4,420 matches
-
1877, Brăila era bombardată și urmau apoi Calafatul, Bechetul, Oltenița și Călărașii. Artileria română răspundea bombardând Vidinul, instituindu-se astfel starea de război cu Imperiul Otoman. În țară se cerea în presă și în Parlament proclamarea imediată a independenței. La insistențele liberalilor Adunarea Deputaților vota la 29 aprilie 1877, o moțiune prin care se declara starea de război cu Poarta și se autoriza guvernul să acționeze pentru asigurarea existenței statului român și ca la viitoarea pace ”România să iasă cu o
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
înălțime, orfanul Camil Petrescu contemplă marele oraș pe care speră că-l va cuceri prin Operă. Gest discret de parvenit, după cum parvenitismul e trăsătura (de sorginte stendhaliană, în opinia criticii) a lui Andrei Pietraru. Într-o cu totul altă situație, insistența cu care Fred Vasilescu privește o casă căreia i s-a smuls acoperișul o face pe Maria Vodă Căpușan să se gândească la Ochiul lui Siva și în contextul romanului european, la un alt parvenit Rastignac: ("Inedită formulare a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dispus să se sacrifice pentru Adevăr, dacă există printre noi cavaleri anacronici ce-și culcă la pământ semenii a căror orientare e funcție de bătaia vântului, de ce nu am accepta că, uneori, dimensiunea cristică devine repetitivă? De ce glosa Sfântul Augustin cu insistență pe marginea "Christosului din noi"? Nu sunt doar întrebări retorice! În chip fericit, viața lui Eminescu ne-a fost relatată în amănunt atât de către contemporani (Ioan Slavici, G. Panu, Iacob Negruzzi, I. L. Caragiale) cât și de alți biografi de excepție
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
anumite evenimente din existența sa, aparent insignifiante, care dețin latente irizări cristice. Discuția dintre Maiorescu și Iacob Negruzzi, în momentul în care cei doi primesc poeziile atât de cunoscute de la Viena, drumul grăbit al lui Negruzzi în capitala Imperiului, la insistențele mentorului Junimii repetă, sacral și mitic, ca într-un scenariu a priori scris, drumul Crailor spre Bethleem. Inconștientul lor, încărcat de speranță, poeziile acestea cu rol de stea călăuzitoare, le întăresc convingerea că acolo, la Viena, se va naște un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și din locul său de înălțime privește compătimitor vorbirea obișnuită, pedestră."266 Întrucât este astfel folosită, adică elitist, izolarea o pândește. Revenind la câmpul mitico-semantic în care Eminescu și Camil Petrescu reușesc, poate surprinzător, să se apropie, ne justificăm suplimentar insistența prin faptul că, atunci când am comentat jurnalul lui Camil Petrescu, ne-am referit și la austeritatea financiară pe care scriitorul o invocă la tot pasul. Altceva e de nuanțat în contextul acestui mit: odaia în care locuiește Ladima este parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poate fie să se confrunte ulterior cu grave acuzații în instanță, pe temeiul săvârșirii cu intenție a unei infracțiuni de omor calificat, fie să-și asume riscul unor serioase traume psihice ca urmare a gestului înfăptuit, fie să penduleze între insistențele familiei și convingerile pacientului însuși, pe de o parte, și prevederile legale care-i interzic gesturi categorice și definitive, pe de altă parte. Medicul are obligația de a acorda asistență medicală și de a acționa într-o manieră benefică pentru
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
medici cunoșteau existența acestor recomandări, însă numai 3% dintre aceștia identificau corect cele patru proceduri recomandate și, respectiv, cele patru proceduri care trebuiau evitate. Un alt studiu italian 1, efectuat pe un eșantion de 1199 de medici, relevă faptul că insistența în ceea ce privește utilizarea efectivă a rezultatelor cercetării științifice duce la o adevărată reacție de respingere în rândul cadrelor medicale. Astfel, 76,6% dintre cei intervievați consideră că respectivele cercetări au fost efectuate din rațiuni economice, nu științifice, 66,8% - că acestea
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
singură la cabinetul acestuia, acuzând o suferință veche care s-a acutizat, concomitent prezentând și tulburări de echilibru. Dr. A. declară că inițial nu a vrut să o trateze cu laser pentru că pacienta nu avea stabilit un diagnostic, dar la insistențele acesteia, care avea dureri, i-a aplicat tratament cu lumină polarizată. La evaluarea generală a pacientei a constatat prezența unui tampon în ureche îmbibat cu secreții. După aplicarea tratamentului pacienta a plecat cu ameliorarea semnificativă a durerii și i-a
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
