3,937 matches
-
antigenic, pe când CDR1 al catenei β interacționează cu partea C-terminală a acestui peptid. Se admite că CDR2 al catenei β recunoaște molecula CMH, pe când CDR4 al acestei catene β nu participă direct la recunoașterea antigenului, ci mai curând, ar interacționa cu superantigenele. Mecanismul de formare a TCR este similar aceluia care funcționează în geneza receptorilor de antigene ai limfocitelor B, adică a moleculelor imunoglobulinice. Astfel, gena pentru catena ușoară α este asamblată printr-un mecanism de recombinare VJ, pe când în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
succesive, la nivelul cozii intracelulare a unui receptor. Atunci când sunt adăugate grupe fosfat la restul tirozină (Y) al acestei secvențe de către o tirozinkinază este declanșată o cascadă se semnalizare în interiorul celulei. De regulă, această reacție de fosforilare urmează după ce FcR interacționează cu ligandul său. În sectorul intracelular al lui FcγRΙΙΑ este prezent un ITAM și fosforilarea sa induce fagocitoza în macrofage. Celelalte două tipuri de FcγR, respectiv FcγRI și FcγRIIIA nu au un ITAM, dar pot transmite un semnal de activare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cunoscut sub acronimul ADCC. FcγRIII de pe celule NK se poate asocia și cu IgG monomeric, adică nelegată la antigen, caz în care FcR inhibă activitatea celulei NK. Anticorpii IgE se leagă la antigene ale alergenilor. Moleculele IgE legate la alergen interacționează cu receptorii FCε de pe suprafața mastocitelor. Activarea mastocitelor în urma angajării FcεRI conduce la realizarea procesului numit degranulație, în cadrul căruia mastocitul eliberează molecule preformate, depozitate în granulele citoplasmei sale. Asemenea molecule sunt reprezentate de histamine, proteoglicani și serinproteaze. Mastocitele activate mai
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
evidențiază prin faptul că promotorii lor nu mai prezintă situsuri hipersensibile la DNaza I. Comutarea expresiei genelor pentru globine, cu specificitate de stadiu de dezvoltare, se pare că se realizează printr-o competiție a genelor pentru catenele globinice de a interacționa cu LCR- ul lor și activarea elementelor silențiatoare cu specificitate de stadiu de dezvoltare. Astfel, transcripția genei pentru catena ε (Hbε 1) este preferențial stimulată în stadiul embrionar, chiar prin învecinarea sa cu LCR. În stadiul fetal însă, expresia genei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
majoritate a timpului. Dimpotrivă, Olweus (1979) crede că diferențele individuale întăresc sau nu tendințele agresive în funcție de evaluările cognitive, reacțiile emoționale și mecanismele de control (autoreglare) pe care copilul le dezvoltă față de un comportament agresiv. În opinia aceluiași autor, tendințele agresive interacționează cu variabilele situaționale și permit prezicerea comportamentelor agresive. Un studiu longitudinal mai recent demonstrează că măsurarea agresivității la vârsta de 8 ani permite, cu un anumit grad de certitudine, prezicerea tendințelor agresive la maturitate (Huessmann, Eron, Lefkowitz și Walder, 1984
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
tot mai antisocial, iar dezvoltarea comportamentelor pro-sociale va întârzia sau va fi inexistentă. Interacțiunea deficiențelor neuropsihologice și a primelor experiențe de viață cu un mediu ostil conduce inevitabil la formarea unei personalități antisociale. Studiul care a încercat să arate cum interacționează diferitele dimensiuni de personalitate cu factorii situaționali pentru a influența comportamentul agresiv semnalează anumite probleme în legătură cu statutul lor de variabile moderatoare. Pentru a putea afirma că personalitatea influențează efectul situației, trebuie identificată mai întâi de toate corelația între aceste variabile
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
