4,621 matches
-
de proiect − o variantă de structură formal-adhocratică Aceste forme de organizare adhocratică, numite și grupuri operative, au fost introduse de Bennis încă din 1966. Ele au la bază două principii: principiul competenței (sunt formate din specialiști de înaltă calificare); principiul instabilității (acționează pe durate determinate de timp, după care sunt „desfăcute” sau „refăcute” în funcție de noi solicitări). Echipele de proiect sau grupurile operative sunt constituite din diverși specialiști ai organizației, recrutați de la toate nivelurile ei ierarhice, în vederea realizării unor sarcini pe termen
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
exagerată a raționalității birocratice generează în mod paradoxal iraționalitatea birocratizării. Altfel spus, soluția ce pare rațională într-o organizație superbirocratizată este de fapt irațională în raport cu realitatea problemei abordate (Vlăsceanu, 1993, p. 117). # Același lucru este valabil și pentru adhocrație: atâta vreme cât instabilitatea și tranziența se mențin în anumite limite tolerabile, ea este eficientă; când însă instabilitatea devine maximă, adhocrația conduce la ineficiență și chiar la haos. Toffler furnizează suficient de multe exemple în cartea sa din care rezultă acest fapt. El povestește
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pare rațională într-o organizație superbirocratizată este de fapt irațională în raport cu realitatea problemei abordate (Vlăsceanu, 1993, p. 117). # Același lucru este valabil și pentru adhocrație: atâta vreme cât instabilitatea și tranziența se mențin în anumite limite tolerabile, ea este eficientă; când însă instabilitatea devine maximă, adhocrația conduce la ineficiență și chiar la haos. Toffler furnizează suficient de multe exemple în cartea sa din care rezultă acest fapt. El povestește cazul unei prietene, care în perioadele de „cutremure organizatorice”, cu răsturnări neașteptate, obișnuia să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atentă, propriile slăbiciuni. Leadership‑ul participativ depinde de o multitudine de variabile contextuale și situaționale (motivația subordonaților, complexitatea sarcinii, divergențele existente între membrii grupului cu privire la obiective și mijloacele de atingere a lor, presiuni temporare, mărimea grupului și a organizației, stabilitatea/instabilitatea mediului etc.) pe care, din păcate, Likert nu le‑a luat în seamă. 2.3.3. Dezvoltări ulterioare și evaluaretc "3.3. Dezvoltări ulterioare și evaluare" În afara celor două teorii comportamentiste prezentate în paginile anterioare, considerate ca fiind tipice sau
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
diferențelor culturale existente între țări, națiuni, care își pun amprenta asupra modului de concepere și practicare a managementului; managementul haos (Peters, 1987) a răsărit din metafora „organismului viu” aplicată organizațiilor sociale, ca și din tentația haosului, cu insistență pe principiul instabilității și entropiei; automanagementul (Korenblit, 1988) redimensionează trebuința conducătorilor de a se centra mai întâi pe ei înșiși, de a se autoconduce, înainte de a‑i dirija pe alții; managementul valorilor (Blanchard, O’Connor, 2004) centrat pe inventarierea și analiza valorilor personale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
intenției realizării obiectivelor propuse (știut fiind faptul că atunci când intenția devine ținta activității, ea capătă statut de sarcină); persistența intenției centrale pe tot parcursul realizării sarcinii și inhibarea intențiilor aflate în competiție (când mecanismul inhibării este perturbat, se ajunge la instabilitatea activității, uneori cu caracter patologic); reglarea temporală a intențiilor (asigurată prin trei sisteme: sistemul de producere a intențiilor; sistemul de selecție a intențiilor; sistemul de tratare a intențiilor - acestea acționând concomitent și în concurență unul cu altul; de exemplu, sistemul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acești factori în trei categorii: psihoindividuali, psihosociali, pshihoorgaziționali. Încercăm în continuare să-i schițăm și să le precizăm semnificația. Factori psihoindividuali Această primă categorie de factori care influențează luarea deciziilor cuprinde caracteristicile pshihologice personale/individuale ale omului (raționalitatea, ezitarea, nehotărârea, instabilitatea emoțională, oscilațiile psihocomportamentale etc.), însușirile lui de personalitate (temperamentale, caracteriale etc.) sau tipul de personalitate (extravert, introvert etc.). Unul dintre primii psihologi care au intuit cel mai bine rolul factorilor psihoindividuali în luarea deciziilor a fost William James. Încă în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în același moment ar fi dus la un rezultat opus. Când factorii întâmplători și constrângători care acționează asupra decidentului sunt exteriori, avem de a face cu decizii întâmplătoare. Când acești factori sunt interiori - ca de exemplu descărcările spontane de energie, instabilitatea și caracterul oscilant al afectivității etc. - avem de a face cu decizii impulsive. Dacă asupra omului acționează, în mod inexplicabil, atât factori exteriori, cât și factori interiori, ca urmare a unor procese de conștiință, individul își modifică scara de valori