macedonskieni și densusieniști publicând din Macedonski și Densusianu, Emil Isac, T, Arghezi, Al Maniu, Perpessicius. Tot în 1911 propune înființarea unei „Societăți pentru cultura artistică” cu scopul de a imprima o direcție nouă și învățământului primar. În 1913, după repetate insistențe reușea să înființeze Institutul de Filologie și Folclor de pe lângă catedra de filologie romanică. După un an i s-a anulat recunoașterea oficială și subvenția. Prima publicație care inaugurează seria publicațiilor Institutului de Filologie și Folclor, este monografia Graiul din Tara
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
manuscrise, Alexandru Lapedatu în lumina presei (1919-1936)..., dosar VI, f.5. 59 Ion Agrigoroaiei, Organizarea cultelor în România întregită, în ,,Arhivele Moldovei”, Editura Fundației Axis, I-II, Iași, 1994-1995, p. 141-142. 60 Ibidem, p. 143. 59 Concordatului cu Vaticanul sau insistența reprezentanților cultului baptist pe lângă guvernul român pentru ca acesta să fie recunoscut 61. Alexandru Lapedatu era de părere că legea trebuia să înlăture haosul din viața unor culte și să introducă norme unitare în organizarea fiecărui cult la nivelul întregii țări
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
contaminat de mediul în care intrase după ce se despărțise de editură (primul "job" post-decembrist). Citea deci cu o anume iritare seria de Insem(i)nări artificiale apărute în volumul editat de Institutul European în 1992: i se părea fără noimă insistența asupra raporturilor autorului cu apa și limbile, dincolo de simpatia pentru persoana Luca Pițu. Și mai ales nu pricepea ce legătură este între recurența acestor teme care-i "săreau în ochi" și nu-i permiteau să ordoneze biografemele convocate în notele
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
manuscrise, Alexandru Lapedatu în lumina presei (1919-1936) ..., dosar VI, f.5. 59 Ion Agrigoroaiei, Organizarea cultelor în România întregită, în ,,Arhivele Moldovei”, Editura Fundației Axis, I-II, Iași, 1994-1995, p. 141-142. 60 Ibidem, p. 143. 59 Concordatului cu Vaticanul sau insistența reprezentanților cultului baptist pe lângă guvernul român pentru ca acesta să fie recunoscut 61. Alexandru Lapedatu era de părere că legea trebuia să înlăture haosul din viața unor culte și să introducă norme unitare în organizarea fiecărui cult la nivelul întregii țări
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
efecte care lansate În spațiul pneumatic vor induce o magie intersubiectivă”. Cătălina suferă de o stare de confuzie Între conținuturile onirice și conținuturile sensibile, aceasta confuzie se Întîlnește la operatorii schizofrenici, la șamani, guru etc. Și apoi de ce oare aceste insistențe ale fetei de a chema pe Luceafăr?poate pentru că din cînd În cînd „pneuma” trebuie revitalizată, corpul eteric pur și cristalin la Început a devenit opac, impuritățile materiale s-au Încrustrat În el. Pentru a-și curăți, a-și purifica
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
1877, Brăila era bombardată și urmau apoi Calafatul, Bechetul, Oltenița și Călărașii. Artileria română răspundea bombardând Vidinul, instituindu-se astfel starea de război cu Imperiul Otoman. În țară se cerea în presă și în Parlament proclamarea imediată a independenței. La insistențele liberalilor Adunarea Deputaților vota la 29 aprilie 1877, o moțiune prin care se declara starea de război cu Poarta și se autoriza guvernul să acționeze pentru asigurarea existenței statului român și ca la viitoarea pace ”România să iasă cu o
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Wittgenstein însuși își amintea că a fost un copil și un adolescent lipsit de încredere în sine și, de aceea, foarte preocupat să facă o bună impresie celor din jur. Mințea uneori din dorința de a răspunde așteptărilor celor apropiați. Insistența lui înverșunată de mai târziu de a mărturisi prietenilor adevăruri neplăcute despre sine poate fi înțeleasă drept o reacție extremă față de o asemenea purtare. Cum a fost posibilă o transformare atât de radicală? Există motive serioase pentru a presupune că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
intriga. La Trattenbach și, mai târziu, la Otterthal, un alt sat sărac de munte în care Wittgenstein a funcționat ca învățător, ei erau foarte nemulțumiți îndeosebi pentru că îi reținea după-mesele departe de casă pe elevii mai dotați și motivați. Iar insistența lui Wittgenstein de a i pune la treabă pe copiii leneși și neinteresați a dus la incidente. Ceea ce îl indigna pe învățător în comportarea unor copii erau cu deosebire minciuna și răutatea.56 Pierzându-și răbdarea, trecea uneori la corecții