substituie eșecului în îndeplinirea unor sarcini. Experimentele în timpul cărora subiecții au primit false evaluări în ceea ce privește performanța lor înregistrează reacții agresive mai intense la subiecții al căror scor de iritabilitatea se dovediseră a fi destul de ridicat. Susceptibilitatea emoțională pare să nu interacționeze cu condițiile experimentale impuse. În cazul în care insulta este folosită ca mijloc de manipulare experimentală, iritabilitatea și susceptibilitatea emoțională sunt înlocuite de exteriorizare-înfrânare. Subiecții caracterizați de un înalt grad de "înfrânare" dovedesc o agresivitate puternică atunci când sunt puși în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
alternativă disponibilă. Patterson, Littman și Bricker (1967 citat de Dishion et al., 1994) au folosit metafora "a face cumpărături" (shopping) pentru a descrie procesul care stă la baza formării grupurilor deviante. În viața de zi cu zi, individul face cumpărături, interacționând cu ceilalți și căutând persoanele care să-l aprecieze. Prin folosirea metaforei de "shopping", autorii vor să sublinieze gradualitatea procesului de căutare, dar și natura lui primejdioasă și neașteptată care nu se consumă decât în momentul în care individul găsește
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
violență mediatizată "înghițită" de către un copil de 8 ani prezice recurența fanteziilor agresive și a comportamentului delicvent la vârsta de 19 ani (Eron, Walder și Lefkowitz, 1971 citat de Eron, 1994). Influențele externe precum cele care vin din partea televizorului pot interacționa cu alți factori ai agresivității ca atitudinea negativă a părinților față de copil. Interacțiunea unei mari doze de imagini violente cu experiența maltratării din partea părinților contribuie în mod decisiv la apariția unor predispoziții criminale. Felul de a fi al mediului înconjurător
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
măsurare a agresivității constă în interogarea individului vizat sau a anturajului acestuia. Modalitatea indirectă de măsurare a agresivității îl împiedică pe individ să-și dea seama că tendințele lui agresive sunt studiate. În ambele cazuri există o singură problemă: subiectul interacționează cu o persoană care-l intervievează și nu-și poate asuma tendințele agresive. În ciuda avantajelor chestionării indirecte, testele proiective ridică problema interpretării rezultatelor. Interpretările cercetătorilor pot fi influențate de propriile istorii individuale. Observația sistematică a agresivității În cadrul metodelor de observație
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și Skinner, 1991 citat de Dishion et al., 1994). Copiii respinși de către colegi se vor asocia cu cei care le seamănă (copiii antisociali și respinși). Iar această asociere duce la formarea delicvenței. Fiecare copil deviant devine model pentru ceilalți și, interacționând, ei se susțin reciproc. Comportamentele antisociale devin și mai elaborate, iar tendința de a săvârși acte deviante crește. În această perspectivă, delicventul juvenil riscă să devină un adult delicvent. Explicațiile sunt valabile pentru ceea ce Patterson numește delicvență precoce, distingând-o
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cunoaște, de asemenea; * "zona oarbă"/"unghiul mort" cuprinde date pe care locutorul nu le cunoaște despre sine, dar pe care interlocutorul le deține despre locutor; de exemplu, defecte, limite nerecunoscute/neconștientizate de către o persoană, dar observate de către cei cu care interacționează; în contexte mai simple: locutor care nu știe că a ieșit în grădină în papucii de casă, fapt observat însă de vecinul-interlocutor; locutor care nu știe că are ticul verbal "da?", interlocutor care observă (este deranjat de) acest tic etc.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
