de exemplu, atrage atenția asupra ipotezei conform căreia inhibarea agresivității ar fi mult mai slabă decât provocarea acesteia. Zillman consideră că argumentele lui Miller se bazează pe studiile experimentale asupra animalelor, referindu-se la un studiu în care animalul în căutare de hrană primește la capătul unei alei șocuri
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
animalul aleargă pentru a se îndepărta de locul șocului, cu atât mai mult tendința lui de a se apropia crește, de aceea la un moment dat se oprește. Rezultatele experimentale au fost interpretate de Muller ca dovadă a faptului că inhibarea agresivității descrește mult mai repede decât provocarea agresivității, pe măsură ce asemănarea dintre agentul de frustrare și potențiala victimă crește. O altă ambiguitate semnalată de Zillmann se referă la semnificația noțiunii de asemănare între stimuli în cazul deplasării. Nu se precizează aspectele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
experimentală în studiul comportamentului agresiv. Dorind să obțină date cât mai sigure, cercetătorii au folosit metode în care factorii presupuși a influența comportamentul agresiv să varieze în mod direct și sistematic. Una sau mai multe variabile implicate în declanșarea sau inhibarea manifestării agresivității sunt astfel manipulate (cauze: variabile dependente), iar efectele lor sunt evaluate la nivelul comportamentului (efecte: variabile independente). Chiar dacă acest tip de abordare permite identificarea relației cauzale, studiul experimental al comportamentului agresiv ridică anumite probleme precum imposibilitatea garantării absenței
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fi controlat. Cunoștințele actuale despre procesele de învățare și amorsare a comportamentelor agresive permit conceperea unor metode de intervenție altele decât pedeapsa și catharsisul, metode care să se adapteze funcționării psihologice a individului și să răspundă la exigențele contextelor sociale. Inhibarea manifestărilor agresive reprezintă un cod moral general acceptat. Inducerea ideii de a nu face rău celuilalt este elementul central al acestui cod. A învăța să nu agresezi face parte dintr-un registru mult mai larg ce se referă la evoluția
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care sunt consecințele ? Agresivitatea sau violența scad în aceste condiții? În realitatea cotidiană, proverbele, simțul comun, regulile își pierd semnificația în funcție de contextul aplicării lor. Prin definiție, pedeapsa este o tehnică folosită pentru a modifica un comportament. Pedepsirea unui copil vizează inhibarea comportamentului pentru care este pedepsit. Pedeapsa este un eveniment foarte complex, mai ales dacă sancționează un act de agresiune. Rezultatele studiilor empirice arată că pedeapsa nu poate fi eficientă decât dacă este justificată și administrată în mod regulat, într-un
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
dăunătorilor, pesticidele se împart în: zoocide folosite pentru combaterea dăunătorilor animali: insecticide, rodenticide (pentru combaterea rozătoareloră, acaricide, moluscicide, helminticide. fungicide și fungistatice - pentru combaterea ciupercilor parazite ierbicide - pentru combaterea buruienilor (“plivire chimică") regulator de creștere - substanțe folosite pentru stimularea și inhibarea funcțiilor vitale ale plantelor substanțe defoliante și disicante - pentru uscarea plantelor înainte de recoltare substanțe atractante - folosite pentru ademenirea speciilor dăunătoare substanțe repelente - folosite pentru îndepărtarea dăunătorilor. Nici una dintre aceste substanțe nu este pe deplin specifică pentru grupul de organisme căreia
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
corelație între concentrația pesticidelor din organismul păsărilor și capacitatea lor de reproducție. Întârzierea clocitului a fost atribuită degradării hormonilor care controlează acest proces, de către pesticide, iar anomaliile structurii cojii ouălor, s-au datorat mai multor procese fiziologice induse de pesticide: inhibarea activității anhidridei carbonice, modificarea activității tiroidei, perturbări ale transportului ionilor de calciu în organism datorită reducerii activității unor enzime precum ATP-aza, etc. Influența indirectă a pesticidelor asupra ecosistemelor este foarte complexă; prin efectele pe care le au pesticidele asupra fluxului
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
prin reducerea sau eliminarea zooplanctonului ierbivor, fenomen care ar determina proliferarea algelor filamentoase de la suprafața apei, ceea ce are drept consecință reducerea transparenței apei, deci scăderea intensității procesului de fotosinteză în straturile profunde și diminuarea cantității de oxigen în aceste straturi. Inhibarea procesului de fotosinteză determinată de acțiunea pesticidelor, conduce pe de o parte la scăderea consumului de dioxid de carbon de către plantele acvatice, iar pe de altă parte, moartea plantelor provocată de pesticide, conduce la creșterea cantității de dioxid de carbon
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
al fătului, afectează celulele nervoase ale creierului provocând orbirea, deteriorarea coordonării nervoase, afecțiuni psihice și moarte. Mecanismul chimic al acestor procese constă în afinitatea mare a mercurului față de proteinele care conțin sulf. Asupra solului, efectele negative ale mercurului constau în inhibarea proceselor biologice din sol, ceea ce se reflectă în reducerea capacității de formare a humusului, precum și în reducerea în intensitate a proceselor de descompunere a materiei organice. Pe de altă parte, atâta vreme cât mercurul rămâne strâns legat de constituenții solului și deci
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]