3,033 matches
-
rog acelui Dumnezeu cu care nu m-am Întîlnit niciodată să nu ajungi să le citești, Însă presimt că destinul meu, În ciuda voinței mele și a speranțelor mele deșarte, e să-ți Încredințez această poveste. Al tău, În ciuda tinereții și inocenței tale, e să o eliberezi. Dacă vei citi aceste cuvinte, această temniță de amintiri, Înseamnă că nu-mi voi mai putea lua rămas-bun de la tine așa cum aș fi vrut, că nu te voi putea ruga să ne ierți, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
invite. Dar, după primele clipe de surpriză, Nastasia Filippovna se arătă deodată atât de bucuroasă, încât majoritatea celor prezenți se pregătiră să-l întâmpine pe oaspetele neașteptat cu râsete și veselie. — Să zicem că toate acestea s-au întâmplat din pricina inocenței lui, conchise Ivan Feodorovici Epancin, și în orice caz e destul de primejdios să încurajezi asemenea porniri, dar în clipa de față nu-i rău că s-a gândit să poftească, deși a făcut-o într-o manieră atât de originală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
teribil pe Lizaveta Prokofievna și o făceau să-și iasă din sărite. De pildă, Alexandrei Ivanovna îi plăcea să doarmă mult și de obicei avea multe vise; însă toate visele ei se distingeau printr-un fel de neobișnuită superficialitate și inocență, potrivite unui copil de șapte ani; așa că până și această inocență a viselor, cine știe de ce, a început s-o irite pe mama ei. Odată, Alexandra Ivanovna a văzut în vis nouă curci și din această pricină s-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sărite. De pildă, Alexandrei Ivanovna îi plăcea să doarmă mult și de obicei avea multe vise; însă toate visele ei se distingeau printr-un fel de neobișnuită superficialitate și inocență, potrivite unui copil de șapte ani; așa că până și această inocență a viselor, cine știe de ce, a început s-o irite pe mama ei. Odată, Alexandra Ivanovna a văzut în vis nouă curci și din această pricină s-a ajuns la o ceartă fățișă între ele; de ce? - ar fi și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca să-și dezmorțească picioarele și să se plimbe pe terasă. Numai Keller rămăsese nemulțumit de discursul lui Lebedev și era extrem de surescitat: — Atacă civilizația, predică barbaria din veacul al doisprezecelea, se fandosește, și o face chiar fără nici un pic de inocență sufletească: cum și-a agonisit casa, dați-mi voie să întreb? întreba el cu voce tare, oprindu-i pe toți și pe fiecare în parte. — Am văzut un adevărat tâlcuitor al Apocalipsei, le spunea generalul în alt colț, altor ascultători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prea tare ca să poată dormi pe ea. Îl suspectezi? — L-am suspectat. Când, după ora șapte, am sărit din pat ca un descreierat și m-am plesnit cu palma peste frunte, l-am trezit imediat pe general, cufundat în somnul inocenței. Luând cunoștință de ciudata dispariție a lui Ferdâșcenko, care, în sine, ne-a trezit bănuiala, ne-am hotărât amândoi pe loc să-l percheziționăm pe Keller care zăcea precum... precum... aproape ca un ghimpe. L-am scotocit peste tot: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu mă așteptam la așa ceva din partea lui. E omul cel mai cumsecade! Minte tot timpul, din slăbiciune, dar e un om cu trăiri superioare, un om în același timp prea puțin perspicace, care îți insuflă cea mai deplină încredere datorită inocenței sale. V-am mai spus, mult stimate prinț, că nu am pentru el doar o slăbiciune, ci chiar îl iubesc. Subit, se oprește în mijlocul străzii, își descheie redingota, își dezgolește pieptul: „Percheziționează-mă, zice, pe Keller l-ai percheziționat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a tăcut, și-a pus coatele pe genunchii Lui și, sprijinindu-și obrazul în palmă, și-a ridicat căpșorul și, îngândurat, cum cad copiii câteodată pe gânduri, privește țintă la El. Soarele asfințește... Iată tabloul meu! Sunteți inocentă și în inocență stă toată perfecțiunea dumneavoastră. O, numai asta țineți-o minte! Ce vă privește pasiunea mea pentru dumneavoastră? De-acum sunteți a mea, toată viața mă voi afla în preajma dumneavoastră... Voi muri curând.