inutil...". Aceste direcții de analiză tranzacțională pot fi valorificate (și literatura de specialitate demonstrează acest lucru) și în sfera educației, în contextul aplicării acestei teorii în vederea unei mai bune cunoașteri de sine/dezvoltări personale și a înțelegerii celor cu care interacționăm, a îmbunătățirii relațiilor cu aceștia (Stuart & Alger, 2011; Șerbănescu, 2009; Brécard & Hawkes, 2008 etc.). De altfel, următoarele secțiuni ale lucrării de față vor conține exemple de actualizare a Stărilor Eului și a raporturilor posibile/dezirabile/optime locutor interlocutor prin utilizarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Diaconu, 2002, pp. 116-119) etc.; relația dintre stilurile comunicative cu care intră fiecare actant într-o situație de comunicare didactică se consideră, de exemplu, că profesorul determină, prin comportamentul său comunicativ, un anumit tip comunicativ pentru elevii/studenții cu care interacționează (Dickson, 2005, p. 119), idee demonstrată de diferențele, în planul comunicării, între o clasă obișnuită cu un stil interactiv de abordare a noilor conținuturi și una care se constituie doar în ipostaza receptor pasiv; pe aceeași linie se înscrie și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nivelul clasei, respectiv în rolul de prieten, în întâlnirea cu o persoană apropiată etc.; dincolo de manifestările verbale, nonverbale și paraverbale asociate fiecărui rol asumat de locutor, "rolul" presupune o serie de "comportamente diferite și așteptări diferite din partea oamenilor cu care interacționează" (Nuță, 2011, p. 11; cf. Borg, 2010, p. 10; Gurlui, 2008, p. 57; Maingueneau, 2007, p. 82; Iordănescu, 2006, p. 209; Abric, 2002, p. 22; Gottesman & Mauro, 1999, p. 4; Loghin et al., 1970, pp. 71-72 etc.), în condițiile în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
prisma viziunii sale artistice) și de actor (prin interpretarea dată și prin caracteristicile de ordin individual), recunoscută/recreată de către spectator 79 prin fenomenul receptării și interpretării spectacolului de teatru (ipostază în care spectatorul, ca și cititorul unui text literar, poate interacționa diferit cu personajul dramatic/literar 80); entitate reperabilă/recognoscibilă în planul real, în realitatea obiectivă (atestată sau nu istoric de exemplu, personaje istorice, personaje contemporane etc.), sau subsumată planului imaginar (vezi, de exemplu, personajele feeriei), în condițiile în care, în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Editura Tineretului. Dospinescu, V. (1998). Semne și comunicare în discursul didactic. Iași: Junimea. Dragoș, E. (1989). Pragmatica și pragmatica textului literar. In Semiotică și poetică (4). Cercetarea textului (1-28). Cluj. Duck, S. (2000). Relațiile interpersonale. A gândi, a simți, a interacționa. Traducere de Margrit Talpalaru. Iași: Polirom. Ducrot, O., & Schaeffer, J.M. (1996). Noul dicționar enciclopedic al științelor limbajului. Traducere de Anca Măgureanu, Viorel Vișan, Marina Păunescu. București: Editura Babel. Dumitriu, G. (1998). Comunicare și învățare. București: Editura Didactică și Pedagogică. Durac
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
depozitate acolo, folosirea aparatelor de gimnastică etc.) Chubbuck, 2007, pp. 154-159. 12 Și ca exercițiu de atenție Loghin et al., 1970, pp. 111-112. 13 Adaptare după exercițiul propus în Héril & Mégrier, 2009, p. 42 pentru formarea/dezvoltarea capacității de a interacționa cu ceilalți și de a forma un grup omogen. 14 Pentru diferitele tipuri de exerciții prezentate supra, în cele trei categorii de tehnici, vezi Borde-Klein, 1980, pp. 165-171; Stanislavski, 1951, p. 373; Tudose, 2002 etc. 15 În condițiile în care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pasiv). poluarea mediului înconjurător (sînt incriminate cu precădere particulele cu dimensiuni mai mici de 10 µm, dar și expunerea profesională la fum sau prafuri care conțin cărbune și siliciu sau la solvenți. Aceste substanțe nocive au și capacitatea de a interacționa cu fumul de tutun și de a-i potența efectele negative). unele infecții ale aparatului respirator (sînt incriminate infecții virale în primul an de viață în particular adenovirozele, care ar putea sta la originea unei BPOC). factori nutriționali (copiii cu
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