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fascinantă a unora din implicațiile filozofice ale operei logice a lui Frege și Russell. Trebuie să reținem însă din capul locului că nu distincția dintre ceea ce „se poate spune“ și ceea ce „se arată“, pe care Wittgenstein i-o semnala cu insistență lui Russell, a fost cea care le-a stârnit interesul, ci, cu deosebire, consecințele antimetafizice ale delimitării domeniului a ceea ce se poate spune prin caracterizarea dată propozițiilor cu sens drept „imagini“ ale stărilor de lucruri. Astfel, în textul lui programatic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că termeni ca timp sau cunoaștere au, ca și cuvintele obișnuite, folosiri dintre cele mai diferite drept un „neajuns“ este comparată cu afirmația cuiva „că lumina lămpii mele de citit nu este lumină adevărată pentru că nu are o graniță netă“. Insistența lui Socrate de a ridica termenul cunoaștere la rangul de „supranoțiune“, printr-o definiție, este comentată astfel: „Așa cum se pune problema s-ar părea că este ceva greșit în folosirea obișnuită a cuvântului «cunoaștere». Se pare că noi nu știm
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ordine și că această folosire va trebui să constituie baza clarificărilor pe care le oferă cercetarea filozofică. Jocurile de limbaj, pe care le imaginează Wittgenstein, au menirea să o facă cât mai transparentă. Pe de altă parte, se semnalează cu insistență că multe încurcături și confuzii conceptuale, acele confuzii pe care Wittgenstein le numește de obicei „gramaticale“, devin posibile, ba chiar de neevitat, deoarece suntem induși adesea în eroare de formele noastre comune de exprimare, de analogiile pe care le sugerează
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Jacques Le Goff (coord.), Omul medieval, Iași, 1999, p. 179. 16 Aristotel, Etica nicomahică, Edit. Casa Școalelor, 1944; Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988. 17 Politica, I, C. I, § 10. Lucrarea a fost tradusă din limba greacă în 1260, la insistențele lui Toma d'Aquino. 18 Lucrarea sa de referință De regno este considerată de mulți autori ca fiind "expresia cea mai desăvârșită a artei guvernării în Evul Mediu". Etienne Gilson, Tomismul, Humanitas, București, 2002, p. 540-542. Pentru o analiză critică
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
un înger cu lancea tremurând?// Trifoi-drăguț cu patru petale de amor/ Plușate de-o femeie nostalgică și șuie?/ o, lasă-mă să-ți mângâi cu gura un picior/ Până acolo unde piciorul geamăn suie" etc. El va fi cultivat, cu insistență, în toată erotica lui Emil Brumaru, inclusiv în cea nerușinat lascivă ori de-a dreptul trivială din ultimele volume: Submarinul erotic, Editura Cartea Românească, București, 2005; Infernala comedie, Editura Brumar, Timișoara, 2005; Cântece de adolescent, Editura Brumar, Timișoara, 2007; Povestea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
m-aș teme?/ Eram un zeu de lacrimă flămând/ Nu învățasem rugi și nici blesteme// Azi văd din ceruri îngerii căzând". Creația rămâne totuși marea obsesie a lui Valeriu Stancu. Cele mai frecvente reflecții din textele sale poetice reiau cu insistență problematica menirii creatorului și a operei sale într-un timp în care aceasta este mai degrabă taxată ca revolută. Spre deosebire de cei mai mulți dintre congeneri, scriitorul este cât se poate de convins de legitimitatea poeziei de a exista și, mai mult, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
durabil și a fragmentarului către unitate. O atare interpretare pare a fi validată nu numai de desfășurarea ceremonialurilor din texte, ci și de retorica discursului ursachian, căruia cumulul de enumerații și figuri retorice îi accentuează emfaza. Tocmai această retorică a insistenței grandioase însă atrage atenția asupra altei posibilități de lectură, căci ea subminează solemnitatea imprimată confesiunii lirice printr-o doză consistentă de ironie, subterană sau străvezie. Ironia și cele trei fețe ale sale (ironia socratică metodologică, ironia romantică gnoseologică, respectiv ironia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
faptul că femeia, exclusă de barbati din viața socio-politică, este tot de ei idolatrizata, asociată imaginației și magiei. Acesta este, constată Stéphane Michaud [2002, p.153], răspunsul mitic pe care societatea îl oferă la una din problemele sociale cele mai insistențe ale secolului. În secolul al XIX-lea femeia devine unul dintre locurile privilegiate ale corespondentei mitologice dintre lumea arhetipurilor și simbolurilor și lumea modernă. Dacă, aparent, femeia este ridicată la rangul de "colonne du Second Empire", romancierii arată adevărata față
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
uită de etapele creative parcurse) sau a altor repere, între care definitoriu felul specific de a evalua, la distanță de un secol, moștenirea antichității clasice. Sunt aspecte aferente, conținutistic, temei principale, examinate rând pe rând. În același timp ele contrabalansează insistențele aplecari asupra ocurentelor lexicale (cu precădere de tip nominal) și asupra termenilor-pivot sau a registrelor stilistice, vectori ai comparatismului. Metodă privilegiată este intr-adevar cea comparativa, ajunsă din nou pe val, după ce și-a îmbogățit și rafinat în ultima vreme
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]