“ În sfârșit, în ultima scrisoare, era: „Pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nevoia, aruncă un scuipat spre aștri, ești astfel mai aproape de măreția lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât o apă cristalină. Și ochii tulburi au pete de azur ce compromit monotonia albastră a inocenței. Ceea ce de obicei se numește perfecțiune constituie o priveliște de fadoare, chiar din lipsa chinului vulgarității. Imaginile de desăvârșire propuse de muritori trezesc o impresie de neîndestulare, de viață neîmplinită și nereușită. Îngerii au fost scoși din circulație chiar din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de purificare. Răul moare doar istovindu-și vitalitatea. De aceea, triumful moralei implică un exercițiu dureros în mocirlă. Înecul în ea e mai greu de sens decât o puritate de suprafață. Decadența în sine n-are mai multă adâncime decât inocența? "Un om moral" nu-și merită titlul decât în virtutea titlurilor compromițătoare din trecut. A cădea în ispită nu e a cădea în viață? Du-ne, Doamne, în ispită și ne mântuiește de cel bun! Rugăciunea de fiecare zi ar trebui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
24. - Trebuie să mai adaug ceva: la Deleni a funcționat cu o superbie de neuitat, cenaclul artelor „Nicolae Labiș” cu expoziții de artă plastică și o revistă „Floare albastră” unde apăreau că o minune cuvintele, dintr-o altă viață, delicate, inocențe, dintr-o adiere unde amintirile păstrează viața că o primăvară. urtătoare și formatoare a opiniei publice, presa a fost mereu alături de Alexandru Gh. Tăcu și familia sa, desi dincolo de actul dezvăluirilor n-a putut Înainta prea mult În a-i
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
CNSAS, am descoperit acolo oameni pe care Ii credeam prieteni. Unii dintre ei spun astăzi că au fost victime ale regimului comunist. Dar ei Înșiși, așa cum rezultă din dosar, au fost părți ale sistemului de represiune prin faptul că dădeau «inocențe informări despre mine și familia mea. Acum, toata suferință noastră a căzut În derizoriu. Noi, cei torturați de Securitate, parem mai degrabă niște tipi plângăcioși și revanșarzi. Ei, torționarii noștri, sunt parlamentari și «onorabili oameni de afaceri, noi suntem niște
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a inter-adopțiilor. Oftează din nou. Iar când acestea au dat greș ori s-au dovedit inutile, a trebuit să lovească în carne vie și să recurgă la acuzații de adulter, urmate de exilări. Nu că ar supraestima în vreun fel inocența celor acuzați. Nici măcar a propriei sale fiice ori nepoate. După cum niciodată nu a subestimat pericolul pe care-l reprezintă pentru stabi litatea regimului relațiile extra conjugale. Se fâțâie în loc, stânjenit. Și el a călcat strâmb de câteva ori în tinerețe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te mai speria și tu așa, din nimica toată... ca calul de bășină, cum se zice. — Sănătatea ta..., începe ea indignată. O liniștește agitând ușor din palme. — Mă refeream la șarlatanii ăia și la prostiile lor, adăugă cu o falsă inocență. Frica nu face altceva decât să le alimenteze puterea. O vede înfoindu-se, gata de luptă. Știe că e răutăcios cu ea. Ar vrea să se stăpânească, dar parcă ceva îl îmboldește de la spate. Trebuie să o tragă de limbă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să creadă cînd Duncan l-a adus pe Fraser acasă, În urmă cu două săptămîni. Dar nici lui Fraser nu-i venise să creadă. Toți trei stătuseră În salon, negăsindu-și cuvintele; În cele din urmă, intrase pisica pășind cu inocență, și asta i-a salvat. Au petrecut douăzeci de minute făcînd-o să alerge după bucățele de sfoară. Duncan chiar stătuse pe jos și-i arătase lui Fraser trucul acela cu pisica cățărîndu-se pe corpul lui. De atunci, domnul Mundy umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un Înger conducîndu-i pe copii peste un pod Îngust și accidentat. Obișnuia să se uite la ea pînă se Încheia Întîlnirea lor. Se uita la pliurile complicate ale veșmîntului Îngerului și la fețele victoriene ale copiilor, late și de o inocență răutăcioasă. Lăsă pieptănul jos și mai luă o dată bucata de pipă din lut; și de data asta o aduse la gură. Era rece și foarte netedă. Închise ochii și o mișcă ușor peste buze, Înainte și Înapoi - bucurîndu-se de atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că vrei să te măriți? Adică, gîndește-te și tu, acum Dan pare bărbatul ideal, dar așteaptă vreo cîteva luni și-o să Înceapă să se scobească În nas și să se șteargă pe perne. Dar face asta deja, spun eu cu inocență, În timp ce Sally cască ochii cît cepele. Doamne, Sally, o lovesc eu În joacă. Ești așa de credulă. Mă rog, sînt de acord cu Fran. Tu chiar le dai papucii imediat ce fac ceva ce nu-ți place. — Doar pentru că v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și, de la adăporul camerei mele de baie, prin fereastra deschisă, ascult fiece cuvînt care se rostește afară. Îmi țin respirația și sînt atentă. — Ce e? Pot să mi-o imaginez pe Linda făcînd ochii mari și dînd din umeri, Întruchiparea inocenței Înseși. — Nu mă lua pe mine cu „ce e?