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conștientizează agravarea unor probleme recurente sau persistente de ordin social, financiar, psihologic, fiziologic; toleranță marcantă (nevoia de a crește intensitatea sau frecvența comportamentului pentru a obține efectul dorit sau diminuarea efectului procurat prin intermediul unui compartament de aceeași intensitate); agitație și instabilitate în cazul imposibilității de a abandona comportamentul respectiv. Încadrarea workaholism-ului în categoria fenomenelor de adicție are o dublă semnificație. Pe de o parte, ea ne ajută să înțelegem că fenomenele de adicție posedă o serie de caracteristici comune care vor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Fig. 11 Mimica mobilă și, de aceea, bogată constituie de regulă semnul unor trăiri emoționale și afective de tipul stenic (veselie, bună dispoziție etc.), specifice tipului temperamental sanguin. Fig. 12 Mimica excesiv de mobilă denotă, de regulă, o anumită inconstanță sau instabilitate a echilibrului trăirilor psihice. Însoțită și de alte manifestări ca logoree (verbalizare deosebit de rapidă, cu un debit bogat, tendința de a vorbi mult, cu pierderea frecventă a "firului") sau o gestică amplă și rapidă, ea se întâlnește frecvent la indivizii
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
de acțiune. O altă perspectivă ne trimite cu gândul la un individ care iese din normă: o persoană aflată „la margine” Înseamnă o persoană aparte, diferită de ceilalți, dar care posedă totodată o anumită independență, asociată adesea cu o anumită instabilitate (acesta este sensul termenului „idiot” În greacă). O ultimă abordare, utilizată În special În economie, subliniază diferența dintre prețul de vânzare și cost; În acest sens, vorbim, de exemplu, de „marjă brută”. În ceea ce privește „marginalitatea”, semnificația sa este mai clară: trimite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Desfășurarea este treptată, progresivă, În Anglia. După Republica lui Cromwell (1649-1658), construcția unui stat-națiune și a unei democrații liberale Înaintează prin reforme aproape toate cumulative. În Franța, dimpotrivă, a avut loc o cascadă de revoluții care au Început În 1789. Instabilitatea instituțională și democratică nu a Împiedicat totuși consolidarea modelului statal-național moștenit de la absolutismul monarhic modern. Ne putem gândi chiar că patriotismul național francez, În măsura În care permite Înfrângerea vicisitudinii evenimentelor și transcenderea diferențelor politice de moment, s-a Întărit de-a lungul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
primesc marca specifică de elemente argotice doar dacă au suferit evoluții semantice speciale, care le conferă alte sensuri decît cele denotative. De exemplu: streptomicină = băutură alcoolică, texte sau tromboane = minciuni ș. a. Limbajul argotic este fundamental oral, ceea ce determină o mare instabilitate a formelor și a semnificațiilor sale. Cuvintele argotice cunosc numeroase variațiuni fonetice și semantice, cu înlocuiri spectaculoase de termeni în decurs de cîteva decenii. Fenomenul se poate explica deopotrivă prin nevoia de expresivitate (repetarea banalizează cuvintele, chiar pe cele create
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care o consideră ca o proprietate a limbii ca sistem, ca un "întreg semantic" ale cărui părți sînt în strînsă legătură. Trecînd de la lingvistica limbii la aceea a discursului, noțiunea dobîndește un sens complex și totodată specializat. Dovedind o oarecare instabilitate terminologică, noțiunea "coerență" (frecvent utilizată în a n a l i z a d i s c u r s u l u i și în gramatica textului) este concurată de alte concepte, precum: "coeziune", "unitate semantică" etc. Delimitîndu-se de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistice de a recunoaște două variante ale limbii sau de a considera că există două limbi diferite. Această perspectivă se regăsește ilustrată în studiile axate pe investigarea "imaginarului lingvistic" al locutorilor. Cît privește producțiile verbale concrete, situațiile diglosice sînt supuse instabilității temporale din pricina numeroaselor interferențe care se produc constant între varianta colocvială și varianta cultă a unei limbi folosite în comunicarea curentă. La M. Bahtin, conceptul de "diglosie" poate fi asociat celui de "plurilingvism" social, fiind strîns legat de factorii sociali
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înclinați spre independență și autoafirmare, valori Postmaterialiste care nu fac totdeauna casă bună cu religiozitatea tradițională. Pe de altă parte, schimbarea contextului social în care trăiește individul matur duce și la modificarea orientărilor valorice ale acestuia. Traversarea unei perioade de instabilitate economică și socială duce la reorientarea postmaterialiștilor către valori materialiste, precum subordonarea către o autoritate externă, fie ea statală sau religioasă. În statele ex-comuniste din Europa Centrală și de Est scăderea influenței sociale a religiei a avut în perioada comunistă
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
proces neoplazic nu se supune însă regulilor generale de transmitere de la părinți la descendenți a altor patologii ereditare care au un pattern de ereditate mendeliană. Numai că toate proliferările neoplazice au o anumită componentă ereditară, deoarece apar pe fondul unor instabilități genomice provocate de mutații genice, cromozomale sau genomice. Transformarea malignă, considerată adesea ca fiind rezultatul unei mutații somatice, are atributul trăsăturilor ereditare, deoarece caracterul malign se transmite în succesiunea generațiilor de celule tumorale. Mutația protooncogenelor determină activarea acestora la nivel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