în considerare și mediul în care se desfășoară pregătirea lor: infrastructura, programele de învățământ și profesorii. Toate aceste trei elemente ar trebui considerate simultan deoarece rezultatul final depinde de fiecare element în parte, dar și de modul în care acestea interacționează între ele. Referindu-ne la infrastructură, trebuie să luăm în considerare atât spațiile de învățământ (săli de curs și seminar, laboratoarele, biblioteca), dar și dotarea corespunzătoare a acestor spații. De asemenea, aici ar trebui luate în dicuție și spațiile de
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
tentative de sinucidere, care-și poartă cu mîndrie semnele venelor tăiate. Fiecare grup își construiește ansambluri de semnificații, care vorbesc fie de refuzul identificării cu rolurile atribuite, fie de degradarea de statut, fie de succesul reeducării etc. "Corurile de simboluri" interacționează atît între ele, cît și cu penitenciarul la a cărui confirmare contribuie. Universul simbolic astfel constituit ca sursă a legitimării reprezintă un ansamblu de idei care integrează diferite domenii de semnificații și cuprind, într-o totalitate simbolică, ordinea penitenciară. Procesele
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
întruchipează valori general recunoscute. Normele se bazează deci pe consens și/sau obediență. Iar acestea se realizează prin uniformitatea de gîndire, neacceptarea pluralității de puncte de vedere și de stiluri comportamentale. Pentru Muzafer Sherif, "normele informale apar atunci cînd oamenii interacționează în situații fluide și extraodinare"145, evoluția lor fiind în legătură cu dezvoltarea consensului de grup. Ele reprezintă standarde sau scale constînd din categorii ce definesc o marjă de comportamente și atitudini acceptabile pentru anumite grupuri sociale, dar nerecunoscute oficial. În instituțiile
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
lui produce contraputere, generează rezistență, subversiune, abatere, delict și nesupunere din partea condamnaților. Închisoarea este un cîmp de forțe care se manifestă în forme organizate, pe baza unor strategii rafinate de-a lungul secolelor ei de existență. Aceste structuri de putere interacționează într-un mod ambiguu, își negociază permanent prerogativele și teritoriile, luptînd pentru diverse fragmente sau zone de incertitudine. Așa cum demonstra Michel Crozier 196, în mai toate instituțiile se duce o luptă continuă pentru acapararea acelor zone care scapă reglementărilor legale
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
organizării conținutului este: realizarea interdisciplinarității, adică a învățământului prin cooperare - coordonare a disciplinelor la nivelurile interdisciplinar, pluridisciplinar și transdisciplinar al conținutului învățământului. Interdisciplinaritatea (lat intern - „între”, la mijloc) reprezintă coordonarea la un nivel superior a două discipline, în cadrul cărora semnificațiile interacționează și se completează reciproc într-un anumit context pentru a ajunge la un conținut comun integrat sub forma disciplinelor de graniță cum ar fi: psiholingvistica, biochimia, psihopedagogia etc. Pluridisciplinaritatea (lat pluris - mai mult) reprezintă cooperarea a mai multor discipline, juxtapunerea
Rolul interdisciplinarităţii în predarea limbilor moderne. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Alina Sună () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1353]
-
apărut în 2003) și Facebook (2004). Dacă social media se referă la procesele de interacțiune socială prin Internet, sintagma Web 2.0, folosită pentru prima dată în 2004, definește o serie de aplicații de Web care le permit utilizatorilor să interacționeze și să contribuie în WWW, în loc să consume pasiv conținutul creat pentru ei. Orice proiect online sau aplicație care le permite utilizatorilor obișnuiți să fie participanți activi pe Internet poate fi etichetat drept Web 2.0. Kaplan și Haenlein îl definesc
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]