“, zice Michael, iar vocea lui nu e cea cu care m-am obișnuit, ci una puternică și fermă, de judecător, cea pe care o folosește la serviciu, cea care intimidează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi-a plăcut și de Trish. — Ce zici de Andy? Nu-i așa că s-a purtat Îngrozitor? — Abia dacă am schimbat două vorbe cu el, dar am auzit conversația voastră. Dan Îmi rînjește cu gura pînă la urechi, iar eu, inocența Întruchipată, Îi zîmbesc la rîndul meu. — Era așa de disperat să Îl bagi În seamă, dar tu nici gînd! chicotește el Înfundat. Așa te vreau! Dau și eu din umeri și rîd. — Deci, pînă la urmă, a reușit să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
destul de încăpător ca să deservească tot districtul. Câștigase. Gândurile lui fuseseră canalizate. Apoi, domnul Gavin veni să-l viziteze într-o noapte și găsi fetele la ușa lui, trei dintre ele încolăcite precum câinii pe verandă, în timp ce înăuntru, Macfarlane întocmea cu inocență solicitări de finanțare autorităților de la Darjeeling. De ce se aflau acolo fetele? Ce fel de harem avea Macfarlane? În cele din urmă, figura protejatului său îl convinse că lucrurile nu erau așa, dar, oricum, răul fusese comis. Într-o zi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în brațele lui. — Dumnezeule! E tata! Și așa este, îi strigă din grădină, apropiindu-se de locul în care se aflau. Se lansează amândoi în acțiune. După câteva secunde, complet îmbrăcați, aproape ajung în casă. Chipurile lor sunt studii de inocență angelică. Profesorul pare să nu observe nimic. — A, Astarte! Ce făceai acolo? Mă tem că ți-l voi împrumuta un pic pe domnul Bridgeman. Trebuie să vorbesc cu el. Am crezut c-ai adormit, tată. — Am ațipit un pic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
intervine. Cred că știu ce voiați să spuneți. Este ca și cum ne-am întoarce în trecutul nostru îndepărtat. — Adică al dracului de primitiv, zice Marchant. — Adică virgin, curat, îl corectează Gittens. — Trebuie să fi fost un astfel de loc plin de inocență, zice Morgan gânditor. Un Eden. Și dacă te gândești că nimic din astea nu vor mai fi aici peste zece ani. Drum bun! zice Marchant. — Nu avem ce face, explică Gittens, este prețul pe care-l plătim pentru progres. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tup tup tup tururup tup tup/mă duc să i-o dau“. Postmodern din naștere (e vorba de nașterea târzie, din 2001, altfel poemele de tinerețe cuprinse în subsoluri de pagină tot acolo trădează existența, demult, a unei vârste a inocenței și, consecutiv, a fericirii autorului), Gabriel H. Decuble face aici pasul de la pastișa subțire la parodie și de la poezia afectat-clasică la negarea poeziei. Aflat în vână apocaliptică, autorul cercetează, înnegurat, lipsurile limbajului poetic, poncifele încă nedărâmate ale gândirii publice. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
De ce dracu’ te-am ascultat, de ce suntem aici, și când mă vor lăsa-n pace nemernicii ăștia!?“. Eu nu puteam s-o ajut în nici un fel. Asistam la efortul lor de a-i distruge încrederea, și în vreme ce Josăphine recunoștea cu inocență că luase câteva înghițituri de băutură pentru a se-ncălzi, Mierck și Matziev o executară cu remarci usturătoare. Când încetară s-o mai bruscheze, ea lăsă capul în pământ, suspină lung și își privi mâinile umflate de frig și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu proful fusese una dintre cele mai teribile "aventuri", chiar si in acepțiunea obișnuită. Nu-și putea aminti deloc detalii în legătură cu gesturile profului, decat că acesta încercase un simplu repertoriu de mângâieri ineficiente; în ciuda naivității ei și a surprinzătoarei ei inocențe, momentele acelea i-au rămas în minte mai debrabă din cauza sentimentului de culpabilitate. Ele nu prea păreau posibile, si totusi existau, indisolubil legate de "agenta Lăură". Nimeni înaintea ei nu dovedise o asemenea emancipare, un asemenea mod de gandire pragmatic
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]