acest caz, diferențele se acumulează prin caracterul întâmplător al mutațiilor somatice, apărute cu o rată înaltă în celula inițială care a suferit evenimentul transformării maligne și, apoi, în descendentele sale. Rata înaltă a mutațiilor în celula transformată malign, induce o instabilitate genetică accentuată: sunt mutații la nivelul moleculei ADN, la nivel cromozomal și la nivel genomic. Instabilitatea genetică se exprimă prin heterogenitatea biochimică a populației celulare a tumorii primare. Instabilitatea genomică specifică celulei maligne permite acumularea unor alterări genetice multiple, care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în celula inițială care a suferit evenimentul transformării maligne și, apoi, în descendentele sale. Rata înaltă a mutațiilor în celula transformată malign, induce o instabilitate genetică accentuată: sunt mutații la nivelul moleculei ADN, la nivel cromozomal și la nivel genomic. Instabilitatea genetică se exprimă prin heterogenitatea biochimică a populației celulare a tumorii primare. Instabilitatea genomică specifică celulei maligne permite acumularea unor alterări genetice multiple, care ar fi letale pentru o celulă normală. Dintr-o singură celulă inițială transformată malign pot rezulta
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sale. Rata înaltă a mutațiilor în celula transformată malign, induce o instabilitate genetică accentuată: sunt mutații la nivelul moleculei ADN, la nivel cromozomal și la nivel genomic. Instabilitatea genetică se exprimă prin heterogenitatea biochimică a populației celulare a tumorii primare. Instabilitatea genomică specifică celulei maligne permite acumularea unor alterări genetice multiple, care ar fi letale pentru o celulă normală. Dintr-o singură celulă inițială transformată malign pot rezulta variante multiple de celule maligne la nivelul cărora acționează selecția naturală. Aceasta promovează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
rezistență notabilă la iradiere și la alți agenți care lezează ADN, cu efecte malignizante. Blocarea funcționării punctului de control din G1 și a apoptozei indusă de iradiere în celulele deficiente în sinteza P53 permite creșterea frecvenței mutației asociată cu o instabilitate generală a genomului celular. Instabilitatea genomică este o caracteristică pregnantă a celulelor maligne și implică mutația deopotrivă a protooncogenelor și a genelor supresoare ale creșterii tumorale. Această instabilitate genomică este consecința unor alterări ale ADN ce apar în cursul progresiei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la alți agenți care lezează ADN, cu efecte malignizante. Blocarea funcționării punctului de control din G1 și a apoptozei indusă de iradiere în celulele deficiente în sinteza P53 permite creșterea frecvenței mutației asociată cu o instabilitate generală a genomului celular. Instabilitatea genomică este o caracteristică pregnantă a celulelor maligne și implică mutația deopotrivă a protooncogenelor și a genelor supresoare ale creșterii tumorale. Această instabilitate genomică este consecința unor alterări ale ADN ce apar în cursul progresiei tumorale ca și în dezvoltarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulele deficiente în sinteza P53 permite creșterea frecvenței mutației asociată cu o instabilitate generală a genomului celular. Instabilitatea genomică este o caracteristică pregnantă a celulelor maligne și implică mutația deopotrivă a protooncogenelor și a genelor supresoare ale creșterii tumorale. Această instabilitate genomică este consecința unor alterări ale ADN ce apar în cursul progresiei tumorale ca și în dezvoltarea continuă a rezistenței la agenți chimioterapici. Astăzi, este o axiomă constatarea că progresia celulelor animale în ciclul celular este controlată de un set
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în G1 și inducerea apoptozei celulelor ale căror leziuni din ADN produse prin iradiere sau prin acțiunea unor agenți chimici nu au putut fi reparate. Celulele deficiente în P53 eșuează în adoptarea apoptozei provocată de asemenea agenți și prezintă o instabilitate genomică crescută, contribuind la progresia tumorală și dezvoltarea rezistenței la medicamente anticanceroase. Protooncogenele sunt implicate și în diferențierea celulară în cursul dezvoltării embrionare și acest fapt este bine dovedit în cazul multora dintre ele. Astfel, protooncogenele erb A și pml
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Sliwkowski și colab., Imunogenetică și Oncogenetică 351 1999), poate induce rezistența celulelor tumorale la mecanismele de apărare a gazdei, poate afecta morfogeneza, pe calea E-caderinelor, și angiogeneza indusă de VEGF (Petit și colab., 1997). Activarea receptorilor poate determina aneuploidia și instabilitatea cromozomală. Astfel, s-a observat la șoarecii transgenici HER-2 că instabilitatea cromozomală este asociată cu tumorile HER-2 pozitive (Jeruss și colab., 2003). De asemenea, activarea receptorilor HER-2 sau EGFR care inițiază calea de semnalizare PI3K-AKT, poate duce la creșterea nivelului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]